5,509 matches
-
ale nemișcării și vagului, aspirația spre ilimitat implicată proiecției dorului și neliniștii în imensitatea spațiilor, ca și versul curgător, muzical, nu mai pot fi atribuite doar acestei influențe, constituind semnele unei vădite individualități poetice. Rugăciune încearcă formula originală a rugii animate de iubirea țării, de visul unui viitor de glorie și dreptate, cu inflexiuni profetice („Dar ce să fie acea lumină, / Ce sus se vede de focuri plină, / Și dimpreună un zgomot lin? / Nu crez să fie semn de furtună...”). Marșul
CARLOVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286110_a_287439]
-
seama că ar fi ceva În neregulă cu el. Când obosea să se strâmbe, mă ducea la fereastra de la mansardă, de unde priveam În jos Împreună, din cele două capete ale vieții, la cartierul nostru Înfrunzit. Curând am Început să merg. Animat de cadouri frumos Împachetate, alergam prin cadrele filmate de tatăl meu. Pe acele prime Crăciunuri de celuloid eram Înfofolit ca o infantă. Ahtiată să aibă o fiică, Tessie sărise puțin calul cu Îmbrăcămintea mea. Fustițe roz, manșete de dantelă, fundițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mai încolo, departe de ochii iscoditori! Camionul imens își făcuse loc cu precauție printre pereții colegiului și ajunse, vreo două minute mai târziu, mai aproape de intrarea în clădire și mai departe de eventualii curioși din blocurile vecine. Soliteraj coborâse rampa animând spațiul dintre pereții colegiului cu zgomotul ei specific. În spatele său erau cel puțin cincisprezece oameni, unii caucazieni, alții din același neam ca și el. Fiecare avea câte o roabă plină vârf și acoperită cu o pânză. Pe lângă ei se vedeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
precizau că "mai în urmă, după dorința Majestății Sale Regelui, s-au însuflețit autoritățile și au început a lua măsuri"2053 în vederea edificării monumentului proiectat încă din anul 1879. În acest sens, "actualul primar al urbei Tulcea, domnul Mircea Petrescu, animat de sentimente patriotice"2054 a oferit proprietarului unei mori ce împiedica realizarea monumentului pe colnicul Hora din apropierea orașului Tulcea, o despăgubire de 20 000 de lei pentru a demola moara și a elibera terenul necesar constucției viitorului monument. În ciuda acestei
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
privirea. Bătrânul era timorat. Avea el dreptul la o astfel de forță și clarviziune demiurgică? Satul sclipea acum în soare și oamenii își ridicau sticlele ochilor și dinții rânjiți spre el. Dar nu bucuria, ci mânia era cea care le anima ridurile fețelor. Urlete și grohăituri sălbatice se ridicau până la Bătrân din satele din vale. Sătenii agitau prin aer topoarele cu tăiș dublu și coadă scurtă. Privea uimit acest joc ciudat: țăranii se ordonau în cercuri concentrice care urcau dealul în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
le vândă la un preț de nimic. De gât i se bălăbănea o mână de mort dezgropat, însemn al hoțiilor tainice și tăcute. Capitolul V AVEA ÎN SPATE CÂTEVA NOPȚI NEDORmite, dar nu se simțea obosit. O energie neașteptată îl anima și o curiozitate nouă îi mâna pașii și gândurile. Soarele se înălțase deja și decorul începea să se schimbe. Câteva șure de fân, o moară de vânt cu aripile înțepenite și câțiva flăcăi cu nădragii suflecați, pândind printre pietrele lucioase
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Le poți resimți în chip elementar astfel și te poți îngrozi de puterea lor. Avea dreptate Hegel, dacă privești viața omenească de aproape, cu tot ce se petrece de la o zi la alta, ea îți apare ca o dramă sumbră, animată de interese și pasiuni cel mai adesea obscure. Iar ceea ce observi înapoia ta seamănă cu un „morman de ruine fără noimă“, încât ești cuprins imediat de sentimentul neputinței totale. Însă nu poți să întârzii prea mult la acest mod de
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
520). Ne dăm seama însă că nu e vorba doar de felul în care noi „folosim“ diferite propoziții și cuvinte. Contează deopotrivă felul în care acestea „folosesc“ vocea și sensibilitatea noastră. Cu vintele noastre ne afectează continuu ele însele, ne animă și ne arată ceea ce nu poate fi rostit, eventual ne îndreaptă atenția într-o direcție ignorată până atunci. Nu le putem vedea doar asemeni unor unelte, nici măcar atunci când aceste 118 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 106. unelte near învăța singure
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
paradox, în ce măsură constituie o tentație a gândirii, o pasiune, unde poate duce această tentație și, mai ales, în ce măsură poate fi conceput paradoxul în ordinea existenței. Or, Kierkegaard se oprește mai ales asupra acestor chestiuni, în atenție având însăși pasiunea ce animă orice întâlnire a paradoxului. Acesta PARADOX ȘI NONSENS 169 171. 172. nu mai înseamnă, acum, o violentare a simțului logic. Ci privește faptul de existență ca atare, cu viața proprie și limitele sale. Analogia la care va recurge nu invocă
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
și să aștepte sine die în fața primei intrări. Nu ar proceda astfel decât cel care, probabil, ar dori să vadă Legea ca atare. Știe că dacă nu-și urmează propria dorință nu va vedea niciodată nimic. Iar dorința care-l animă nu are o PARADOX ȘI NONSENS 185 193. finalitate obișnuită, oricât de umană ar putea să apară aceasta. El nu merge săși caute dreptatea pierdută, nici nu aleargă spre lege asemeni unei conștiințe justițiare, să vadă dacă mai există sau
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
Le poți resimți în chip elementar astfel și te poți îngrozi de puterea lor. Avea dreptate Hegel, dacă privești viața omenească de aproape, cu tot ce se petrece de la o zi la alta, ea îți apare ca o dramă sumbră, animată de interese și pasiuni cel mai adesea obscure. Iar ceea ce observi înapoia ta seamănă cu un „morman de ruine fără noimă“, încât ești cuprins imediat de sentimentul neputinței totale. Însă nu poți să întârzii prea mult la acest mod de
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
520). Ne dăm seama însă că nu e vorba doar de felul în care noi „folosim“ diferite propoziții și cuvinte. Contează deopotrivă felul în care acestea „folosesc“ vocea și sensibilitatea noastră. Cu vintele noastre ne afectează continuu ele însele, ne animă și ne arată ceea ce nu poate fi rostit, eventual ne îndreaptă atenția întro direcție ignorată până atunci. Nu le putem vedea doar asemeni unor unelte, nici măcar atunci când aceste 118 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 106. unelte near învăța singure cum
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
paradox, în ce măsură constituie o tentație a gândirii, o pasiune, unde poate duce această tentație și, mai ales, în ce măsură poate fi conceput paradoxul în ordinea existenței. Or, Kierkegaard se oprește mai ales asupra acestor chestiuni, în atenție având însăși pasiunea ce animă orice întâlnire a paradoxului. Acesta PARADOX ȘI NONSENS 169 171. 172. nu mai înseamnă, acum, o violentare a simțului logic. Ci privește faptul de existență ca atare, cu viața proprie și limitele sale. Analogia la care va recurge nu invocă
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
la drum și să aștepte sine die în fața primei intrări. Nu ar proceda astfel decât cel care, probabil, ar dori să vadă Legea ca atare. Știe că dacă nuși urmează propria dorință nu va vedea niciodată nimic. Iar dorința carel animă nu are o PARADOX ȘI NONSENS 185 193. finalitate obișnuită, oricât de umană ar putea să apară aceasta. El nu merge săși caute dreptatea pierdută, nici nu aleargă spre lege asemeni unei conștiințe justițiare, să vadă dacă mai există sau
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
transformă în desene animate și după aceea în jucării... Ca să se bucure și copiii care or să vină și nu i-au cunoscut când trăiau ei. Știu eu... după ce noi o să murim, după noi se vor face jucării și desene animate cu viața noastră, adică sufletul nostru se mută acolo. Eu cred că de aceea copiii iubesc jucăriile, că simt sufletul omului care a fost acolo. 4 ani Viața mea de dinainte de a mă naște (fragmente) - ...Cred că Mami a auzit
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
21 Sebastianus ajunse la Genava imediat după prânz. Găsi cetatea plină de lume, venită din împrejurimile cetății ca să afle ce urmau să hotărască în curând capii burgunzi. Pe drum, micul cortegiu, precedat de gărzile lui Wolfhram, întâlnise deja o mișcare animată de grupuri și delegații ce se îndreptau spre marea adunare. în toate satele, în toate stațiunile de popas, în toate grupurile de oameni nu se vorbea decât de asasinii lui Waldomar. Vestea crimei trecea din gură în gură, trezind oroare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Nedumerit de întorsătura negativă pe care o lua adunarea, Sebastianus avu un moment de descurajare; încruntat, își întrerupse intervenția și, căutând ajutor, se întoarse din nou să-l caute cu privirea pe Gundovek, dar îl văzu angajat într-o discuție animată cu Alpinianus. Automat, strângând din dinți cu mânie, se apropie la câțiva pași de soldații din suita sa, căutând parcă un refugiu în care să-și pună iarăși în ordine ideile. La urma urmei, era un soldat, nu un orator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Apoi iarăși tăcu, uitându-se în jur cu o privire rătăcită, copleșit de dramatismul amintirilor, dar Metronius, care îl ascultase atent cu degetele încrucișate pe masă, îl îndemnă din nou să continue: — Și atunci?... Cum se termină? Tensiunea care-l animase până în momentul acela pe bagaud păru să dispară dintr-odată: ridică din umeri și lăsând privirea în jos, scutură din cap amărât. — Rău, din păcate. în cel mai rău mod posibil. Ceva m-a lovit în cap, mi-am pierdut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
privirea. Bătrânul era timorat. Avea el dreptul la o astfel de forță și clarviziune demiurgică? Satul sclipea acum în soare și oamenii își ridicau sticlele ochilor și dinții rânjiți spre el. Dar nu bucuria, ci mânia era cea care le anima ridurile fețelor. Urlete și grohăituri sălbatice se ridicau până la Bătrân din satele din vale. Sătenii agitau prin aer topoarele cu tăiș dublu și coadă scurtă. Privea uimit acest joc ciudat: țăranii se ordonau în cercuri concentrice care urcau dealul în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
le vândă la un preț de nimic. De gât i se bălăbănea o mână de mort dezgropat, însemn al hoțiilor tainice și tăcute. Capitolul V AVEA ÎN SPATE CÂTEVA NOPȚI NEDORmite, dar nu se simțea obosit. O energie neașteptată îl anima și o curiozitate nouă îi mâna pașii și gândurile. Soarele se înălțase deja și decorul începea să se schimbe. Câteva șure de fân, o moară de vânt cu aripile înțepenite și câțiva flăcăi cu nădragii suflecați, pândind printre pietrele lucioase
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
rugăciuni, tămâind și stropind cu apă sfințită pe aragazul și oalele ce fierbeau pe el, și abia cu doi ani Înainte de a-și da obștescul sfârșit Îndrăzni să fiarbă o oală de lapte pe această mașină infernală, pe care o animau cine altcineva decât diavolii. Pesemne că Dumnezeu, la bătrânețe, o punea la Încercare, trimițându-l pe Necurat s-o ispitească. Femeie bătrână și fără minte, căzuse În păcat. Nici pe patul de moarte nu-și putea ierta aceste scurte rătăciri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
dat Dumnezeu pedeapsa cuvenită? Nu cumva reușise, procletul, să-l deoache și pe cel Atotputernic, iar acum ar fi trebuit și acesta, ca și ugerele vacilor, descântat? Ce căuta acum la poarta ei? Evadase cumva din lumea umbrelor ce se animau pe micul ecran și coborâse În lumea celor vii, ascunzându-se când În cimitir, când În pridvorul bisericii, În beciuri sau fântâni!? Unde erau cărțile sale de joc pe care, mânuindu-le, le prefăcea În lapte? Babulea se aprinsese, Necuratul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
o sperie și mai tare. Îl și auzea spunându-i: „Am, cum să nu am. Și nu unul, ci mai multe“. Sau: „Noi ne-am lepădat de mult de suflete, cum ne-am lepădat și de credință. Și ceea ce ne animă e hăul cosmic... De acolo vine și frigul...“. Cum te-ai fi putut apropia de cineva care În loc de suflet posedă un hău? Trupul Mașei fu scuturat din nou de fiori reci ca gheața și pielea i se Înfioră de teamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
trimis să Încerci pe propria-ți piele alte existențe. Urci sau cobori pe scara evoluției de la a la z și invers. - E un adevărat iad, spuse Mașa, profund impresionată de relatarea oaspetelui. - Pentru noi, fiecare nou trup pe care-l animăm e ca un cazan de smoală. Trupurile poartă În ele miasme Îngrozitoare. Instinctele te fierb la un foc mic și neîntrerupt. După ce ți-ai Încheiat experiența, te Întorci la propria condiție, un pic mai Înțelept. Sau intri imediat Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
te eliberezi. Să obții dezlegare, dar sorții ți-s potrivnici. Zarurile cad mereu câștigătoare. Asta ce Înseamnă? Asta Înseamnă că ți se dă iarăși „șansa“ să-ți alegi un spațiu și un timp și un trup pe care să-l animi. De fapt, această șansă e ghinion În toată legea. Un ghinion perpetuu, Înțelegi? La noi, moartea-i un fel de perpetuum mobile, Înțelegi? Odată rostogolit În viață, nu te mai poți opri. Sau, dacă te oprești, te oprești ca să intri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]