39,601 matches
-
întreținut relații cu foștii deținuți.” la „Université de Québec a Montréal” în cadrul Verificarea a durat 23 de luni. (Vol. I , pag.1) ”Eurofest 2010”, la secția „Memorii” și „Comunicări”, La 25 aug 1955, MAI Serv. Raion Făgăraș, în prezentând tema „Amintiri și tăceri: funcția cathartică Notă de stadiu, vol. I, pag 114 scrie: „În ziua de a memoriei și piedicile ei”, în prezența unui public 11.05.1955, informatorul „Rădulescu Eliade” multietnic. ( Ziarul „Zigzag”, anul VI, nr.93 / dec. 2010, semnalează
Victor Roşca. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Elena Roşca () [Corola-journal/Journalistic/87_a_85]
-
Ierarhii. ...Și personajele ei, de azi și de odinioară În centrul romanului este Mamina, ins care își trăiește «rupturile lăuntrice» „exploziile mai mult potențiale”, „neliniștitoare”. Este, se subliniază în romanul din 1981, un om care a ieșit din închisoare. Păstrează amintirea perioadei din închisoare. Căsătorit, își perfecționează însingurarea prin angajarea în cercetarea unui personaj extraordinar, David Urs de Margina. Vrea să intre cu el în istorie. Un personaj ilustru pe care l-am trecut prea ușor cu vederea, așa cum i-am
Mihai Sin și cărțile sale necunoscute by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/2534_a_3859]
-
Aceleași locuri în care acum treizeci de ani îi ascultase vocea gravă recitând un poem de Machado. De-ar fi cu putință să reînvie acel moment al trecerii tainice dar inexorabile! Acea realitate care abia dacă mai pâlpâia într-o amintire pe zi ce trece zi mai imprecisă. Existența lui fusese o goană după năluciri și lucruri ireale, sau cel puțin după acele lucruri pe care oamenii practici le consideră ireale. Și pentru că totul la el era ca un fel de
Ernesto Sabato - Abaddon exterminatorul by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/2529_a_3854]
-
goană după năluciri și lucruri ireale, sau cel puțin după acele lucruri pe care oamenii practici le consideră ireale. Și pentru că totul la el era ca un fel de pierdere a prezentului, lăsându-l să se prefacă în trecut, în amintire nostalgică, în vise spulberate, invocându-l cum făcea în momentul acela, veșnic în zadar, când nimeni și nimic nu se mai poate întoarce, când mâna făpturii pe care o iubeam pe atunci nu ne mai poate nici măcar atinge obrazul, cum
Ernesto Sabato - Abaddon exterminatorul by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/2529_a_3854]
-
atinge obrazul, cum o făcuse Georgina cu treizeci de ani în urmă, în grădina aceea, într-o noapte asemeni acesteia care acum îl vedea singuratic. Se simțea învins, și simțea înfrângerea aceasta cu un sentiment de vinovăție, provocat poate de amintirea acelui bărbat energic și aspru care fusese tatăl lui: unul din acei oameni care înfruntau cu curaj viața aceasta fugitivă și crudă, însă minunată în fiecare clipă a prezentului. În schimb, el fusese întotdeauna un contemplativ care suferea chinuitor senzația
Ernesto Sabato - Abaddon exterminatorul by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/2529_a_3854]
-
era, poate numai asta, tot ce-i lipsea acelui om, s-a gândit el. Dar de ce oare îl văzuse înmormântat în Capitán Olmos, și nu în Rojas, satul lui adevărat? Și ce însemna viziunea aceea? O dorință, o premoniție, o amintire afectuoasă pentru prietenul său? Dar cum se putea considera drept afectuos faptul de a și-l imagina mort și îngropat? În orice caz, și oricum ar fi să fie, își dorea desigur cu înfrigurare și avea nevoie de pace, așa cum
Ernesto Sabato - Abaddon exterminatorul by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/2529_a_3854]
-
elită alternativă pe care să o aducă la putere. Nu a fost greu pentru un grup de nomenclaturiști experimentați să răpească această revoluție și, sub conducerea lui Ion Iliescu, să organizeze o administrație provizorie - Frontul Salvării Naționale (FSN). Regele, având amintirea unei țări relativ prospere, cu o bună educație și un bun sistem social, cu oameni de stat excepționali precum Maniu, Titulescu, Brătienii, cu mari artiști, muzicieni, scriitori, și proprietate agrară reformată, a spus în mesajul său de Anul Nou „Haideți
Despre 23 August şi despre Regele Mihai () [Corola-journal/Journalistic/25400_a_26725]
-
Vieru, «bunica-mi Calyopi»...” (Elegie la Prut). E vorba de-o abordare a tradiției ca o temă aptă nu de a inhiba, ci de a pune în valoare valențele personale ale poetului. Așa cum madlena lui Proust declanșează un torent de amintiri, contactul cu predecesorii îl introduce în lumea proprie. Semnalele exterioare primesc replica din spațiul acesteia, care astfel o confirmă elegiac. Oscilația între real și ireal reprezintă atît o celebrare a ceea ce dispare în mișcarea tectonică a poeziei, cît și un
„În asfințit“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2544_a_3869]
-
geografice, descriind cercul biografic al ardeleanului acum viețuitor în Capitală: „O răzbunare a cărnii tale sfîrșite, a lutului/ Către-o zăranie dinspre nălucirile începutului,/ O dibuire prin umbrele anilor, vanii,/ Coasta Vaideiului repetată prin mirifice Transilvanii,/ Ori numai lampa din amintire, în nopțile mele de vară/ Cînd a început să mă apese această sfîntă povară./ Pe-atunci eram trimisul norilor pe lespedea cerului,/ Acum sînt un simplu cetățean al cartierului” (Lespede). Unele stihuri sînt îndesate asemenea unui sac cu detalii gospodărești
„În asfințit“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2544_a_3869]
-
Adina Dinițoiu După mulți ani de activitate publicistică la „Academia Cațavencu” și, ulterior, „Cațavencii”, prozatorul Ștefan Agopian revine, în 2013, cu o carte de amintiri, intitulată Scriitor în comunism (niște amintiri), apărută la Editura Polirom. Marele prozator, autorul romanelor Tache de catifea (Cartea Românească, 1981; Polirom, 2004, 2012), Tobit (Eminescu, 1983; Polirom, 2005) și Sara (Eminescu, 1987; Polirom, 2006) și al volumului de povestiri Manualul
Amintirile unui scriitor în communism by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/2430_a_3755]
-
Adina Dinițoiu După mulți ani de activitate publicistică la „Academia Cațavencu” și, ulterior, „Cațavencii”, prozatorul Ștefan Agopian revine, în 2013, cu o carte de amintiri, intitulată Scriitor în comunism (niște amintiri), apărută la Editura Polirom. Marele prozator, autorul romanelor Tache de catifea (Cartea Românească, 1981; Polirom, 2004, 2012), Tobit (Eminescu, 1983; Polirom, 2005) și Sara (Eminescu, 1987; Polirom, 2006) și al volumului de povestiri Manualul întâmplărilor (Cartea Românească, 1984; Humanitas, 1993
Amintirile unui scriitor în communism by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/2430_a_3755]
-
în secvența „Scriitor în comunism”), continuând cu evocările lui Nichita Stănescu și Marin Preda, dar și cu aceea a redacției României literare, unde a lucrat ca tehnoredactor, și încheind volumul cu Patru povestiri autobiografice (publicate deja anterior, din câte știu). Amintirile lui Ștefan Agopian nu sunt numai pline de savoare - într-un fel în care numai el poate să o facă, într-un limbaj pe șleau, direct și colorat, în evocări adesea brutal de sincere, nepăsătoare la reacțiile pe care le-
Amintirile unui scriitor în communism by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/2430_a_3755]
-
Agopian se gândește, spre finalul evocării, că „n-ar fi rău” să facă o listă cu defectele poetului, conform principiului că „defectele oamenilor, fie ei chiar poeți de geniu, sunt mult mai interesante decât calitățile lor”. Peste tot, în aceste amintiri și evocări, se întâlnește acest mix - curios - de bășcălie, de gust pentru picanterii, de limbaj slobod, insensibil la menajamente și la vreo corectitudine politică, pe de o parte, iar pe de alta, de scrupul pentru exactitatea informației. Agopian se simte
Amintirile unui scriitor în communism by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/2430_a_3755]
-
pe care le evocă. Membrii redacției României literare, de pildă, ori grupul scriitorilor onirici, patronați de Miron Radu Paraschivescu - în al căror cenaclu va citi, susținut de Vintilă Ivănceanu - sunt, rând pe rând, prezentați pe scurt, în evoluția lor ulterioară amintirilor înfățișate. În ciuda limbajului său cârcotaș și a sincerității fără nici un fel de menajamente, scriitorul dă dovadă, când e cazul, de o reală vocație de prieten (așa cum i-o spune chiar Nichita Stănescu, la un moment dat) și de un soi
Amintirile unui scriitor în communism by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/2430_a_3755]
-
scrise în anii ’70, când - la început - se confruntă cu șomajul, iar apoi cu serviciul epuizant la program (la mai sus-pomenitul ISPIF). Tribulațiile scriitorului, ca și poveștile sale din lumea scriitoricească a anilor ’70- ’80 sunt, așadar, în paginile acestor amintiri. Și mai este ceva aici: pe lângă partea de formare personală (plus, copleșitoare, imaginea în negativ a mamei sale, pe care o „ura”), sunt pagini întregi de evocare a meseriilor bucureștene dispărute și a copilăriei în mahalaua Oborului și pe Calea
Amintirile unui scriitor în communism by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/2430_a_3755]
-
întregi de evocare a meseriilor bucureștene dispărute și a copilăriei în mahalaua Oborului și pe Calea Moșilor - pagini de mare culoare, farmec și pitoresc melancolic. Tot așa cum nenumărate figuri de scriitori ai epocii - unii activi și în prezent - populează paginile amintirilor (printre ei, o figură misterioasă, un anume Mitică Peristeri, poet, care, „pe la începutul anilor ’50, își pusese amprenta nu numai pe Nichita, ci și pe prietenii lui, Ionel Vianu și Matei Călinescu”). Autoironic și bășcălios, direct și fără menajamente, Ștefan
Amintirile unui scriitor în communism by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/2430_a_3755]
-
misterioasă, un anume Mitică Peristeri, poet, care, „pe la începutul anilor ’50, își pusese amprenta nu numai pe Nichita, ci și pe prietenii lui, Ionel Vianu și Matei Călinescu”). Autoironic și bășcălios, direct și fără menajamente, Ștefan Agopian ne oferă niște amintiri prețioase - și savuroase - pentru reconstituirea unui „parfum” de epocă, cu tot cu subiectivitățile sale acide.
Amintirile unui scriitor în communism by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/2430_a_3755]
-
sau jurnalistul Crstian Țopescu. Aceștia îi prezic viitorul președintelui și îi spun că va rămâne în istorie ca Marele Hingher. Domnule Președinte Traian Băsescu, Vă rugăm să ieșiți pentru câteva clipe din logică politică și, dând sufletului dumneavoastră timp de amintire asupra originii sale divine, să vă aplecați asupra unei rugăminți, venită de la un grup de iubitori ai acestui Pământ, cu tot cuprinsul lui. Facem apel la luciditatea și emoția dumneavoastră creativă. Ne-ați arătat, de câte ori ați plâns sub ochii noștri
Apelul personalităţilor către Băsescu pentru salvarea maidanezilor. Vezi aici semnatarii () [Corola-journal/Journalistic/24311_a_25636]
-
niciodată o soluție. În mileniul în care viețuim și în lumea civilizată către care tindem, o asemenea bărbărie ne va duce înapoi în timp, măi ceva decât mineriadele anilor ‘90. Ar fi trist pentru destinul dumneavoastră istoric să rămâneți în amintirea românilor că Marele Hingher! Și cum știm că timpul dumneavoastră este prețios, nu mai abuzam de el cu cuvinte, ci sperăm să vă invadam cu sentimente nobile și va mai spunem doar atât : am semnat acest apel către dumneavoastră azi
Apelul personalităţilor către Băsescu pentru salvarea maidanezilor. Vezi aici semnatarii () [Corola-journal/Journalistic/24311_a_25636]
-
de pitpalac” etc.), numai ea, amărîta, se duce singură: „Iar de cîntă pitpalacul,/ La răscruci cu doru-mi greu,/ Cînd se scutură-n grîu macul,/ Singură mă duc mereu” (La răscruci). Visări însă își face frumoase (se vede că-s din amintiri, deci creditabile), propunînd idilă hieratică în aceleași peisaje aproape narcotice, cu natură de alint (e, fără îndoială, un transfer de tandrețe în această scriitură diafană de peisaje): „E iarăși vară, iarăși cald,/ Și sara-s blînzi zefirii,/ Și-i iarăși
Fete pierdute - Năpăstuita din Coștilă (Ada Umbră) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2432_a_3757]
-
Simona Vasilache Editura Humanitas a publicat recent, punând în fapt o idee a arhitectei Gabriela Tabacu, o carte superbă. Despre lucruri cum nu se poate mai firești, și totuși greu de cuprins în amintiri potrivite: Casele vieților noastre. Prefața Ioanei Pârvulescu e o ușă deschisă și spre cotidian, spre frâmântările de tot felul ale locatarilor dintotdeauna, și spre literatură, jonglând cu adresele de odinioară ale scriitorilor, cu surprizele locative ale posterității și dând seamă
Pereții amintirilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2434_a_3759]
-
amenințate însă, într-o viață lungă, de vremurile mereu schimbătoare, cu seisme mari și megalomanice proiecte urbanistice și sociale; gospodării de țară, arătându-le unor citadini convinși miracole la îndemână; apartamente la bloc, acceptate până la urmă, că asta e... Unele amintiri, țesute în jurul caselor, fie că e singura moștenire de familie sau un șir lung de iubiri la prima vedere și despărțiri intempestive, sunt adevărate cronici de familie, cum se întâmplă la Barbu Cioculescu sau la Monica Pillat, ori la Michaela
Pereții amintirilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2434_a_3759]
-
Casele lor, trecute și prin bune, și prin rele, sunt un destin. Alteori, mutările sunt însoțite de mult mai multe aventuri, rezumate în glumă, și cu mult adaos de farmec, deși lucrurile nu vor fi stat deloc așa, precum în amintirile Antoanetei Ralian, plecată dintr-o casă așezată, din Romanul patriarhal de odinioară, în locuințe atomizate, unde nu mai ești apărat nici de muzica din vecini nici, mult mai târziu, de marile despărțiri. Vechile case te puneau, cu discreție, la adăpost
Pereții amintirilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2434_a_3759]
-
Virgil Ierunca, transplantați, la propriu, în curte, sub chipul unui mesteacăn cu două tulpini concrescute. Ar fi multe de ales și de spus (și de învățat, spre împăcare cu locul și cu vremurile) din această carte cu nume mari, cu amintiri din care viața se scurge, domol, în literatură, și cu o realizare grafică de invidiat. Mă opresc, în încheiere, la povestea prefațatoarei însăși, o scurtă vizită în paradisul pierdut al unei case cu trei generații, cu năzdrăvănii de grup, cu
Pereții amintirilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2434_a_3759]
-
prestanță a sa fără precedent în rândul națiunilor, rămân de interes și dobândesc valoare de simbol perpetuu. Fiecare generație a moștenit, astfel, datoria de a nu-l uita, a-l evoca periodic și a-i menține și transmite mai departe amintirea, ca o constantă a mentalității naționale și aspirație a generațiilor viitoare. De aceea, nimic altceva nu pare a-și putea revendica cu mai mult temei, cel puțin până acum, demnitatea de a fi considerată și marcată, în consecință, drept Ziua
Cu ce zile a concurat 1 Decembrie ca să ajungă sărbătoare naţională () [Corola-journal/Journalistic/24344_a_25669]