3,631 matches
-
să trec prin Piața Palatului, acolo unde e depus sicriul cu rămășițele lui Corneliu Coposu, liderul țărănist. Mă întreb dacă o să-și facă cineva timp să-și ia rămas-bun, să-l salute. Nu prea mă pasiona politica, dar bătrânul mă amuzase teribil cândva, citind un interviu pe care i-l luase o ziaristă cam prea fragedă pentru așa o treabă. Seniorul, cum îi spuneau simpatizanții, se lăsase provocat de întrebările referitoare la detenția lui de șaptesprezece ani. Când îl aruncaseră comuniștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
tătar mititel, zbârcit, învârtindu-și ochii ca două iatagane. Femeiușca asta cu voce periculoasă mă tot invita la ea, la Constanța. O amânam. Mă întâlneam din când în când cu ea la Biblioteca Pedagogică. Discutam ore în șir - adică mă amuzam teribil pe seama spiritului ei de Gică contra. Enunțam un adevăr general valabil, iar ea se și grăbea să-l întoarcă pe dos. Dacă spuneam că Victoria din Samotrace nu are cap, ea susținea că i s-a descoperit capul; ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
pentru ai ei din șatră. Dacă la început îi privise cu nesiguranță, îi asculta ca o străină, se implica în a-i ajuta în treburi mărunte din obligație, că o primiseră printre ei, acum se simțea de-a lor. O amuzau bețiile lor fiindcă erau niște țigani liniștiți, nu se băteau, nu spărgeau, nu înjunghiau cum făceau alții. Se manifestau prin glume proaste, înjurături, cântece. Când era sezonul poamelor, în special al prunelor și cazanele de țuică erau în toi, începeau
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
și nici nu pot învăța, dacă nu primesc ce este al Cezarului. — Canci!revine Teofana la vocabularul din șatră și se depărtează fugind, știind la ce făcea aluzie studentul. El aleargă, o ajunge, o prinde, o îmbrățișează în timp ce ea râde amuzându-se și-o sărută lung simțindu-i buzele calde și fragede. În acel moment au simțit din nou fiorul dragostei care le încălzea inimile provocându-le o nespusă plăcere. — Dacă n-ai vrut să dai Cezarului ce i se cuvine
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
care izbucnesc toți într-un glas. Să ne cânte Teofana. — Ho!ho!ho!râde Teofana. Vreți să v-asurzesc cu vocalizele mele? Întrebați-l pe Cezar care era gata, gata să-mi spargă geamurile, ca să încetez. Vă știm poveste, se amuză ei. — Cezar, tu vrei să cânt? — Sunt primul care-ți cere acest lucru, ca să-mi faci o bucurie de ziua mea. — Are dreptate. Cântă-ne, Teofana! Te rugăm! Ce să vă cânt? O arie de operă, operetă, un cântec de
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
din mapă niște ziare, reviste, dându-i și Teofanei câteva. — Aruncă-ți privirea peste ele, ca să nu te plictisești. — Uite ce caricaturi am găsit aici, spune Teofana după o pauză. — Ia să văd, se apleacă Alexandru peste ea să privească, amuzându-se amândoi și Teofana încearcă să ghicească cu ce parfum se parfumează Alexandru de degajă o mireasmă atât de plăcută. — Îți place rebusul? — Din lipsă de altceva. — Completăm împreună sau separat?scoate Alexandru o revistă cu asemenea jocuri. — Cum vrei
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
se sărută. — Buzele-ți și obrajii cu gropițe , mă înebunesc! — Țâfnosule, se ridică treziți din nebunia lor. Alteori în clipele de răgaz își povesteau fel și fel de întâmplări mai vechi sau mai noi de care își aminteau. S¬au amuzat când Teofana i-a vorbit despre prima ei zi de grădiniță. — Cum a fost?era curios să afle Cezar. — De cu seara, mamă-mea, fie iertată, m-a îmbăiat, m-a spălat pe cap, mi-a aranjat hăinuțele, uniforma, tot
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
zise melancolic, cum șade bine unui poet: ― Ce noapte divină! Nadina deschisese ușa iatacului ei. În lumina palidă a candelei se vedea patul mare, alb și cald, cu portretul ei deasupra. Grigore întrebă încet: ― Ești mulțumită, iubirea mea? ― M-am amuzat foarte, foarte bine, murmură Nadina și, după o mică pauză, abia stăpînindu-și moleșeală, adăugă: Dar acuma sunt așa de obosită că... Bărbatul o privea. Îi era milă de extenuarea ei vădită. Îi șopti blînd: ― Ai dansat prea mult... Ce are
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
fi înțeles subit că e om bătrân și nu-i șade bine să dea târcoale unei cucoane tinere și mondene ca Nadina, care n-are ce găsi la dânsul, dacă vrea iubire, și care, tolerîndu-i totuși oftările, cel mult se amuză pe socoteala lui. Nadina era veselă, ciripea, umbla de ici-colo să se intereseze de masă și mereu zicea avocatului: ― Credeam că ai să-mi fii un tovarăș agreabil, să râzi, să-mi faci curte sau barem să-mi spui anecdote
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
a luat acasă la ea. Avea cam 50 de 78 ani. M-a prezentat soțului și la cei doi copii mai mici ca mine. I-a povestit soțului aventura mea, acesta și copiii au rămas surprinși, dar s-au și amuzat de șiretlicul meu de a fugi din țară. Domnul David, soțul doamnei Minodora, a spus că mă va ajuta. Chiar are un prieten mare crescător de oi în statul Queensland. Dar să le fiu oaspete măcar o lună-două ca să învăț
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
am răspuns: „Vinul care-ți place! ” I-am închis telefonul și cât am mai stat la depozit, nu mi-a mai venit în control. Îl lecuisem. Cei care au ascultat și năzdrăvănia pe care i-a făcuto revizorului s-au amuzat copios. Apoi a continuat. Nu mi-e rușine să spun. N-am făcut lucruri care să mă ducă în pușcărie. Să fur lemne din depozit. Și pentru mine acasă plăteam lemnele și păstram chitanța, căci mă urmărea miliția. Seara, când
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
de expert, avem nevoie să fim recunoscuți public. „Cum așa ?”, s-a înfiorat șeful cel mare. „Cînd semnăm un contract cu voi, ne bazăm pe faptul că sînteți specialiști, nu că vreți să aveți o imagine !” „Wrong question !”, m-am amuzat eu. Nu înseamnă că, obiectiv, nu sînt buni „specialiști”, ci că au nevoia subiectivă să fie și recunoscuți, emoțional, ca atare. Neamțul generic (care fusese, evident, referința inconturnabilă) are morala lucrului bine făcut, el vrea să fie bun. Românul generic
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
În definitiv, dacă ar fi fost cu adevărat profet, ar fi avut clarviziune și, chiar fără să vadă, ar fi putut ghici cine l-a lovit. Sunt sigur că soldații și brutele angajate de mai marii preoților chiar s-au amuzat în acel moment. Soldații de sub comanda guvernatorului Pilat l-au luat și ei în râs pe Isus, de data aceasta după obiceiul roman: „L-au îmbrăcat cu o haină de purpură și, împletind o coroană de spini, i-au pus
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
-l avem în Marea Britanie. Americanii au tendința clară de a se polariza între ceea ce se numește în sens larg „liberal” și „conservator”, atât la nivel politic, cât și la nivel teologic. Atunci când dezbatem în public, eu și Marcus Borg ne amuzăm când observăm că lumea încearcă să ne catalogheze ca „liberali” sau „conservatori”, când niciunuia dintre noi nu i se potrivesc acele categorii. De fapt, atunci când analizez o chestiune, văd tot felul de linii neclare. De pildă, multă lume din America de Nord
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
ochii ei ca două fante verzi, Iolanda era cea mai apropiată de el și îi vedeai destul de des schimbând câteva cuvinte. Ea avea funde uriașe la cozi și se adresa oricui, până și păpușilor sau pisicilor, cu "dragă". Odată se amuza să arunce cu boabe de agrișe într-un păianjen enorm, imobil în mijlocul plasei sale atârnate între doi pomi. Încerca să-l nimerească cu boabele roșii și, când ghemul acela negru de căngi și picioare a luat-o la goană spre
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
gheața, își privi pieptul în oglindă cu amuzament. Dacă ar fi venit acum cineva acasă, putea să iasă în întîmpinarea lui sau a ei așa cum se găsea, în blugi și cu pieptul gol, nu era nici o rușine. Pe când altădată... Se amuză câtăva vreme gîndindu-se ce ar fi fost altădată, fără să înceteze să-și tragă aparatul de ras încet, cu ochii în patru, peste fiecare porțiune de piele care se întindea, acoperind oasele prelungi ale fălcilor. Coti apoi sub bărbie și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
știi că-l iubește pe Tedi..."; "Ba nu, pe Sașka, el are ochii albaștri!"; Da` ce, Sașka e mic de statură?" Firește că nu întotdeauna fetele se gândeau, când răspundeau la oracol, chiar la băiatul care le plăcea, uneori se amuzau să-și găsească un "client" dintre repetenți sau inși mai șleampeți, ca să se poată distra și cei care asistau. Oricum, jocul avea ceva insinuant, meandric, care te emoționa ca și gajurile; într-una dintre zilele lungi de la sfârșitul clasei a
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
fleacuri, în fiecare pauză, iar după ora a doua ne-am mutat din nou în aceeași bancă. În timpul orei de istorie ne-am apucat să scriem versuri, "un vers tu, unul eu", cum făceam în vremurile bune, și ne-am amuzat atât de tare, încît era să fim dați afară amândoi. Era un armistițiu, nu-mi făceam nici o iluzie, încercam doar să verific, precum Kierkegaard, dacă repetiția e posibilă. Iar Regine Olsen a mea părea să mă lase să cred asta
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
vitrină alături de cobra cam famelică și viperele cu și fără cornițe. Broaștele țestoase de la ieșirea din sala reptilelor erau, desigur, cele mai "prezentabile" ființe din acel iad. Țestoasa de supă, țestoasa-elefant și careții de mare, în posomoreala lor gerontofilă, ne amuzară un pic, dar Gina se cam bosumflă fiindcă, așezate pe-o dungă, nu puteau fi călărite. La parter se aflau doar puține mamifere, în sălițele care prelungeau culoarul reptilelor, și mai cu seamă mamiferele primitive: câinii zburători din Java, cu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
macaci și cercopiteci, umblând cu cozile îmbîrligate după portocale, fețe omenești pe corpuri de pisică, până la babuinii, mandrilii, urlătoarele, maimuțele cu fundul roșu (vizibil chituit și vopsit ulterior), pavianii, seminții pigmee, cu nasuri prelungi ca niște târtițe. Gina, firește, se amuza la culme, la un moment dat desprinse din brațele mămicii sale un pui de cimpanzeu cu figură comic-amenințătoare și-l legănă ea însăși la piept, mîngîmdu-l pe freză. Trecu mai încolo, unde bătu pe umăr, camaraderește, o mare gorilă, mascul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
nu se jucase niciodată cu așa ceva, iar Balena, care avusese o negresă, o uitase pesemne pe undeva. Așa, că Zizi se cam plictisea între noi. Strânse în remorca mașinii, vorbeam despre filme și despre rochii, fiecare lăudîndu-se cât putea. Ne amuza că Grasei îi crescuseră niște sâni ca de femeie mare. Știam că și nouă aveau să ne crească mai târziu, dar așa, să vedem asta la cineva de seama noastră, mai ales la Balena, era uimitor și cam ridicol. Pentru că
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
hotărât să amânăm jocul pe diseară sau pe a doua zi, și până atunci să jucăm jocuri obișnuite. Și toată ziua ne-am zbînțîit în toate felurile: am desenat, am jucat șotron, ne-am cățărat în cireșul amar, ne-am amuzat cu Podul de piatră și Țară, țară, vrem ostași. După-masă am ieșit doar cu Ester și-am luat-o peste câmp, printre florile sălbatice, de mână, iar apoi ținîndu-ne pe după mijloc. Am cules buchete de flori și ni le-am
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
plăcut impresionat de critica idioată pe care Harold ― prost și fanatic ca orice eurasian ― o făcea femeilor bengaleze, mi-am dat îndată seama că ceva mai adânc leagă încă amintirea Maitreiyiei de gândurile sau dorurile mele. Lucrul acesta m-a amuzat și m-a turburat totdeodată. Am trecut în odaia mea, încercînd automat să-mi desfund pipa. Nu știu ce-am mai făcut după aceea, pentru că întîmplarea nu se află notată în jurnalul meu de-atunci, și nu mi-am adus
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și am simțit, în acea clipă, cât de ridicolă era situația. Am avut atunci câteva clipe de panică, până ce mașina a putut pleca. Întorcând capuî, am zărit încă fâlfâind șalul de culoarea ceaiului palid al Maitreyiei. Tovarășii mei s-au amuzat de respectul și jena cu care salutasem "un negru". ― Am să te văd curând ducîndu-te să te scalzi în Gange, Allan! îmi spuse răutăcios Geurtie. ― Cum de poți avea relații cu o familie de negri? se scandaliză încă o dată Harold
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
bine fixată în minte. Au venit câțiva doctori, europeni, apoi a intrat Harold, care mi-a strâns mâna două-trei minute în șir. ― Bine, mă?! Bine, mă?! întrebă el, privindu-mă. Mi-a spus o mulțime de lucruri care m-au amuzat: Geurtie flirtează acum cu un manager de la "Middle Bank", un tip subțire, care nu îndrăznește decât s-o sărute și o duce la cinema în locuri de trei rupii și opt annas. Norinne, căsătorită, e mai puțin frumoasă. În odaia
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]