2,204 matches
-
facetiarum), Kir Ianulea, o versiune largă după Belfagor al lui Machiavel, Abu-Hasan, un basm din Halimà. Toată savoarea din Pastramă trufanda, povestea lui Iusuf care a mâncat pastramă de ovrei, stă în dulcea duhoare de băcălie pe care o emană anecdota. Creația în Kir Ianulea stă în ideea de a transporta pe Belfagor la București în mediu negustoresc în epoca Mavrogheni. Vocabularul epocii fanariote este adus nu numai în scopul coloarei, ci pentru a denota nuanțe sufletești locale, narațiunea învîrtindu-se în jurul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
azi însă cu aer de fabricație de calitate dubioasă, Radu D. Rosetti, urmând tot pe Fr. Coppée, inaugura o poezie diletantistă de tribunale și barou, constând în madrigaluri și romanțe tremolate, nu fără un anume simț al neantului pentru albumuri. Anecdota, foarte în favoare în acest timp, a fost deținută de Th. D. Speranția, autor verbios, de oarecare haz aci, complet nul în alte genuri. P. Dulfu, gândind se vede să înfăptuiască epopeea națională visată de Coșbuc, ne dădea un Păcală
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
degradare în scara civilizației. Fineța stă în o cât mai mare apropiere de starea de natură. Hanu-Ancuței este capodopera idilicului jovial și a subtilității barbare. Formal, scrierea e un fel de Decameron în care câțiva obișnuiți ai unui han spun anecdote, în sine foarte indiferente. Esențială este starea de fericire materială înfăptuită de oaspeți. Ei trăiesc la modul Canaanului, ospătând numai cu carne friptă și bând vin, însă după o rânduială care cere inițiere. Vinul e adus de Ancuța în cofăiel
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
în stil anecdotic. Poveștile moldovenești alcătuiesc un adevărat decameron, cu subiecte de predilecție erotice, în care accidentul castrării joacă un mare rol. Scriitorul posedă în cel ma înalt grad invenția nuvelistică, chiar dacă e la mijloc numai o alegere a unor anecdote auzite. Păcatele sulgeriului e o bună narațiune, cu o foarte studiată analiză a condițiilor agrare ale epocii (sec. XVIII). Sulgeriul Mihalache e un om viteaz, dar cu păcatele clasei lui: ușurătate erotică, lăcomie de bunurile răzeșești. GALA GALACTION Gala Galaction
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
lava, munții, banchizele, natura inertă: De-a lungul nepăsării acestei reci naturi, Spre nevăzutul unde arpegii de fanfare Desfac în flori sonore o limpede chemare Vom merge în armură de fier, întinși și duri. După aceea se lepădă complet de "anecdotă", așezîndu-se "sub constelația și în rarefierea lirismului absolut, depărtat cu mai multe poduri de raze de zodia celeilalte poezii: genul hibrid, roman analitic în versuri". Poezia se intelectualiza, pitagoreic, prin stabilirea unei ordini pe planul al doilea, iar lectura devenea
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
a persevera în omenesc e diabolic”, „Peștele de la cap se parfumează”, „Cine sapă groapa altuia riscă să dezgroape pe altcineva”). Dicționarul falitului (1993) și Dicționar romîn-român (1995) cuprind „definiții umoristice”, texte scurte de pseudolexicografie, înrudite deopotrivă cu aforismul și cu anecdota. Scriitorul a dat, pe lângă alte cărți de proză scurtă: Vânătoare de perne (1985), Canibala (1993), Povești de dragoste (1994), Politicianul român (1995), Alandalu - țară experimentală pentru adulți fără capitală (1997), și literatură pentru copii: Pluș Plumb (1981), Cartea numai ochi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290461_a_291790]
-
condusă de I.L. Caragiale, ci de D. Teleor. Caragiale a editat și un calendar intitulat „Calendarul «Moftului român» pe anul 1902”, care cuprinde toate scrierile literare publicate de marele satiric în seria a doua a revistei, însoțite de reflecții, cugetări, anecdote și „sfaturi”. La prima serie a scris, alături de Caragiale și Bacalbașa, ambii într-o permanentă vervă acidă și persiflantă, Alceu Urechia, care își semna textele cu pseudonimul Iodoform. Este probabilă și participarea altor umoriști ai vremii, dar e greu de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288205_a_289534]
-
o alta dramatică, articole de știință și de literatură, „mofturi”, „culmi” și, în sfârșit, o coloană de publicitate. Farmecul periodicului este dat mai ales de schițele și parodiile lui Caragiale, de bătăioasele articole scrise de Bacalbașa, de cronicile rimate și anecdotele lui G. Ranetti. În paginile acestei reviste s-au tipărit unele dintre cele mai cunoscute schițe și articole ale lui I.L. Caragiale, printre care Lache și Mache, Moftangiul și Moftangioaica (reluate în „Calendarul «Moftului român»” cu titlurile Rromânul, Rromânca), Justiție
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288205_a_289534]
-
s-au îngrijit să-i întrebe și să-i asculte cu răbdare pe ultimii frați care au făcut parte dintre «primii însoțitori» și pe cei care au trăit alături de ei. Le sunt transcrise amintirile. Apar astfel culegerile de exemple sau anecdote, cu un titlu specific, care sunt introduse ca informații importante în adnotările cronicilor. Se pleacă de la cronicile ce prezintă episoade referitoare la stabilirea Ordinului în Germania sau în Anglia și se ajunge la amintiri schematice, cum sunt cele prezentate de
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
introduse ca informații importante în adnotările cronicilor. Se pleacă de la cronicile ce prezintă episoade referitoare la stabilirea Ordinului în Germania sau în Anglia și se ajunge la amintiri schematice, cum sunt cele prezentate de fratele Pellegrino din Bologna, sau la anecdote ce sunt opera - se spune - fraților Leon, Ioan, Illuminato, Ștefan, care probabil au fost utilizate de Sfântul Bonaventura și transmise mai departe, sau ale altor frați mai puțin cunoscuți. Bogăția acestora constă, uneori, doar într-o mică amintire, așa cum este
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
colportajului mistificator, memorialistul dă credit mai degrabă surselor orale, de proveniență incertă (sau de cafenea), asemeni talentatului cronicar iubitor de legende. Dar pentru Lovinescu, ca și pentru Neculce altădată, nu exactitatea evenimentului istoric contează. Mai importantă e semnificația lui psihologică, anecdota în sine, care (ne asigură criticul), dacă e "purificată de toate reziduurile prin impersonalizare", se transformă într-un veritabil "fapt estetic"3. Când realitatea se dovedește neconvenabilă, scriitorul caută mai abitir în imaginație, inventând documentele (înțelege: anecdotele, poveștile) de care
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
semnificația lui psihologică, anecdota în sine, care (ne asigură criticul), dacă e "purificată de toate reziduurile prin impersonalizare", se transformă într-un veritabil "fapt estetic"3. Când realitatea se dovedește neconvenabilă, scriitorul caută mai abitir în imaginație, inventând documentele (înțelege: anecdotele, poveștile) de care are nevoie, astfel încât "personajul" încondeiat, oricât de "neverosimil" ar fi părând, să reprezinte convingător ideea lovinesciană de personalitate, cu acea psihologie negociată invariabil între temperament (aprioric determinat) și voință (afirmată prin liber arbitru). În același sens, Marian
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
de previzibile (ca un clișeu) sunt "evenimentele" din romanul lovinescian citind paginile despre sejurul lui Bizu în Italia, în care prozatorul reia (a câta oară?) episodul "dragostei florentine" (povestea cu Igeea), relatat de astă dată fără patetism, în cheia unei anecdote "imagologice" despre ignoranța femeii (Igeea confundă Bucureștiul cu Belgradul) și despre curiozitatea localnicilor față de "cizmele" bătrânului Fritz. Mult mai captivante par secvențele ulterioare, în care Bizu, reîntors din călătorie, asistă neputincios la suferința tatălui său, confruntându-se cu "boala" în
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
în deslușirea profilului psiho-moral al scriitorilor 76, ceea ce ar fi trebuit să conducă, drept consecință firească, la elucidarea mecanismului creator. Așa se explică de ce vedea criticul o strânsă legătură între psihologie, critică și literatură, și de ce prefera el portretul sau anecdota ca mijloace predilecte de "analiză" psihologică. Ispitit de promisiunea unei cunoașteri facile (semn al încrederii în paradigma pozitivismului științific ilustrat de psihanaliză), "impresionistul" Lovinescu va opta așadar, bovaric, tot pentru o soluție dogmatică, raționalistă, care să-i furnizeze "teoria" capabilă
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
despre simbolism. După cum știm, în Mutația valorilor estetice criticul afirmă că "în evoluția poeziei contemporane, mișcarea simbolistă răspunde precis tendinței de a reda inefabilul și de a înlocui deci construcția discursivă, logică, raționalismul și didacticismul poetic, de sugestie care, dincolo de anecdotă și expunere logică, sugerează stări sufletești profunde, neorganice, muzicale"92. De asemeni, spune Lovinescu, "având un fond muzical, simbolismul exclude cugetarea organizată, fără a exclude însă și profunzimea sentimentelor. [...] El vrea să ne dea esența lucrurilor, tiparele generale din care
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
suprapuneri exacte între impresii și actele de rațiune critică"213. În Bălăuca nu apreciază, apoi, decât scenele de plan secundar, mai dinamice din punct de vedere epic214. Și lui M. Sebastian, care scrisese pozitiv despre Mite, îi plac doar "unele anecdote", "străine de adevărul sufletesc al eroului", pentru că "tot ce este vioi și articulat în roman se află la periferia subiectului propriu-zis". Verdictul e, de data aceasta, necruțător: "Lovinescu nu e un romancier de vocație. Romanul pentru domnia sa este un act
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
of short stories, they shall serve as a recycling narrative matter, able to sustain the bigger enterprise of novel writing. For instance, what had served initially as a subject for an autonomous play, it is used subsequently as a pure 'anecdote', in a long-spun chain of similar anecdotes. Repetition lies in the core of E. Lovinescu's poetics, as one of its main values. What provides a reason for it? Wherefrom comes its legitimacy? A simple appeal to psychoanalysis should shed
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
d'envergure variable. Les situations dramatiques, une fois développés dans les formes brèves de la prose, constituent une matière narrative réutilisable et fondent dans les romans : ce qui était initialement le sujet d'une pièce autonome devient par la suite une " anecdote " enchâssée dans un ensemble plus grand. La répétition est au cœur de la poétique de E. Lovinescu comme une de ses valeurs centrales. Qu'est-ce qui la justifie ? D'où puise-t-elle sa légitimité ? Un recours à la psychanalyse éclaircit au moins
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Povestirile lui Alice Munro. De la Dance of the Happy Shades la Open Secrets, Dragoș Zetu 1 E. Lovinescu, Memorii. Aqua forte, ediție îngrijită de Gabriela Omăt, Editura Minerva, București, 1998, p. 158. 2 Idem, p. 7. 3 Idem, pp. 10-11: "[...] anecdota măruntă poate fi ridicată la o semnificație apreciabilă prin valoarea sa psihologică: și, purificată de toate reziduurile prin impersonalizare, poate fi înălțată la demnitatea faptelor zămislite sub semnul neclintit al esteticului". 4 Marian Papahagi, " Pentru o lectură "în sistem" a
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
pentru că se baza pe un principiu considerat discutabil, acela conform căruia "în relatări ce n-au nimic cu istoria nu adevărul faptelor contează, ci exclusiv semnificația lor psihologică". Dorind să justifice deformarea caricaturală a unor portrete, cum și recursul la anecdotă ca procedeu de caracterizare, Lovinescu afirma că "importanța lor (a Memoriilor) nefiind de ordine istorică, ci de ordine psihologică, stricta exactitate trece pe al doilea plan" (apud E. Lovinescu, "Sburătorul". Agende literare, ediție de Monica Lovinescu și Gabriela Omăt, note
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
și adăugită, Editura Minerva, București, 1982, pp. 806-807). Pentru Călinescu, romanele lovinesciene nu au decât un interes pur documentar: "Afară de dexteritatea de a scrie fraze elegante, scriitorul n-are nici darul marii atmosfere, nici pe acela al creațiunii de oameni. Anecdota ocupă primul loc. Diana se dezvoltă aproape numai pe cazul iritant al eroului care primește sistematic scrisori anonime". 52 Eugen Ionescu, "E. Lovinescu, Diana (roman)", în Facla, an XVII, nr. 1804, 1 febr. 1937 (apud E. Lovinescu, "Sburătorul". Agende literare
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
rasei lor") creează un contrast parodic, amintind de o scurtă povestioară a lui Kleist ce rescrie, în cheie anecdotico-umoristică, finalul din Werther e vorba despre "Noul Werther (mai fericit)", în volumul Heinrich von Kleist, Logodna din Santo Domingo. Povestiri și anecdote, traduceri de Alice Voinescu și H.R. Radian, Editura Univers, București, 1989, pp. 284-285. 153 Apud D. Caracostea, Creativitatea eminesciană, ed. cit., p. 62. 154 D. Caracostea, op. cit., p. 33. E vorba de o "experiență fundamentală a lui Eminescu, nu numai
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
ed. cit., pp. 268-272). Criticul invocă, pentru a explica modul în care expresia generează o realitate sufletească specifică, următoarea amintire personală: "[...] mi-aduc aminte a fi citit pe una din băncile Volksgartenului o nuvelă a unui scriitor vienez, a cărei anecdotă am uitat-o, dar a cărei temă muzicală mi-a înlocuit prima obsesiune printr-o alta, prezentă și azi. O femeie de lume, onestă până atunci, se lasă ademenită într-o aventură de dragoste, care, deși pe căile de persuasiune
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
1935. 194 G. Călinescu, "E. Lovinescu, Mite, roman", în Adevărul literar și artistic, an XIV, nr. 740, 10 febr. 1935 (apud E. Lovinescu, "Sburătorul". Agende literare, ed. cit., vol. IV, p. 367). 195 Idem, p. 366: "Bizuit mai ales pe anecdotă autentică, pe discuțiuni și teorii, d-sa, și asta nu fiindcă este critic, e lipsit de pătrundere psihologică în imagini (nu și de aceea morală în maxime), și, cu toate că are stil și îndemânare plastică, nu poate înlănțui imaginația și sufletul
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
țină la curent cititorul bănățean cu viața literară din România, reluând din ziarele și revistele bucureștene articole și știri (polemicile Junimii cu B. P. Hasdeu, discuțiile de la ședințele Academiei Române ș.a.). Se tipăresc și versuri satirice, inspirate de aspecte sociale lugojene, anecdote populare, versuri umoristice scrise în graiul bănățean ș.a. Au mai colaborat Anastasia și Letiția Tempea, Leontin Simionescu și M. Besanu. R.Z.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286742_a_288071]