2,942 matches
-
ca să nu mai tulbure pe nimeni. Căci urăsc înțelepciunea acestor oameni pe care adevărurile nu-i dor, care nu suferă cu nervii, carnea și sângele lor. Trebuie declarate nule toate adevărurile oamenilor uscați, care gândesc fără spermă la creier, fără angoasă și fără disperare. Apreciez numai adevărurile vitale, organice și spermatice, fiindcă știu că nu există adevăr, ci numai adevăruri vii, fructe ale neliniștii noastre. Toți oamenii care gândesc viu au dreptate, deoarece nu există argumente hotărâtoare împotriva lor. Și chiar dacă
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
intrând, vom descoperi un Alexandru Tăcu de pe Valea Zeletinului, ținându-se de mână, aproape În fiecare poem, cu Omar, desi Îl desparte aproape un mileniu de celebrul cântăreț al deșertăciunii. Umbră lui Îmbibata cu vin, ca remediu universal al tuturor angoaselor, se strecoară În condeiul poetului contemporan nouă și devine un fel de alter ego ce-și mângâie stăpânul cu Grasă de Cotnari. Înaromate cu licoarea lui Bachus, versurile devin zburdalnice. Întreaga carte este o zburdălnicie boema, un chef continuu, un
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
că nu vrea puhoi de lume adunată în fața porții lui care să atragă atenția autorităților... — Chiar! se înveselește Germanicus. Riscă să dea nas în nas dușmani care-l roagă să-i scape unul de altul... Pare că a scăpat de angoase. — Nu uita de ce am vorbit! îi amintește Iulius Herodes îna inte de a se despărți de el. CAPITOLUL XII Hai să coborâm acum! șuieră Plautius Silvanus. Răsuflă greoi cu gura larg deschisă. Lecticarii i-au purtat de-a lungul Tibrului
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
partener de dialoguri scurte sau repezite. Nu-l văd în postura jenantă a celor care au făcut din datul cu părerea un reflex cotidian, și acest lucru se vede de douăzeci de ani. Trimit această carte spre tipar, eliberat de angoasa unui demers inutil. Există vorbe și gânduri care merită să trăiască o viață mai lungă, dincolo de memoria fragilă a unei emisiuni de televiziune. La urma urmelor, din piesele aparent disparate ale prezentului, ca într-un joc de puzzle, se adună
Istorie recentă 100% by Robert Turcescu/Valeriu Stoica () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1377_a_2886]
-
tare încât să reușească el să scape? Nu mai avea petarde, ceea ce însemna că nu mai putea simula focuri de armă. Să dea foc unei tarabe? Nu părea genul de panică de care avea nevoie în acel moment. Furia și angoasa îl cuprinseră din nou. Dar atunci îi răsunară în minte cuvintele mentorului său, după ce făcuse o greșeală pe scenă pe vremea când era doar un copil, o greșeală care ar fi putut fi hotărâtoare pentru performanța acestuia. După spectacol, iluzionistul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
bună dreptate Lăură. Decizia ei venise că o consecință firească a unei ipoteze care trebuia testată, ca o ușă întredeschisa lăsată pe parcursul scrierii viitoare a unor pagini... -La dracu cu inhibițiile prostești, la naiba cu prejudecățile obscure, la dracu cu angoasa existențiala și mai cu seamă la naiba cu imagini produse de imaginație care sunt total rupte de realitate. -A doua zi, Lăură și Imad se plimbau fericiți pe sub cedrii Libanului, el era fericit că vorbea iarăși românește, îi făcea o
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
Nu, nimic din toate astea. Dar am avut brusc sentimentul accentuat că trăiesc într-o închisoare. Sentimentul acesta nou nu avea nimic de-a face cu vreo ideologie, cu comuniștii, cu vreo spaimă concretă, cu nimic. Era ceva ca o angoasă existențială. Da, nu cred că aveam mai mult de 14 ani când mi-a devenit astfel mult mai clar decât înainte că mă aflu într-un loc unde nu vreau să fiu. S.A.: Ai avut un fel de revelație! Povestea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
dintre ei!) și cu casa Veronicăi Micle XE "Micle, Veronica" . Acum lucrurile se mai clarifică puțin pentru tine, deși nu știi încă exact când se va pleca în Israel - dacă se va mai pleca vreodată. Parcă detectez un fel de angoasă eshatologică aici... Toată această plecare este cumva abstractă, deși devine tot mai personală; pe măsură ce afli mai multe despre spațiu - ținta plecării, Israelul, capătă o oarecare materialitate, cel puțin grație imaginilor mișcătoare din jurnalul cinematografic -, devii tot mai nesigur în privința timpului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
Eu am spus asta era adevărat cu două secole înainte, și nu puteți veni acum cu istoricismul acesta simplu. Și ce înseamnă mesianismul? Înseamnă o mulțime de lucruri, și nu numai ce credeți voi. Asta a creat un fel de angoasă, pentru că însemna că ei nu știau Cabala. Asta nu înseamnă că ei nu știu altă metodologie. Nu înseamnă că eu cred că ce fac ei e un fel de teologie a Israelului. Înseamnă de fapt - și asta am scris-o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
ca și muzica noastră, care se întinde de la calde așezări de acorduri la urlete de disperare, de la singurătatea unui solo de trompetă la ciocnirea violentă a unor ritmuri nebune, și textele noastre merg de la iubire la ură, de la politică la angoase personale, de la frigul interior la căldura cu care cei dragi ne înconjoară. Avem de gând să continuăm Da, e greu să vorbești despre tine, despre realizările tale, despre visuri și idealuri. Vedeți, nu e vorba numai de modestie. E vorba
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
și copiii lui Ionel Teodoreanu, de pildă. Doar că Julius vede mult mai departe decât vedeau ochii idilici ai copiilor de la Medeleni. Și chiar dacă nu ajunge la revolte stângiste stridente, perspectiva copilului Julius, prietenul servitorilor, este aceea a unei permanente angoase, o angoasă care menține acest amplu roman într-o tensiune constantă de la început și până la sfârșit. Nu există personaje negative și personaje pozitive Romanul conține cam tot ceea ce trebuie să conțină o saga, o istorie de familie, în buna tradiție
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
lui Ionel Teodoreanu, de pildă. Doar că Julius vede mult mai departe decât vedeau ochii idilici ai copiilor de la Medeleni. Și chiar dacă nu ajunge la revolte stângiste stridente, perspectiva copilului Julius, prietenul servitorilor, este aceea a unei permanente angoase, o angoasă care menține acest amplu roman într-o tensiune constantă de la început și până la sfârșit. Nu există personaje negative și personaje pozitive Romanul conține cam tot ceea ce trebuie să conțină o saga, o istorie de familie, în buna tradiție sud-americană, cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
paradis!“ Lemuel Sears e părăsit de noua și, probabil, ultima sa iubire. În aceeași noapte se culcă cu portarul blocului în care ea locuiește. Aventura, o premieră în viața lui, îi dă o stare de vinovăție, îl împinge în brașele angoasei și ale unui psihiatru falit. Drept care hotărăște să-și înfrunte soarta și să continue aventura cu mai tânărul Eduardo. Mai precis, se decid să meargă la pescuit împreună... Sexul cu Eduardo îi conferă o stare plină de liniște, eliberarea de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
și ale unui psihiatru falit. Drept care hotărăște să-și înfrunte soarta și să continue aventura cu mai tânărul Eduardo. Mai precis, se decid să meargă la pescuit împreună... Sexul cu Eduardo îi conferă o stare plină de liniște, eliberarea de angoasa simțită în prezența femeii care-i tot repeta că nu înțelege... femeile. Și cum ar fi putut să combată vinovăția pe care el, vajnic heterosexual bătrân, o resimțea, decât militând pentru asanarea și „de-poluarea“ (procedeu extrem de complex) lacului din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
-ului cu care încerc să prind ne(sur)prinsul (puteți vedea la www.flickr.com/photos/60986684@N00/1538009681/). Să beau, nu-mi venea la îndemână. De unul singur băutura e viciu, n-are haz, e un adjuvant inutil pentru angoase. Să plec de nebun în lume, încotro vedeam cu ochii, mi-era lene. Tendințe suicidare nu mă încearcă, realitatea din mintea mea nu-i alterată, iar cea din jur încă are culori frumoase, de ali(e?)nat sensibilități rănite. Ca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
mai senzoriale spectacole din România în acest moment. Un concentrat de reactivitate la un context limită. Trei corpuri sunt închise într-o cabină care le strânge pielea, care le tasează senzațiile și le alertează panica. În Cvartet pentru o lavalieră, angoasa de proximitate e sursa mișcărilor strâmte, înghițite, nevrotice sau, dimpotrivă, dezinhibate. Un spațiu în care te simți ca o felie de cașcaval într-un senvici poate provoca cele mai paradoxale reacții. Carmen Coțofană, Mihaela Dancs și Adrian Stoian trec prin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
latine (recte Argentina), Leonor Fini a avut un destin longeviv față de cel al Fridei Kahlo (moartă la 47 de ani), trăind până la vârsta de 89 de ani. Spre deosebire de Frida, obsedată de propria ei imagine prin care își transcria spaimele și angoasele, Leonor Fini nu a fost marcată de autoportrete, ci de fantasmele care o bântuiau ritualic și pe care se obstina să le scoată la suprafață (sau mai exact să le interiorizeze dinspre suprafață spre lăuntru, traseul fiind, prin urmare, exact
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
pentru stilul său ironic și pesimist, la fel ca și pentru obsesia sa pentru sinucidere. După moartea idolului său, Akutagawa Ryûnosuke, scriitorul suferă o puternică depresie și devine alcoolic. Aceasta este perioadă tristă a vieții sale, de criză și de angoasă, care va da naștere complexului și „vinovăției de a se fi născut“. Romanele lui Osamu Dazai sunt majoritatea scrise la persoana întâi și profund autobiografice, scriitorul reușind să creeze un anumit stil (watakushi shosetsu), care va deveni o marcă inconfundabilă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
Ca iubitor de pașoptism și junimism (între care la nivelul de dincolo de polemică se străvede nu ruptură, ci admirabilă continuitate) nu pot decât să privesc cu un interes enorm aceste frământări identitare de bună calitate, fără nimic din maimuțărelile de angoase importate ale unei generații care are multe răspunderi și mult de decantat, pentru a face față acestor răspunderi. Amputata modernizare a României s-a datorat mereu în istorie unor tineri precum autorii acestei cărți (să mă ierte în modestia lor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
-și că m-a încuiat în cameră într-o după-amiază, fără mâncare sau apă, dar nu am putut. Niciodată nu mi l-am putut închipui plângând. Mai ales pentru cineva atât de insignifiant ca mine. Ca mulți adolescenți plini de angoase, nu suportam că sunt supraponderală, fără prieteni și că bacul bătea la ușă. Mă gândeam din când în când să mă sinucid, dacă ar fi existat o cale ușoară să fac asta. Dar nu îmi plăcea nici una dintre opțiuni. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
a confundat solidaritatea cu gregarul. Așa se întâmplă când dorința de „a fi acolo“ șterge solitudinea, sentimentul care dă sens cathartic solidarității. Acest oximoron - solidaritatea solitudinii - pare a exprima esența mitului Woodstock. Se știe că tinerețea este vârsta la care angoasa existențială ia, de obicei, forma însingurării, a înstrăinării, mai ales în societățile industrializate, urbane. În același timp, și cu aceeași violență, se manifestă în sufletul tânăr nevoia de a fi alături, de „a fi împreună“, de a trăi lângă cineva
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
estul comunist, pușcăriași recent eliberați și viitori președinți de companii sau guverne. Toți au trăit senzația solidarității, toți și-au dizolvat contradicția tinereții în dragoste și muzică, în drog sau alcool, mântuindu-și într-un fel, și-ntr-un târziu, angoasa. VERBA WOLANd Ia-mă și pe mine-n zbor! Ruxandra CESEREANU Pe când eram fetiță (adică prin 1968, când aveam 5 ani), exista un refren cam idiot pe care îl fredonam cu o plăcere aparte: Avion, cucuion, ia-mă și pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
și scurte momente de luciditate, se poate spune că pragul dintre moarte și viață a fost trecut. Sufletul și-a regăsit corpul cu toate suferințele lui nevolnice, pe care îl iubește și îl detestă în același timp. * * * Liniște impregnată de angoasă sau angoasă ascunsă după o tulburătoare aparență de liniște ? Incertitudini și chinuitoare întrebări fără răspuns sunt strânse ca într-un ghem năclăit de masa vâscoasă a unei cenușii gândiri informe. Clepsidra timpului a înghețat, nisipul a încetat să se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
momente de luciditate, se poate spune că pragul dintre moarte și viață a fost trecut. Sufletul și-a regăsit corpul cu toate suferințele lui nevolnice, pe care îl iubește și îl detestă în același timp. * * * Liniște impregnată de angoasă sau angoasă ascunsă după o tulburătoare aparență de liniște ? Incertitudini și chinuitoare întrebări fără răspuns sunt strânse ca într-un ghem năclăit de masa vâscoasă a unei cenușii gândiri informe. Clepsidra timpului a înghețat, nisipul a încetat să se mai scurgă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
și care au înflorit pentru prima oară în anul ăsta... Și iasomia, desigur că o să înflorească la primăvară... Iar trandafirii... cei de culoare aurie cu irizații roșii... Roșu..." Imaginea culorii îi schimbă pe loc cursul gândurilor frumoase. Gheara necruțătoare a angoasei pune iar stăpânire pe el. "Sânge... Oare a pierdut mult sânge ? Oare a fost necesară o transfuzie ? Și durerea ? Cum a suportat durerea ? Cât mai trebuie să aștepte ? Așteptarea asta chinuitoare în fața unei uși închise, fără o vorbă din partea nimănui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]