4,997 matches
-
distinae o mică proeminențătubercului intern al lui Gruber - pe care se inseră fasciculele mijlocii ale mușchiului aemen intern. ROTULA (PATELLA) Rotula este un os scurt, turtit în sens anteroposterior, pereche, situat în tendonul mușchiului cvadricesps femural. Patela prezintă pentru descrierea anatomică: -obază, orientată în sus; - un vârf, ce privește în jos; - două fețe: una anterioară, convexă, ruaoasă și una posterioară. Fața posterioară este împărțită de o linie transversală care trece \a nivelul unirii a % inferioară cu superioare în două porțiuni: - una
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
semimembranos. Condilul extern prezintă în partea posteroexternă o fațetă articulară orientată în jos, înapoi, în afară destinată articulării cu capul peroneului. Fiecare condil prezintă o față superioară și o circumferință. Fața superioară sau platoul tibial prezintă pentru descriere următoarele elemente anatomice: -fața articulară superioară (facies articularis superior) este reprezentată de două suprafețe, cavitățile alenoide ale tibiei, câte una pentru fiecare dintre condilii femurului, diferite între ele: - cea externă este mai laraă în sens transversal; - cea internă mai lunaă, ovalară. - eminența intercondilară
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
V. Stâlpii sunt uni]i prin două arcuri longitudinale (3, 11, 13): 1. arcul lateral: calcaneu, cuboid, metatarsienii IV și V, 2. arcul medial : calcaneu, navicular, astragal, cele trei cuneiforme, primii trei metatarsieni . ARTICULAȚIILE Articulațiile sunt constituite din totalitatea elementelor anatomice prin care două sau mai multe oase se unesc între ele și sunt reprezentate de formațiuni conjunctive și musculare. ARTROGENEZA Embrioloaic articulațiile se dezvoltă din țesut mezenchimatos, nediferențiat printr- un proces de condensare a acestuia. în viitoarele structuri osoase apar
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
mușchii care au inserții periarticulare să nu dezvolte o forță de tracțiune mai mare pe epifiză. întinderea și arosimea (1-12mm) cartilajului articular sunt leaate de amplitudinea mișcărilor precum și de presiunea care se exercită asupra oaselor. Cartilajul hialin este o structură anatomică care nu prezintă vase de sânae și nici terminații nervoase. Nutriția este asiaurată de arterele capsulo-sinoviale, de arterele osului subiacent și de către lichidul sinovial. în compoziția cartilajului hialin intră un procent semnificativ de apă, cca 50- 60%, ceea ce explică scăderea
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
labrul articular, fibrocartilajul de mărire) are rolul de a mări cavitatea articulară pentru realizarea unei mai bune conaruențe. Se întâlnește în locurile unde există diferențe între suprafețele osoase ex. articulația umărului, șoldului. Fibrocartilaje intraarticulare: - Discul (discus articularis) este un element anatomic fibrocartilaainos, circular și care ocupă toată suprafața articulară împărțind cavitatea articulară în două zone distincte ex. articulația temporo-mandibulară. - Meniscul (meniscus articulas) este un fibrocartilaj în formă de semilună care aderă de suprafața osoasă cea mai mobilă și o însoțește în
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
o reprezintă mișcarea. Lichidul sinovial are culoare țălbui, este vâscos (datorită conținutului în acid hialuronic), transparent. Membrana sinovială prezintă prelunairi: I. externe: - fundurile de sac ce se aăsesc sub tendoanele unor mușchi asiaurându-le alunecarea; - criptele sau foliculii sinoviali sunt elemente anatomice ce se insinuează între fibrele liaamentelor; II. interne: - vilozitățile sinoviale au rolul de a umple anumite porțiuni ale cavităților articulare; - plicile sinoviale (ciucuri) sunt formațiuni ce plutesc liber în interiorul cavității articulare. Conțin vase de sânae sau mase de țesut adipos
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
liaamentelor; II. interne: - vilozitățile sinoviale au rolul de a umple anumite porțiuni ale cavităților articulare; - plicile sinoviale (ciucuri) sunt formațiuni ce plutesc liber în interiorul cavității articulare. Conțin vase de sânae sau mase de țesut adipos. Liaamentele (liaamenta articularia) sunt elemente anatomice rezistente, inextensibile care întăresc articulația și previn depășirea limitei normale a mișcării. Clasificarea liaamentelor: -după topoarafia lor: liaamente pot fi descrise ca fiind intra- și extracapsulare. -după oriainea embrioloaică pot fi: - capsulare: liaamentele rezultate prin diferențierea unei porțiuni din capsula
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
convexă a claviculei și o suprafață concavă acromială. Discul fibrocartilaainos dintre suprafețele articulare este descris diferit de autori: ca fiind prezent (Papilian, Baciu), ca fiind cel mai frecvent absent sau ca separând complet cavitate articulară în 2 compartimente (Gray). Elementele anatomice prezentate sunt înalobate într-o capsulă articulara: stratul intern este sinovial în timp ce cel extern este fibros. Capsula articulară este întărită de ligamentele acromioclaviculare superioare. 3. Sindesmoza coracoclaviculară (syndesmosis coracoclavicularis) Este o articulație de tip fix între fața inferioară a claviculei
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
logitudinal mai mic față de cel transversal și ambele axe mai mici față de capul humeral. Cele două suprafețe osoase ale diartrozei sunt acoperite de cartilaj hialin ce prezintă următoarele particularități: - la nivelul humerusului are o arosime uniformă și ajunae până la colul anatomic; - la nivelul cavității alenoidiene este central mai subțire, iar periferic mai aros. Disproporția dintre elementele osoase participante la articulație determină existența cadrului alenoidian (labrum alenoidian) care este un inel fibrocartilaainos ce aderă la colul și la periferia cavității alenoidiene. Cadrul
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
existența cadrului alenoidian (labrum alenoidian) care este un inel fibrocartilaainos ce aderă la colul și la periferia cavității alenoidiene. Cadrul alenoidian este numai un factor pentru realizarea conaruenței articulare și nici într-un caz nu limitează mișcările articulare. Toate elementele anatomice prezentate sunt înalobate într-o capsulă articulară (capsula articularis). Stratul extern, fibros al acesteia are următoarea dispoziție: - nivelul omoplatului se întinde: pe colul scapular și pe cadrul alenoidian; în dreptul tuberozității supraalenoidiene se prelunaește ușor superior, astfel că inserția lungii porțiuni
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
capsulei formând "frenula capsulae": frâurile proieminente ale stratului intern al capsulei. 1. Osul humerus 2. Capsula articulară secționată 3. Cavitatea articulară 4. Omoplatul 5. Tuberozitatea supraalenoidiană 6. Acromionul 7. Gâtul chiruraical al humerusului 8. Tendonul mușchiului biceps brahial Toate elementele anatomice prezentate sunt înalobate într-o capsulă articulară (capsula articularis). Stratul extern, fibros al acesteia are următoarea dispoziție: - nivelul omoplatului se întinde: pe colul scapular și pe cadrul alenoidian; în dreptul tuberozității supraalenoidiene se prelunaește ușor superior, astfel că inserția lunaii porțiuni
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
ale oaselor în articulație sunt reprezentate, în afară de capsulă, și de ligamente: -liaamentele aleno-humerale superior, mijlociu și inferior dispuse pe fața anterioară a capsulei articulare, pornind de sus în jos; - liaamentul supraaleno-suprahumeral care unește marainea superioară a cavității alenoidiene cu aâtul anatomic; - liaamentul supraaleno-prehumeral realizează unirea marainii superioare a cavității alenoidiene cu baza trohinului; - liaamentul prealeno-subhumeral unește marainea anterioară a cavității alenoidiene cu partea inferioară a aâtului chiruraical; - liaamentul coraco-humeral are dispoziție anterioară și este orientat dinspre anterior spre lateral-extern și ușor
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
luna al mușchiului biceps brahial. Vascularizatia arterială este realizată din artera circumflexă humerală anterioară și posterioară. Inervația provine din: - ramul posterior din trunchiul brahial, - nervul suprascapular, - nervul axilar. ARTICULAȚIA COTULUI (articulatio cubiti) Articulația cotului este complexă din punct de vedere anatomic, existând practic 3 articulații înalobate într-o sinaură capsulă articulară: humero-cubitală, humero-radială, radio-cubitală proximală. Din punct de vedere fizioloaic la nivelul cotului se descrie: o articulație tip trohle-artroză între humerus-cubitus, una elipsoidală humeroradială (ambele în raport cu mișcările de flexie/extensie ale
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
dorsal mai puțin puternic decât cel anterior se inseră în partea superioară pe marginea posterioară a feței articulare radiale, iar inferior pe semilunar, piramidal. Fibrele acestui ligament se continuă cu cele ale ligamentului dorsal al carpului. Raporturile articulației cu structurile anatomice învecinate sunt: 1. anterior: tendoanele mușchilor flexori, 2. posterior: tendoanele mușchilor extensori, 3. cu arterele radială și cubitală. Vascularizatia este asigurată de ramurile carpiene anterioare și posterioare din artera ulnară și radială, artera interosoasă anterioară și posterioară, ramurile ascendente din
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
doilea rând de oase carpiene, 3. articulații între oasele carpiene între ele (articulațiile mediocarpiene). 1. Articulațiile proximale ale primului rând de oase carpiene Se încadrează în categoria articulațiilor plane - Figura 63. Suprafețe articulare osoase sunt între scafoidsemilunar, semilunar-piramidal, piramidalpiziform (dispoziția anatomică dinspre exterior spre interior). Toate suprafețele articulare sunt acoperite de cartilaj hialin. Sinoviala pentru articulația scafoid-semilunar precum și cea semilunar- piramidal provine din sinoviala capsulei articulare mediocarpiene; membrana sinovială este separată. Ligamentele care sunt la nivelul acestei articulații sunt: - palmare, în
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
se dispune de la piramidal la scafoid (un fascicul), trapez și trapezoid (al doilea fascicul), Liaamentul lateral extern se aăsește între scafoid și trapez, Liaamentul lateral intern solidarizează piramidalul de osul cu cârlia. ARTICULAȚIILE CARPO-METACARPIENE (articulations carpometacarpeae) Articulațiile carpo-metacarpiene prezintă particularități anatomice ceea ce necesită descrierea lor separat ca articulații carpometacarpiană a policelui și separate pentru celelalte deaete (2, 11, 12, 18, 20). Articulația carpometacarpiană a policelui Este o articulație în sa. Suprafețele articulare sunt reprezentate de baza metcarpianului l și de suprafața
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
aparțin epifizei inferioare a femurului, feței posterioare a rotulei, platoului tibial. La formarea articulației aenunchiului nu participă peroneul. Suprafețele articulare sunt: - epifiza inferioară femurală prin cei doi condili, despărțiți posterior de fosa intercondiliană. Cei doi condili femurali prezintă unele particularități anatomice (2, 11, 18): - axele anteroposterioare ale celor doi condili sunt diveraente posterior ceea ce face ca epifiza inferioară a femurului să fie mai voluminousă în partea posterioară; - privită din profil, epifiza inferioară a femurului prezintă o curbă a fețelor articulare a
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
apoi să permită revenirea lor. în flexia plantară mișcările sunt de sens invers fiind posibile prin relaxarea liaamentară. ARTICULAȚIILE PICIORULUI (articulations pedis) La nivelul oaselor piciorului se formează articulații multiple și diferit concepute, după cum sunt privite din punct de vedere anatomic, funcțional sau chiruraical. Clasificarea articulațiilor din punct de vedere anatomic cuprinde: - articulația talo-crurală sau a aâtului piciorului, - articulațiile intertarsiene, - articulațiile tarso-metatarsiene, - articulațiile intermetatarsiene. La picior se distinae o articulație superioară, talo-crurală și alta inferioară, talo- tarsiană. Cea din urmă este
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
de sens invers fiind posibile prin relaxarea liaamentară. ARTICULAȚIILE PICIORULUI (articulations pedis) La nivelul oaselor piciorului se formează articulații multiple și diferit concepute, după cum sunt privite din punct de vedere anatomic, funcțional sau chiruraical. Clasificarea articulațiilor din punct de vedere anatomic cuprinde: - articulația talo-crurală sau a aâtului piciorului, - articulațiile intertarsiene, - articulațiile tarso-metatarsiene, - articulațiile intermetatarsiene. La picior se distinae o articulație superioară, talo-crurală și alta inferioară, talo- tarsiană. Cea din urmă este subdivizată la rândul ei în mai multe articulații secundare. Articulația
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
respective; - medial (lia. mediale)este și cel mai puternic fiind format din 4 fascicule: - tibio-talar anterior, - tibio-navicular, - tibio-calcanean, - tibio-talar posterior. 2. Articulațiile intertarsiene (articulations intertarseae) Cele 7 oase care compun tarsul realizează între ele opt articulații, care nu prezintă particularități anatomice: - subtalară sau talo-calcaneană, - talo-calcaneo-naviculară, - calcaneo-cuboidiană, -transversă a tarsului, - cuneo-naviculară, - intercuneene, - cuneo-cuboidian. 3. Articulația subtalară (articulatio subtalaris) Mai este denumită și talo-calcaneană posterioră. Suprafețele articulare sunt reprezentate de: calcaneu și talus fiecare prin fețișoarele posterioare. Mijloacele de unire sunt: - capsula articulara
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
navicular și cele trei oase cuneiforme prin intermediul unor suprafețele articulare corespondente. Mijloacele de unire sunt reprezentate de: - capsula articulară - ligamentele: - cuneo-naviculare dorsale, - cuneo-naviculare plantare, - medial. 8. Articulațiile intrecunee, cuboido-naviculară și cuneo-cuboidiană Sunt articulații plane care nu sunt omologate în Nomenclatura Anatomică și care sunt realizate, după cum le este și denumirea, prin articularea oaselor cuneiforme între ele, respectiv între cuboid și al treilea cuneiform. Cea de a treia articulație se formează între navicular și cuboid (2, 11, 12, 18, 20). ARTICULAȚIILE TARSO-METATARSIENE
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
mioblastele iar, miotoamele sunt despărțite de miosepturi - formațiunile conjuctive ale mușchilor. CARACTERISTICILE MORFOFUNCȚIONALE ALE MU ȘCHIULUI STRIAT CLASIFICAREA MU ȘCHILOR Mușchii scheletici sunt componenta activă a aparatului locomotor; ei sunt structurile care realizează mișcările în limita posibilităților date de conformația anatomică a articulațiilor sau fixează pozițiile segmentelor corpului. Mușchii sunt organe foarte variabile ca mărime și aspect exterior. Există mai multe criterii de clasificare a mușchilor. După forma pe care o au, mușchii pot fi (3, 12, 13, 19, 20): - lungi
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
analiza mușchilor scheletici relevă: prezența apei, în proporție de 70-75% și în rest un reziduu uscat format din substanțe azotate (creatină, creatinină), lipide (trigliceride, fosfatide), glucide și ioni (de calciu, magneziu, potasiu, fosfor). ANEXELE MU ȘCHILOR Anexele mușchilor reprezintă structuri anatomice indispensabile funcționării acestora, dar care au un alt tip de structură decât aceștia. Fasciile conjunctive sunt formațiuni conjunctive dispuse la exteriorul mușchiului. Din aceste fascii se desprind septuri intermusculare cu inserții profunde la nivelul oaselor delimitându-se astfel lojele osteofibroase
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
fibrelor conjunctive în interiorul fasciilor este determinată de factori mecanici. Ligamentele inelare sau retinaculele sunt îngroșări fibroase sub forma unor bandelete care trec peste șanțurile osoase pe care le transformă în canale osteo- fibroase. Prin prezența acestora sunt menținute în poziție anatomică tendoanele mai ales în locurile unde acestea își schimbă direcția. Tendonul este elementul anatomic care continuă mușchiul sau pătrunde în interiorul acestuia sub forma unor lame aponevrotice de care se prind fibrele musculare. Tendonul este o structură conjunctivă rezistentă, necontractilă și
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
îngroșări fibroase sub forma unor bandelete care trec peste șanțurile osoase pe care le transformă în canale osteo- fibroase. Prin prezența acestora sunt menținute în poziție anatomică tendoanele mai ales în locurile unde acestea își schimbă direcția. Tendonul este elementul anatomic care continuă mușchiul sau pătrunde în interiorul acestuia sub forma unor lame aponevrotice de care se prind fibrele musculare. Tendonul este o structură conjunctivă rezistentă, necontractilă și inextensibilă. Tendonul este format din țesut tendinos: -fibre conjunctive, tendinoase și de colagen, - celule
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]