2,310 matches
-
insistă asupra unei organizări dinamice care poartă în ea o putere de transformare și pe care o denumește „corpul psihic”, ființa esențială a timpului, a devenirii și a finitudinii persoanei. Din cele de mai sus se poate desprinde faptul că „anticipația” este procesul dinamic ce orientează direcția de evoluție viitoare a personalității, în raport cu potențialitățile acesteia. Orientarea anticipativă poate avea un caracter psihopatologic, constituind premiza organizării tablourilor clinice morbide, a bolilor psihice propriu-zise. În sensul acesta avem de-a face cu fenomene
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
dinamic ce orientează direcția de evoluție viitoare a personalității, în raport cu potențialitățile acesteia. Orientarea anticipativă poate avea un caracter psihopatologic, constituind premiza organizării tablourilor clinice morbide, a bolilor psihice propriu-zise. În sensul acesta avem de-a face cu fenomene diferite de anticipație psihopatologică (nevroze, psihoze, stări fobic-anxioase, obsesii, tulburări isterice, stări depresive etc.). Toate aceste aspecte introduc tematic, anticipația în sfera organizării nosologiei psihiatrice. 19. NOSOLOGIA PSIHIATRICĂ III (Clinica sistematica a bolilor psihice) Dispoziție și boală La originile sale nebunia a avut
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
caracter psihopatologic, constituind premiza organizării tablourilor clinice morbide, a bolilor psihice propriu-zise. În sensul acesta avem de-a face cu fenomene diferite de anticipație psihopatologică (nevroze, psihoze, stări fobic-anxioase, obsesii, tulburări isterice, stări depresive etc.). Toate aceste aspecte introduc tematic, anticipația în sfera organizării nosologiei psihiatrice. 19. NOSOLOGIA PSIHIATRICĂ III (Clinica sistematica a bolilor psihice) Dispoziție și boală La originile sale nebunia a avut o semnificație moral-religioasă. Aceasta este imaginea culturală a nebuniei, pe care o întâlnim în scrierile Vechiului Testament
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ontologic, sau ca o stare de regresiune. J. Suter a arătat că un delir nu apare niciodată în mod spontan, ci el este precedat în evoluția sa de o stare pre-delirantă, în cursul căreia se pregătește „geneza delirului”. Aceasta este „anticipația delirantă”. Pentru E. Hy, în geneza delirului au rol două elemente care stau în mod obișnuit la baza cunoașterii: experiența realității trăită de persoană ca istorie individuală, construcția logică a realității lumii sub specia valorilor de adevăr. Conceptele de realitate
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
fiecare persoană are în ea tot ceea ce-i trebuie pentru a putea construi un delir”. Se poate vorbi, deci, în acest caz despre o potențialitate delirantă. Etapa intermediară între gândirea logică și gândirea delirantă este ceea ce J. Sutter a numit „anticipația delirantă”. În cadrul acestei anticipații delirante, J. Sutter, include trei forme „pre-delirante”: delirul de vis, în cursul căruia realitatea nu mai este percepută cu claritate, delirul trăit sau „bufeele delirante”, considerate ca „experiențe delirante primitive” de către K. Jaspers sau „momente fecunde
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ea tot ceea ce-i trebuie pentru a putea construi un delir”. Se poate vorbi, deci, în acest caz despre o potențialitate delirantă. Etapa intermediară între gândirea logică și gândirea delirantă este ceea ce J. Sutter a numit „anticipația delirantă”. În cadrul acestei anticipații delirante, J. Sutter, include trei forme „pre-delirante”: delirul de vis, în cursul căruia realitatea nu mai este percepută cu claritate, delirul trăit sau „bufeele delirante”, considerate ca „experiențe delirante primitive” de către K. Jaspers sau „momente fecunde” de H. Ey, delirul
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
tulburări afective, tulburări de personalitate legate în special de imaginea de sine, izolare și cașexie progresivă. Anormalitate: stare de dezechilibru funcțional fizic și psihic care se opune normalității, resimțită de individ ca o schimbare generală, ca o stare de disconfort. Anticipație: atitudinea prin care omul își trăiește viitorul, orientând acțiunile prezente către proiectele de perspectivă. În psihopatologie, anticipația anunță direcția și forma de dezvoltare viitoare a unei tulburări psihice. Anxietate: frică patologică, stare de afect neplăcută resimțită ca o neliniște interioară
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
stare de dezechilibru funcțional fizic și psihic care se opune normalității, resimțită de individ ca o schimbare generală, ca o stare de disconfort. Anticipație: atitudinea prin care omul își trăiește viitorul, orientând acțiunile prezente către proiectele de perspectivă. În psihopatologie, anticipația anunță direcția și forma de dezvoltare viitoare a unei tulburări psihice. Anxietate: frică patologică, stare de afect neplăcută resimțită ca o neliniște interioară inexplicabilă, adesea lipsită de un obiect precis, sentimentul unui pericol iminent, dar nedeterminat, însoțită de fantasme tragice
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
1983) Hemm S., Sartorius N., Helmchen H., Lauter H., Germania Contemporary Psychiatry (2001) Index tematic Absență Abulie Acalculie Acatisie Achinezia Afazie Agitație Agnozie Agorafobie Agrafie Agresivitate Alcoolism Alexie Alienare mintală Ambivalență Amimie Amnezie Amuzie Andropauză Anestezie Angoasa Anorexia mintală Anormalitate Anticipație Anxietate Apatie Aprosexia Apsihia Arierație mintală Astenie Ataxia Aura Autism Automatismul mintal Automutilare Baraj Boală psihică Bovarism Bradipsihie Carență de autoritate Carență afectivă Catalepsie Cataplexie Catatonie Cenestopatie Ciclotimie Claustrofobie Cleptomanie Colecționarism Comă Complex Confabulație Confuzie mintală Constituție Contagiune psihică Coprolalie
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
cu totul pe "a fi contingent", conceptul de posibil în teoria posibilelor-imposibilelor se dovedește mai deschis decît "posibilul real" al filosofului german. Omul de care vorbește Ernst Bloch e întors cu fața către viitor: ceea ce studiază filosoful este capacitatea de anticipație ("conștiința anticipatoare"). Teoria posibilelor-imposibilelor are deopotrivă în vedere trecutul, prezentul și viitorul. Cu toate aceste diferențe, ne însușim splendida sa frază despre dimensiunea neconștientă a posibilelor noastre: " Un nu-încă plutește peste tot, atîtea lucruri în om n-au devenit conștiente
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
N. Titulescu, București, 1945. Repere bibliografice: T. Arghezi, Scrieri, XXIV, 184-189; Eugen Herovanu, Orașul amintirilor, București, 1936, 257-258; G. Călinescu, Lucruri de îndreptat, „Națiunea”, 1948, 534; A. P. Samson, Memoriile unui gazetar, București, 1979, 75-76, 277-278; Mirodan, Dicționar, I, 227-230; Opriță, Anticipația, 28. D.M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285863_a_287192]
-
conducătoare” a societății prin toate mijloacele, inclusiv administrative, drept unica „metodă de creație”. Istoria artelor e prezentată ca istorie a luptei între r. și antirealism. Ținute sub permanentă și strictă supraveghere, obligate să evolueze pe un anume „făgaș”, trasat cu anticipație, era fatal ca arta, literatura să fie deposedate de propriul specific (recuperat doar cu intermitențe) și ca pretinsul „realism socialist” să devină de-a dreptul negația r. Repere bibliografice: Karl Marx, Friedrich Engels, Despre artă și literatură, București, 1953; Georg
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289156_a_290485]
-
detectați chiști în copilărie, și chiar în viața fetală. Acest fapt va trebui să determine acțiuni concrete de depistare la copil, urmate de o supraveghere atentă periodică. Pentru ca lucrurile să fie și mai complexe, studii recente descriu un fenomen de anticipație: debutul IRC cu cel puțin 10 ani mai devreme la urmașii bolnavi ai unui părinte afectat (3, 11). Cu aceasta ajungem la ultima caracteristică inclusă în definiția ADPKD: evoluția spre IRC, cea mai serioasă și mai frecventă complicație. Vârsta medie
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
Am lăsat la sfârșit caracterul de boală ereditară cu transmisie autosomal dominantă, definit în special prin faptul că bolnavii au de obicei unul din părinți afectat. ADPKD se mai caracterizează prin: penetranță completă dependentă de vârstă, expresivitate variabilă, heterogenitate genetică, anticipație (8, 11); pentru unii nefrologi semnificația termenilor este fie neclară, fie o enigmă. Va trebui însă să înțelegem sensul lor, pentru că reprezintă caracterul esențial al bolii și, mai ales, pentru că riscul de recurență al ADPKD la descendenți este de 50
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
regăsesc aceleași date și singura diferență certă între sexe este vârsta de debut mai precoce a IRC terminale la bărbați. Explicația acestui fenomen ar putea fi diferențele fiziologice între sexe, și nu amprenta genetică. Problema rămâne însă în studiu. 4. Anticipația Anticipația este un alt fenomen genetic care înseamnă apariția progresiv mai precoce și creșterea severității bolii în generații succesive. în ADPKD, anticipația a fost definită ca debut cu cel puțin 10 ani mai devreme a IRC terminale la descendenții părinților
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
aceleași date și singura diferență certă între sexe este vârsta de debut mai precoce a IRC terminale la bărbați. Explicația acestui fenomen ar putea fi diferențele fiziologice între sexe, și nu amprenta genetică. Problema rămâne însă în studiu. 4. Anticipația Anticipația este un alt fenomen genetic care înseamnă apariția progresiv mai precoce și creșterea severității bolii în generații succesive. în ADPKD, anticipația a fost definită ca debut cu cel puțin 10 ani mai devreme a IRC terminale la descendenții părinților afectați
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
fenomen ar putea fi diferențele fiziologice între sexe, și nu amprenta genetică. Problema rămâne însă în studiu. 4. Anticipația Anticipația este un alt fenomen genetic care înseamnă apariția progresiv mai precoce și creșterea severității bolii în generații succesive. în ADPKD, anticipația a fost definită ca debut cu cel puțin 10 ani mai devreme a IRC terminale la descendenții părinților afectați sau copil diagnosticat în primul an de viață (10, 34). Explicația 3. Amprenta genetică este expresia diferențiată a materialului genetic în funcție de
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
mamă sau de la tată. Astfel, Distrofia miotonică este mai severă când gena este moștenită de la mamă, iar Coreea Huntington este mai severă când gena este moștenită de la tată. Inițială a acestui fenomen a fost, ca și în alte boli cu anticipație, existența unor mutații instabile. Ipoteza nu a fost însă confirmată prin studiul genelor PKD mutante. în prezent, se invocă intervenția unor gene modificatoare, dar nu există nici un argument precis în acest sens. B) PATOGENIA MOLECULARĂ A ADPKD 1. Genele PKD
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
în medie la 55 de ani. Un procent de circa 20% dintre bolnavii cu ADPKD nu au însă IRCT la 70 de ani (15). Progresia este mai lentă la bolnavii cu gena PKD2. A fost identificat și un fenomen de anticipație tradus prin creșterea severității bolii în două generații succesive (5). Transmisia bolii pe linie maternă face ca boala să fie mai gravă la descendenți și IRCT să apară la vârste mai tinere (23). Rata de progresie a IRC a fost
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
Foundation (1989) diagnosticul genotipic este indicat la: donatorii de rinichi înrudiți cu bolnavul; la persoane care au în familie anevrisme IC; la persoane peste 18 ani, care cer testul și sunt edificați asupra consecințelor unui diagnostic pozitiv (5, 9). E) ANTICIPAȚIA ȘI IMPRINTINGUL îN ADPKD Anticipația a fost sugerată de Dalgaard (1957) și definită ca apariția progresiv mai precoce și creșterea severității bolii în generații succesive. Ravine et al. (1991) au găsit că 37% din copiii bolnavilor cu ADPKD manifestă simptome
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
indicat la: donatorii de rinichi înrudiți cu bolnavul; la persoane care au în familie anevrisme IC; la persoane peste 18 ani, care cer testul și sunt edificați asupra consecințelor unui diagnostic pozitiv (5, 9). E) ANTICIPAȚIA ȘI IMPRINTINGUL îN ADPKD Anticipația a fost sugerată de Dalgaard (1957) și definită ca apariția progresiv mai precoce și creșterea severității bolii în generații succesive. Ravine et al. (1991) au găsit că 37% din copiii bolnavilor cu ADPKD manifestă simptome de boală; Zerres et al
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
găsit că 37% din copiii bolnavilor cu ADPKD manifestă simptome de boală; Zerres et al. (1992) au găsit același lucru la 30% din copii. Fick et al.(1994) au demonstrat că 53% din familiile informative cu ADPKD prezintă fenomenul de anticipație definit ca debut cu 10 ani mai devreme al IRCT la descendenții părinților afectați sau copil diagnosticat în primul an de viață. Datele au fost confirmate de Torra et al. (1995) și Gonzalo et al. (1966) (9, 18). Acest fenomen
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
tipului de mutație și stabilirea precisă a unor markeri genetici (microsateliți (CA)n). Ele sunt mai bune pentru diagnosticul molecular decât analiza mutației. 10. Inițial, s-a crezut că acest fenomen se explică, ca și în alte boli genetice cu anticipație, printr-o instabilitate a genei PKD1; aceasta nu a fost însă demonstrată în cazul genelor PKD 1 și 2. Imprinting termenul semnifică expresia diferențiată a materialului genetic în funcție de moștenirea genei mutante de la mamă sau la tată. Astfel, forma severă, congenitală
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
mamă. Aceste date sunt confirmate de alte studii, fiind consistente cu efectul imprintingului, deci debutul mai precoce și o progresie mai accelerată a ADPKD în cazul genei moștenite de la mamă (1,18). Problemele ridicate de existența reală a fenomenelor de anticipație și imprinting, importante pentru îngrijirea copiilor cu ADPKD, trebuie însă validate de alte studii. Capitolul 9 EVOLUȚIA ȘI PROGNOSTICUL BOLII POLICHISTICE RENALE AUTOSOMAL DOMINANTE Complicația cea mai redutabilă a bolii polichistice renale autosomal dominantă (ADPKD) este reprezentată de insuficiența renală
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
cercetările pro sau contra, încercând în final să concluzionăm asupra validității și importanței fiecărui element prognostic. Schematic, determinanții progresiei pot fi clasificați în două categorii: A) genetici, constituționali asupra cărora tratamentul nu are impact: vârsta gena PKD1 vs PKD2 sexul anticipația rasa imprintingul. B) non-genetici capabili de a fi modificați, prin diverse manevre terapeutice HTA (nivel / variabilitate) proteinuria mărimea chiștilor/ aportul de proteine/dieta hipoproteică dimensiunile rinichilor sarcinile repetate prezența chiștilor extrarenali/ acidoza, manifestări extrarenale căderea excreției urinare de amoniu infecția
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]