KorAP: Find »[drukola/base=amoros & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...84 85 86 ...101 >

2,512 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651

schimbat-o pe această gâsculiță, au scos-o din starea de feminitate latentă, au trezit-o spre o activare a energiilor nedivulgate, au maturizat-o brusc. Mă miram Însă că era posibil ca ea să trăiască În reacțiile și comportamentul amoros pe care i-l inventasem eu mai În joacă, mai din cinism. Era aproape un transplant artificial de sentimente; ea devenise așa pentru că eu Îi croisem În scris noua identitate: deci scrisul poate modifica un individ. Am Încercat și cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
ficțională“ spre vitalitatea erotică În felul lui Faust, ce acceptă pactul cu Mephistopheles pentru a se mai bucura de tinerețe, pe care, ca și mine, din cauza cărților, n-a gustat-o la timp. Înțeleg fausticul (sau faustescul) ca posibil itinerar amoros fără de care existența e searbădă. Însă asistentul nostru de universală nu Înțelege și mă pune să-i povestesc Faust, ca să se Încredințeze că am citit textul. Insist: fausticul este o provocare a realului În limitele livrescului. Cultura se reîntoarce către

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
se cuvin În primul rând lui. De aceea, disprețuiește pe cei care au un succes facil la partea fragilă; i se pare că femeile de excepție apar rar și el se conservă cu egoism pentru aceste unice și revelatoare experiențe amoroase. Un zâmbet distant și rece Îi dă un aer de misoginism; este ocolit de damele ușuratice, exercitând o atracție demonică, inexplicabilă prin calitățile exterioare, dar tiranică asupra femeilor rafinate. Contranotă Am citit nota la roman de ieri. Oare așa or

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
vor să o vâneze, tocmai spre a putea traversa o plăcere absolută, ce nu se poate concepe altfel decât ca un amor expirator. Marile iubiri, În care partenerii se sinucid sau mor Împreună, ilustrează chiar acest substrat devorant al discursului amoros. Cum, dincolo de misterul ritualic, ceea ce te atrage sau ceea ce mă atrăgea la biserică era chiar dorința nemanifestată, dar puternică de a Întâlni pe cineva, de a asista adică la o epifanie reală, din care să ieși marcat ca ființă, a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
e firesc, și de istorie. Acum Înțeleg că am venit la filologie și din cauză că o iubisem pe ea și ea Îmi implantase acest sentiment absolut de iubire, ce nu putea fi continuat decât Într-o ambianță artistică, În preajma marilor experiențe amoroase ale literaturii, care pentru mine este mai pură, mai puternică decât viața; atât timp cât ne păstrăm puri, suntem puternici. Ea era puternică, Îmi amintesc că, odată, directorul a privit-o mai insistent pe coridor, cu o privire de bărbat, și ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
lui Melville, mă ridic, ies, mă plimb Încordat pe sub teii Încărcați de mirosul acesta neverosimil. (luni) Azi, În fața anticariatului, mi-am Încrucișat ochii În vitrina (mă uitam la cărți) cu noutăți - cred că a fost una dintre rarele mele Întâmplări amoroase - cu o femeie extraordinară. Ochii ei s-au Încleștat atât de dureros de ai mei, că, o clipă, am crezut că mă vor pulveriza pe loc. Era Înăuntrul lor atâta dorință, atâta așteptare și atât de frumoasă era această femeie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
privirea și spre alte detalii corporale, Îndrăzneam să-i văd fața, mâinile fine, sânii bine proporționați. Candida nu mai era Însă atât de candidă În ochii mei și, tentat de originea ei alogenă, construiam În febră tot felul de răpiri amoroase, eu fiind bineînțeles acela care apărea și o salva În ultimul moment. Când am mai Întâlnit-o În timpul Universității, parcă Își pierduse tot farmecul și devenise ștearsă. La liceu, jocul privirilor cu domnișoarele din clasa mea a devenit mai complex

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
s-o prindă, descoperă ceva scris, un mesaj al unei fete de pe pod, un „te iubesc“ impersonal. Scânteia ia foc, se aprinde; toate fetele smulg foi din caiete, confecționează bărcuțe minuscule În care scriu ce vor: un nume, o propoziție amoroasă, un cuvânt cifrat. Toți colegii se prind În capcana jocului, le strălucesc ochii, așteaptă Încordați să vadă cine mai comunică, se reped În Întrecere să prade apa de darurile Închise În forme de hârtie. Cine ajunge primul În posesia cuvântului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
Întâmplarea aceea a fost ceva extrem de murdar, tot ceea ce poate cunoaște mai urât o fată, ce nu știe că, Înaintea actului, trebuie să existe mai Întâi o educație sentimentală. Există momente rarisime când reușim să comunicăm, mai ales după actul amoros. „Experiența amoroasă poate fi repetată cu fiecare individ În alt mod? Iată problema ce mă preocupă. Adică mă deosebesc eu și cât anume mă deosebesc În act de acele pisici ce miorlăie și se tăvălesc de plăcere pe frunzele de sub

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
a fost ceva extrem de murdar, tot ceea ce poate cunoaște mai urât o fată, ce nu știe că, Înaintea actului, trebuie să existe mai Întâi o educație sentimentală. Există momente rarisime când reușim să comunicăm, mai ales după actul amoros. „Experiența amoroasă poate fi repetată cu fiecare individ În alt mod? Iată problema ce mă preocupă. Adică mă deosebesc eu și cât anume mă deosebesc În act de acele pisici ce miorlăie și se tăvălesc de plăcere pe frunzele de sub castanul din fața

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
mă bucură faptul că-mi sunt adresate mie. Încep chiar să mă irite. Nu vreau să existe nici un echivoc. Când uită să se comporte ca un camarad de facultate, A. mă plictisește. I-o spun. Se crispează. Dincolo de aceste incidente „amoroase“, excursia a fost splendidă. Am notat că, de câte ori Își atingea mâna de a mea, tresărea vizibil și și-o trăgea rapid Înapoi. I-am spus că nu pot suporta indivizii care asudă În palmă. Mi s-a părut că palma

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
Oltenița. Făcuseră nudism Împreună. Ea s-a Îndrăgostit. Îi scria cu inocență: „Ce mai face Băiatul? E tot atât de vioi și de fălos? Nu vrea să se Încline? Stă tot În poziție de drepți?“. S-a râs pantagruelic de perlele epistolei amoroase. Spirache a venit chiar În toiul distracției. Nu s-a ofensat de indiscreția noastră. A râs și el, dezvăluindu-ne cine era „Băiatul“) „Păi n-ai citit scrisoarea?“ „Ba da, dar nu sunt convins În privința autenticității.“ Râde, ca unul foarte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
iubire de la 15 ani pentru Elisa Schlesinger, pe care a Întâlnit-o pe plaja de la Trouville În 1836. În text, Elisa se cheamă Maria. Este interesant de urmărit cum descrie adolescentul aprins de un sentiment nou toate fazele educației sale amoroase. Iată reacția la prima Întâlnire: Ea mă privește. Eu plecai ochii și roșii. Ah, ce privire! Cât era de frumoasă această femeie! Văd Încă această pupilă de foc de sub o sprânceană neagră ce se fixează pe mine ca un soare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
sufletul ei, surâsul ei, cele două brațe ale ei care-l Înconjoară, șoaptele ei de dragoste; pentru el tot, pentru mine nimic. Aceste frisoane de suferință, aceste vaiete de bucurie și durere, declanșate violent În sufletul adolescentului la revelația corpului amoros, fac din Mémoires d’un fou un text de o autenticitate extraordinară. Eu Însumi am traversat ipostaze identice și m-am extaziat ca și adolescentul Flaubert de acele insignifiante/sublime amănunte ale figurii, corpului și vestimentației primei femei, de care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
de desfătare imaterială. Parcă e o coborâre În sine a voinței de a fi, o eliberare din forme, o smulgere către lumină. Ești atins de o tânjire leneșă, necunoscută și te lași să aluneci În iarbă ca Într-un leșin amoros. E ca o posesiune totală a cosmosului. Te trezești ușor la o adiere de zvonuri, străluminat de aripa neantului. Începi să-ți reintri În trup cu emoție, cu voce suavă, Îți chemi sufletul rătăcit primprejur și-l auzi cum zburdă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
dacă spui cuiva, indiferent cine, de acest bilet, niciodată nu-ți mai zic nimic. Eleonora P.S. Totuși, dacă ai timp după ora asta, rămâi cu mine să-ți spun. N-am avut timp. Mă plictisește această Eleonora cu suferințele ei amoroase. De câte ori ies din conventul nostru de călugări din Matei Basarab, pe partea de vizavi, de la o fereastră de la primul cat, mă Întâmpină (sau mai precis „ne Întâmpină“) o ciudată arătare: are un cap smochinit, aninat prin sfoara roasă a gâtului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
În sânge, În oase; mă Înmuia, mă leșina ca Într-o plăcere irepetabilă (era să strig de amintirea acelei clipe când noi doi Împreună, În acea duminică dimineața, ne-am Întâlnit corporal); puteam să alunec: bluza sfâșiată, piatra, sânul aderând amoros la stânca muntelui dur; nu-mi trebuia decât o clipă de amețeală: mi-am revenit ca să privesc În sus; creasta nu se vedea, un picior, celălalt, ce aștept? O mână, unde o sprijin? Cealaltă mână, unde o mut? O dată, Încă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
naivități, literaturizează. Eroina trăiește din senzații. Al doilea face abstracție de cronologie. Eul, de astă dată, trăiește În unitate cu sine, În perspectiva absolutului. Retrospectiva În scris permite autoanaliza lucidă, severă, viața trecută fiind interpretată acum ca un „posibil itinerar amoros“, odată cu probele succesive ale devenirii spirituale. Fragmentarismul notației convine metodei autenticiste, evidențiază concentrarea de sens pe spații mici și poezia imanentă a ideilor. Se face simțită la tot pasul polemica autorului cu ceea ce el numește proza mimetică: „Probabil că limbajul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
romanul lui Radu Mareș. Doar problema libertății e pusă În alți termeni la Marin Mincu. Textul său e mai abrupt, fragmentar, deși atât de penetrant. Eroul, la rândul său, pare construit programatic pe schema faustică, parcurgând un „itinerar de reverie amoroasă“, În sensul În care până la urmă „cultura se Întoarce spre natură spre a supraviețui“. Din orgoliu și talent, se simte de la Început un ales. N-are părinți spirituali, ca și eroii lui Radu Mareș, dar nici nu-i caută. Călinescu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
intransigent, vital și reflexiv, aflat În stadiul estetic de afirmare a subiectivității. Educația sentimentală ocupă În cele două jurnale un loc inegal; la M., performanțele senzoriale sunt subordonate reflexivității și distanțării; la A. (Aura, Aurora), patinatoare și apoi alpinistă, discursul amoros copleșește jurnalul. Dacă intenția lui M. Mincu a fost aceea de a parodia acest tip de discurs kitsch, În care banalitatea și frivolitatea stau alături de formulări problematizante, absența indicilor de detașare, ca și prelungirea sa excesivă devin intrigante și obositoare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
o iubesc decât pe E.“ etc., p. 382); e vorba despre E., colegă În anii de școală („Mă obsedează E.“ etc., p. 410) și văzând - poate - În moartea Aurei o sublimare erotică („puteam să alunec: bluza sfâșiată, piatra, sânul aderând amoros la stânca muntelui dur; nu-mi trebuia decât o clipă de amețeală“ etc. din ultima scrisoare către M., p. 436; vezi și toată simbolistica muntelui). Cântărind plusurile și minusurile, romanul se dovedește substanțial, dar pare construit În grabă, cu mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942

generalului Constantinescu, care nu l-ar fi iertat nici pe lumea cealaltă dacă ar fi auzit că a umblat prin București și pe ea a ocolit-o. Era o femeie plină de bunătate, primitoare, veșnic veselă și cunoscând toate cancanurile amoroase și militare din România. Grigore la ea a stat cât a fost student, iar bătrânul Iuga la ea trăgea și acuma. Pentru că n-a vrut să rămâie la cină, l-a pus să-și dea cuvântul de onoare că va

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
chiar în clipele cele mai intime. I se părea că sărutarea ei n-a fost sinceră, că a rostit cutare cuvânt de iubire cu o intonație ciudată... Îi era mereu teamă că își bate joc de sentimentele lui. Noua înflăcărare amoroasă îl îndemna să-și grăbească și el plecarea la București. Cel mai târziu peste o săptămână isprăvea aici toate treburile. Încercă să momească pe Nadina să-l aștepte. ― Cred că aș muri dacă ar trebui să mai stau o săptămână

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
că va lipsi de la nuntă, dar are acuma atâtea ocupații, că nici nu se poate gândi să le întrerupă, mai ales că nici banii nu prea îl dau afară din casă, deocamdată. Nu pomeni însă nimic despre micile lui afaceri amoroase, deși știa că, în special pe Ghighi, ar interesa-o grozav. Nu voia să se mai afle prin Amaradia că el și aici umblă după lucruri neserioase, deși în ultimele săptămâni, de când a scăpat de grija vieții de toate zilele

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
teatrale, singura pe care o făcea cu plăcere, fiindcă îi era drag teatrul și acuma se putea duce mai des și gratis. Dar îndată ce s-a întors de la Amara, a avut o surpriză din partea doamnei Alexandrescu, gazda lui limbută și amoroasă. Tot descosîndu-l cum a petrecut la țară și neascultîndu-l cu atenție, ceea ce pe el îl cam jignea, se pomeni deodată că-i zice foarte încîntată: ― Știi că în lipsa dumitale Tanța a fost mereu pe aici și mereu mi-a vorbit

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]