2,761 matches
-
era în Marea Britanie și nu a putut reveni în Rusia; a patronat un spital militar acolo. A devenit văduva la 30 ianuarie 1919 când soțul ei a fost ucis de bolșevici. La 16 decembrie 1922, Maria s-a recăsătorit cu amiralul Pericles Ioannides în Wiesbaden. A murit în Atena natală în timpul războiului greco-italian (28 octombrie 1940 - 30 aprilie 1941).
Prințesa Maria Georgievna a Greciei () [Corola-website/Science/318239_a_319568]
-
a promis să asculte doleanțele protestatarilor. Unii s-au gândit că Ravalomanana a demisionat pe 17 martie 2009 după pierderea suportului militar și sub o intensă presiune a lui Rajoelina. Ravalomanana a atribuit puterea unui consiliu militar condus de Vice - Amiralul Hypolite Ramaroson. Armata a numit mișcarea condusă de Ravalomanana "truc" și a anunțat că îl va susține pe Rajoelina ca lider. Ravalomanana s-a refugiat în Swaziland. Rajoelina s-a declarat deja noul lider și și-a asumat rolul de
Alegeri prezidențiale în Madagascar, 2006 () [Corola-website/Science/319510_a_320839]
-
este o hartă a lumii premoderne, elaborată în 1513 de către amiralul și cartograful otoman-turc Piri Reis pentru serviciul militar de informații. Jumătatea din hartă care s-a păstrat prezintă coastele de vest ale Europei și Africii de Nord, dar și coasta Braziliei, cu o exactitate rezonabilă. Mai multe insule din Oceanul Atlantic
Harta lui Piri Reis () [Corola-website/Science/319502_a_320831]
-
60 cm 90 cm × 65 cm, 85 cm × 60 cm, 87 cm × 63 cm și 86 cm × 62 cm. Porțiunea conservată a hărții detaliază coasta vestică a Africii și coasta estică a Americii de Sud. Harta este semnată de către Piri Reis, un amiral al Imperiului Otoman, geograf și cartograf, fiind datată în anul islamic 919 AH, echivalentul anului 1513 AD. A fost prezentată sultanului Selim I în 1517. În legenda hărții, Piri Reis a înscris faptul că harta a fost elaborată pe baza
Harta lui Piri Reis () [Corola-website/Science/319502_a_320831]
-
a promis să asculte supărările protestatarilor. Unii s-au gândit că Ravalomanana a demisionat pe 17 martie 2009 după pierderea suportului militar și sub o intensă presiune a lui Rajoelina. Ravalomanana a atribuit puterea unui consiliu militar condus de Vice - Amiralul Hypolite Ramaroson. Armata a numit mișcarea condusă de Ravalomanana "truc" și a anunțat că îl va susține pe Rajoelina ca lider. Ravalomanana s-a refugiat în Swaziland. Rajoelina s-a declarat deja noul lider și și-a asumat rolul de
Alegeri în Madagascar () [Corola-website/Science/319508_a_320837]
-
în Bătălia din Marea Filipinelor. Marina americană a distrus trei portavioane japoneze (avariind și alte nave) și aproximativ 600 de avioane japoneze, lăsând practic Marina Imperială Japoneză fără forță aviatică pe portavioane și fără piloți cu experiență. Pentru operațiunile ulterioare, amiralul Ernest King și alți membri ai Statului Major au fost în favoarea blocării forțelor japoneze în Filipine și atacarea Formosei (Taiwan), pentru a asigura americanilor și australienilor controlul asupra rutelor maritime între Japonia și Asia de sud. Generalul Douglas MacArthur al
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
personal lui MacArthur, care în 1942 a rostit fraza devenită celebră: „I shall return/ Mă voi întoarce”. De asemenea, ocolirea forței aeriene considerabile masate de japonezi în Filipine era considerat de mulți ofițeri de grad înalt prea periculos, inclusiv de amiralul Chester Nimitz. Nimitz și MacArthur la început aveau planuri opuse. Planul lui Nimitz era centrat pe o invazie în Formosa, cu care putea să taie aprovizionarea japonezilor din Asia de sud-est și de asemenea era potrivit și pentru o invazie în China
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
7-a la acel moment cuprindea unități ale Marinei Americane, Marina Regală Australiană, inclusiv crucișătoare grele din clasa „County”: Shropshire și Australia, distrugătorul Arunta și câteva nave de luptă din Noua Zeelandă și/sau Olanda. Flota a 3-a comandat de amiralul William F. Halsey, cu Task Force 38 comandat de viceamiralul Marc Mitscher va asigura pentru invazie un suport și acoperire de la distanță. Un viciu fundamental al acestui plan a fost că operația navală nu avea în vârful comenzii un amiral
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
amiralul William F. Halsey, cu Task Force 38 comandat de viceamiralul Marc Mitscher va asigura pentru invazie un suport și acoperire de la distanță. Un viciu fundamental al acestui plan a fost că operația navală nu avea în vârful comenzii un amiral în poziție de comandant suprem. Lipsa unei comande unificate pe lângă problemele și eșecul în comunicații va produce forțelor americane criză și aproape un dezastru strategic.(Fuller 1956, Morison 1956). Printr-o coincidență planul japonez, folosind trei flote separate, era lipsită
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
insulele Kurile. Planurile erau operații ofensive foarte complexe care implicau aproape toate forțele disponibile pentru bătălia decisivă, în ciuda faptului că operațiunea urma să diminueze substanțial rezervele de combustibil ale Japoniei. În 12 octombrie 1944, Flota a 3-a sub conducerea amiralului Halsey a început o serie de raiduri ale portavioanelor împotriva Formosei și insulelor Ryukyu, pentru a asigura că avioanele de pe bazele de pe insulele amintite nu pot interveni în debarcarea de la Leyte. Conducerea japoneză a pus deci în funcțiune planul "Shō-Gō
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
unde: (Notă: această acțiune este numită de Morison ca „Lupta din strâmtoarea Palawan”, alții ca „Bătălia din strâmtoarea Palawan”). Forța principală japoneză „Forța din Centru” alarmată la vestea atacului american a părăsit baza sa din Brunei. Flota aflată sub comanda amiralului Kurita era formată din cinci mari cuirasate (Yamato, Musashi, Nagato, Kongo, Haruna), din zece crucișătoare grele (Atago, Maya, Takao, Chokai, Myoko, Haguro, Kumano, Suzuya, Tone și Chikuma), din două crucișătoare ușoare (Noshiro și Yahagi) și în final 15 distrugătoare. Navele
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
de "Dace", submarinul fiind abandonat. "Takao" s-a întors în Singapore, și a rămas acolo până la sfârșitul războiului. "Atago" s-a scufundat atât de repede, încât nu a fost timp nici la coborârea bărcilor de salvare astfel că chiar și amiralul Kurita a fost nevoit să-și reîmprospăteze cunoștințele de înot. După ce amiralul a fost pescuit, s-a ambarcat pe cuirasatul Yamato. La 24 octombrie dimineața la orele 08:00 avioanele de recunoaștere ale escadrilei VF-20 (avioane de vânătoare F6F-5 Hellcat
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
a rămas acolo până la sfârșitul războiului. "Atago" s-a scufundat atât de repede, încât nu a fost timp nici la coborârea bărcilor de salvare astfel că chiar și amiralul Kurita a fost nevoit să-și reîmprospăteze cunoștințele de înot. După ce amiralul a fost pescuit, s-a ambarcat pe cuirasatul Yamato. La 24 octombrie dimineața la orele 08:00 avioanele de recunoaștere ale escadrilei VF-20 (avioane de vânătoare F6F-5 Hellcat, bombardiere în picaj VB-20 Helldiver și avioanele torpiloare VT-20 Avenger) de pe portavionul
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
că acestea au trecut în viteză prin strâmtoarea San Bernardino și a doua zi dimineața spre groaza americanilor au apărut lângă plajele insulei Samar. După ce americanii au descoperit forțele principale ale lui Kurita și Flota din Sud a lui Nisimura, amiralul Halsey a convocat un consiliu pe bordul cuirasatului "New Jersey". Deoarece încă nu știau de flota de portavioane din nord a lui Ozawa, s-a luat decizia că trimit un grup de nave de luptă puternică pentru apărarea strâmtorii San
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
portavioane din nord a lui Ozawa, s-a luat decizia că trimit un grup de nave de luptă puternică pentru apărarea strâmtorii San Bernardino să oprească forțele principale japoneze. Formația numită Grupul de luptă 34 a fost pusă sub comanda amiralului "Lee", format din 4 cuirasate, 5 crucișătoare, 14 distrugătoare și completat cu două grupuri de portavioane. Halsey prin radio a trimis astfel de ordine, radiotransmisiuni care au fost auzite și de comandamentul din Atlantic al amiralului Nimitz. Separarea navelor grupei
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
fost pusă sub comanda amiralului "Lee", format din 4 cuirasate, 5 crucișătoare, 14 distrugătoare și completat cu două grupuri de portavioane. Halsey prin radio a trimis astfel de ordine, radiotransmisiuni care au fost auzite și de comandamentul din Atlantic al amiralului Nimitz. Separarea navelor grupei de luptă de restul navelor însă nici acum nu a avut loc. Târziu după masa la 24 octombrie orele 16:40 avioanele de recunoaștere ale Flotei a 3-a au descoperit Flota din Nord a lui
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
Kurita a considerat că flota japoneză de crucișătoare a suferit pierderi grele și nu mai constituie în viitor pericol. A pornit imediat spre nord cu toate navele aflate la dispoziție, lucru pe care l-a raportat prin radio superiorului său, amiralul Kinkaid, comandantul Flotei a 7-a. Deoarece navele grupului 34 se deplasau încă în formația veche (pentru că Halsey încă nu a ordonat înființarea unității), s-au deplasat și ei spre nord cu restul. "Nimitz" și ceilalți comandanți - în baza primului
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
un avion de recunoaștere american a sesizat din nou forțele principale japoneze care "intrau" în strâmtoare și a raportat acest lucru portavionului său "Independence". Comandantul grupului de portavioane a transmis raportul imediat grupului Halsey, care au confirmat că „deja știm”. Amiralul "Lee" și ceilalți comandanți de unități au considerat informația atât de importantă, încât au repetat încă odată mesajul și l-au trezit pe comandantul flotilei de portavioane, pe amiralul "Marc Mitscher", care a răspuns doar că: „Halsey știe tot, dacă
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
transmis raportul imediat grupului Halsey, care au confirmat că „deja știm”. Amiralul "Lee" și ceilalți comandanți de unități au considerat informația atât de importantă, încât au repetat încă odată mesajul și l-au trezit pe comandantul flotilei de portavioane, pe amiralul "Marc Mitscher", care a răspuns doar că: „Halsey știe tot, dacă dorește ceva, o să-mi spună”, și s-a culcat la loc. Astfel că în timp ce toată Flota a 3-a a lui Halsey se deplasa cu toată viteza spre nord
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
o să-mi spună”, și s-a culcat la loc. Astfel că în timp ce toată Flota a 3-a a lui Halsey se deplasa cu toată viteza spre nord, prin strâmtoarea San Bernardino, lăsată fără pază, a trecut flota de cuirasate ale amiralului "Kurita", în flotă fiind și cea mai mare navă de luptă din lume, cuirasatul Yamato care se apropia cu viteză spre flota de debarcare americană, rămasă fără apărare. Flota din sud a Amiralului "Nishimura", ocolind vârful sudic al insulei Leyte
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
pază, a trecut flota de cuirasate ale amiralului "Kurita", în flotă fiind și cea mai mare navă de luptă din lume, cuirasatul Yamato care se apropia cu viteză spre flota de debarcare americană, rămasă fără apărare. Flota din sud a Amiralului "Nishimura", ocolind vârful sudic al insulei Leyte se deplasa prin strâmtoarea Surigao spre flota de debarcare. Flota de Sud nr.2 era formată din 2 cuirasate ("Yamashiro" și "Fuso"), un crucișător greu "Mogami" și din patru distrugătoare. Flota a fost
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
putut coordona manevrele. Atunci când flota din sud s-a apropiat de strâmtoarea Surigao, Kurita era încă departe de strâmtoarea San Bernardino și a rămas în urmă față de Nishimura și o unitate importantă a flotei din sud, care era sub comanda amiralului "Sima". Americanii însă, cu ajutorul avioanelor de recunoaștere aveau informații exacte despre mișcarea unităților japoneze și amiralul "Jesse Oldendorf", comandantul navelor de însoțire a Flotei a 7-a s-a pregătit temeinic de apărarea strâmtorii Surigao. Olendorf dispunea de o flotă
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
departe de strâmtoarea San Bernardino și a rămas în urmă față de Nishimura și o unitate importantă a flotei din sud, care era sub comanda amiralului "Sima". Americanii însă, cu ajutorul avioanelor de recunoaștere aveau informații exacte despre mișcarea unităților japoneze și amiralul "Jesse Oldendorf", comandantul navelor de însoțire a Flotei a 7-a s-a pregătit temeinic de apărarea strâmtorii Surigao. Olendorf dispunea de o flotă de 6 cuirasate vechi(West Virginia, Maryland, Mississippi, Tennessee, California, și Pennsylvania), 8 crucișătoare (din care
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
a Flotei a 7-a s-a pregătit temeinic de apărarea strâmtorii Surigao. Olendorf dispunea de o flotă de 6 cuirasate vechi(West Virginia, Maryland, Mississippi, Tennessee, California, și Pennsylvania), 8 crucișătoare (din care 4 crucișătoare grele: USS Louisville (nave amiral), Portland, Minneapolis și Shropshire), cinci crucișătoarele ușoare (USS Denver, Columbia, Phoenix, Boise) și 28 distrugătoare, dispunându-și navele precis de-a lungul strâmtorii înguste. La ora 22:36 vedeta torpiloare PT-131 a dat de flota japoneză care naviga în întuneric
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
iar celelalte două nave japoneze grav avariate (crucișătorul "Mogami" și distrugătorul "Shigure" s-au întors. Cea de a doua parte a Grupului de Sud al japonezilor (crucișătoarele grele "Naci" și "Ashigara", crucișătorul ușor "Abukuma" și alte 8 distrugătoare) sub comanda amiralului "Sima" rămași în urmă cu 40 km urmărea forțele lui Nishimura. Și ei au fost atacați de vedetele torpiloare americane care au nimerit "Abukuma". Văzând epavele flotei lui Nishimura, navele avariate care se retrăgeau, Sima a decis retragerea. În strâmtoarea
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]