2,537 matches
-
industriaș care a continuat să aibă grijă de omul comun. Cu toate acestea, Henry Ford a fost, de asemenea, antisemit. Din 1919 până în 1927, ziarul său, The Independent Dearborn, a publicat aproximativ o sută de articole antisemite, față de un pamflet antisemit numit "Evreul International ." Ford a deschis o companie de aeronave (Ford Airplane Company) care a susținut aviația americană pe timpul Primului Război Mondial. Aceasta s-a închis în timpul Marii Crize economice din cauza vânzărilor slabe.De zeci de ani, Henry Ford și singurul lui
Henry Ford () [Corola-website/Science/298655_a_299984]
-
a plasat la extrema dreaptă a spectrului politic și a fost adeptul tendințelor tradiționaliste religioase, susținând că România trebuie să rămână credincioasă moștenirii spirituale creștin-ortodoxe.. A fost carlist, anti-carlist, colaborator cu Ion Antonescu și unul dintre principalii ideologi fasciști și antisemiți din România. A fost secretar general la Ministerul Cultelor în timpul guvernării legionare și ministru al propagandei în perioada dictaturii lui Ion Antonescu. A fost directorul ziarului naționalist „Calendarul” apărut la București în 25 ianuarie 1932 și suspendat la 24 martie
Nichifor Crainic () [Corola-website/Science/298724_a_300053]
-
naționale, pe podoabele bisericești vechi. Acoperământul mormântului Mariei de Mangop, a doua soție a lui Ștefan cel Mare, din 1477, este împodobit cu svastici. Ele se găseau și pe pictura bisericii Trei-Ierarhi din Iași. Din 1918, svastica devine simbolul mișcărilor antisemite în Germania, Austria și în alte țări. La noi a fost semnul Ligii Apărării Național Creștine a profesorului A. C. Cuza, și a Partidului Național Creștin. Din păcate, sensul inițial al acestui frumos simbol al vieții a fost "deturnat" de către nazism
Svastică () [Corola-website/Science/298729_a_300058]
-
își reia studiile pentru o perioadă de timp scurtă. În acest răstimp participă la demonstrațiile studențești care cereau limitarea numărului evreilor în învățământul superior ("„numerus clausus”"). În 1923 fondează împreună cu A. C. Cuza Liga Apărării Naționale Creștine (L.A.N.C.), partid antidemocrat și antisemit. În 1924, în urma unei altercații este implicat într-un proces la care, în sala de judecată, în fața instanței, îl împușcă pe prefectul de poliție Manciu, care il agresase la rândul său anterior, dar este achitat pe motiv că acționase în
Corneliu Zelea Codreanu () [Corola-website/Science/298726_a_300055]
-
Legiunii a fost cultul morții, considerată ca o alternativă preferabilă într-o situație conflictuală: În 1933, Codreanu întemeiază - ca expresie politică a Mișcării Legionare - partidul Totul pentru Țară (prezidat de ing. Gheorghe Clime), cu o platformă-program atât de violent fascistă, antisemită și antioccidentală, încât prim-ministrul liberal I. G. Duca, delegat de Carol al II-lea să organizeze alegerile, îi interzice participarea la alegeri. Duca e asasinat după trei săptămâni de un grup de trei legionari. Stere Ciumetti, secretarul Mișcării Legionare
Corneliu Zelea Codreanu () [Corola-website/Science/298726_a_300055]
-
nord-vestul Ardealului, regiunea în care locuia familia Wiesel a devenit o parte din Ungaria. Elie (Eliezer), numit în maghiară Lázár Wiesel, s-a înscris la studii gimnaziale în orașul Debrecen și apoi la Oradea, de unde a fost exmatriculat conform legilor antisemite din învățământul public maghiar. În aprilie 1944 familia Wiesel a fost internată într-un lagăr de concentrare și la 16 mai 1944 a fost transportată la Lagărul de exterminare Auschwitz-Birkenau. Lui Elie (avea 15 ani) i s-a tatuat pe
Elie Wiesel () [Corola-website/Science/299536_a_300865]
-
fie primită că o rază de speranță - ulterior dovedită că înșelătoare - de o parte dintre evreii din teritoriul transferat. În momentul respectiv situația evreilor din Ungaria era ceva mai suportabila decât în România, desi Ungaria adoptase deja „cele trei legi antisemite” represive (pentru comparare, universitățile ungurești aplicau "numerus clausus" - acceptarea a maximum 20 % evrei din totalul studenților - în timp ce România s-a introdus "numerus nulus" - interdicția totală impusă evreilor de a studia în universități - începând din anul școlar 1939), exproprieri, etc. Această
Elie Wiesel () [Corola-website/Science/299536_a_300865]
-
Betancourt, fostă ostateca a grupei teroriste Farcs, din jungla columbiana. Pozițiile, opiniile și prestigiul lui Wiesel, au atras animozități, proteste și critici vehemențe, mai ales din partea unor adepți ai polilor extremi ai scenei politice și culturale și din partea cercurilor anti-israeliene, antisemite și de negaționiști ai Holocaustului. Jurnalistul britanic-american de extremă stânga, troțkist anarhist și „anti-deic”, după cum se autocaracterizează, Christopher Hitchens (pe a cărui "lista neagră", Wiesel se află alături de Maica Tereza, Bill și Hillary Clinton, Henry Kissinger ș.a.) într-un editorial
Elie Wiesel () [Corola-website/Science/299536_a_300865]
-
un website al tăgăduitorilor holocaustului Wiesel a mai fost aspru criticat de unii pentru sprijinul și aprecierile aduse - împreună cu Arthur Miller - cărții controversate „The Painted Bird” („Pasărea vopsita”) (1965) a scriitorului polonez-american Jerzy Kosinski. Conducerea comunistă a Poloniei, în cadrul campaniei antisemite din 1968 l-a acuzat pe Kosiński de "sentimente anti-poloneze", iar unii au denunțat cartea că plagiat. Una dintre criticile mai deosebite, venite tot din direcția extremei drepte, la adresa lui Elie Wiesel, aparține unui fost vânzător de arme de foc, Aaron
Elie Wiesel () [Corola-website/Science/299536_a_300865]
-
iunie 1927 de Corneliu Zelea Codreanu - în urma rupturii dintre acesta și mentorul și principalul său susținător, A.C. Cuza - ca o organizație paramilitară teroristă de orientare naționalistă-fascistă, creată după modelul organizațiilor naziste SA și SS, cu un caracter mistic-religios, violent anticomunist, antisemit și antimasonic. Alături de Codreanu, supranumit „Căpitanul”, fondatori ai Mișcării Legionare au mai fost Ion Moța, Radu Mironovici, Corneliu Georgescu și Ilie Gârneață, dar dominarea „Căpitanului” era absolută, inalienabilă, indisputabilă, iar criticarea sa era pasibilă cu moartea (vezi mai jos asasinarea
Mișcarea Legionară () [Corola-website/Science/299614_a_300943]
-
Mihail. În pragul alegerilor parlamentare din 1933 Codreanu a întemeiat - ca expresie politică a Mișcării Legionare - partidul Totul pentru Țară (prezidat de ing. Gheorghe Clime), "„...Legionarii s-au pregătit de alegerile din țară cu un program atât de violent fascist, antisemit și antioccidental, încât liberalul I. G. Duca, însărcinat de rege să organizeze alegerile, a crezut de cuviință să interzică participarea la alegeri a Gărzii de Fier”". La 10 decembrie 1933, Duca a scos Garda de Fier în afara legii. Membrii Gărzii
Mișcarea Legionară () [Corola-website/Science/299614_a_300943]
-
a cerut și a obținut anularea constituției și dizolvarea Parlamentului, apoi, printr-un puci reușit, l-a forțat pe regele Carol al II-lea să abdice în favoarea fiului său, voievodul Mihai (18 ani). Ajunsă la putere, Legiunea a aplicat legi antisemite dure și jaful organizat al avutului minorității evreiești, însoțit de arestări samavolnice, schingiuiri și asasinate. Legionarii au asasinat și alți cetățeni români, neevrei, pe motive politice, „morale” (homosexuali reali sau presupuși) și adesea, din răfuieli personale. Aceste asasinate au afectat
Mișcarea Legionară () [Corola-website/Science/299614_a_300943]
-
planificat lichidarea evreilor în Basarabia și Bucovina în cadrul planurilor regimului Antonescu de purificare etnică sub numele de cod „Curățirea terenului”. Încă înainte de începerea operațiunilor militare pe 22 iunie 1941, au fost luate în România o serie de măsuri cu caracter antisemit. În 19 iunie 1941, Antonescu a ordonat Generalului Șteflea, Șeful Marelui Stat Major: Jandarmeria a primit ordinul de "curățire a terenului" in Basarabia si Bucovina cu trei-patru zile înainte de 21 iunie 1941, în trei locuri diferite din Moldova: Roman, Fălticeni
Pogromul de la Iași () [Corola-website/Science/299747_a_301076]
-
iunie a început însemnarea cu var sau vopsea a caselor locuite de români, cu semnul crucii, operațiune care a continuat până în ajunul pogromului. Unul din fruntașii Comunității evreiești a descris astfel operațiunea crucilor: La 26 iunie s-a intensificat instigarea antisemită în presa locală, transformându-se în instigare la pogrom. La 27 iunie 1941, Antonescu a comandat Siguranței sa trimită un ordin special Inspectoratului Regional de Politie din Iași: La 3 iulie 1941, Mihai Antonescu a ținut un discurs la Ministerul
Pogromul de la Iași () [Corola-website/Science/299747_a_301076]
-
directivelor, pogromul a fost organizat și declanșat de: La pogrom au mai participat voluntar și soldați germani dintre cei cantonați la Iași dar, mai ales, mii de cetățeni români, din toate păturile sociale ale orașului precum vecini, simpatizanți ai mișcărilor antisemite, tineri, funcționari ceferiști, meseriași, colegi de meserie și intelectuali, ingineri, oameni de afaceri, pensionari, militari în retragere, agenți sanitari. La Iași s-a repetat fenomenul participării la pogrom a femeilor, ca și la Pogromul de la București cu o jumătate de
Pogromul de la Iași () [Corola-website/Science/299747_a_301076]
-
de la Nürnberg, de asemenea cunoscute sub numele de "Nürnberger Rassengesetze" („Legile Rasiale”), au fost decise în unanimitate la data de 15 septembrie 1935 de către partidul nazist NSDAP. Cu această decizie naziștii au pus baza legală dar criminală a ideologiei lor antisemite. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial Nürnbergul a fost intens atacat, iar la 2 ianuarie 1945 centrul vechi al orașului distrus aproape în întregime. În cele patru zile de luptă finală din aprilie 1945 distrugerile au continuat. După război
Nürnberg () [Corola-website/Science/299115_a_300444]
-
al lui Mircea Daneliuc. Acesta protestează printr-o scrisoare adresată mai multor reviste, împotriva "îmbunătățirii cu foarfece" a filmelor. 1983 - Poetului CV Tudor pentru că l-a aparat pe Mihai Eminescu, în fața rabinului Moses Rosen (care-l numise pe poetul național "antisemit"), i-a fost interzis volumul "Saturnalii" și nu a mai avut voie să apară în presa timp de 8 luni. Mai 1984 - Dorin Tudoran, ziarist și poet, cere plecarea din țară din cauza condițiilor economice, politice și de creație, amenințând cu
Cronologia disidenței anticomuniste în România () [Corola-website/Science/299203_a_300532]
-
specialist în filosofia și literatura rusă. Provine dintr-o familie evreiască înstărită din Brașov, în care se vorbea maghiară și germană, bunicul său fiind un burghez de proveniență austro-ungară. Între anii 1940 și 1944, după intrarea în vigoare a legislației antisemite, a fost dat afară din școlile de stat din cauza originii sale evreiești. În această perioadă a urmat o școală evreiască de meserii, în urma căreia a primit calificarea de lăcătuș. Între anii 1944-1946 recuperează clasele pierdute, iar în 1947 susține examenul
Ion Ianoși () [Corola-website/Science/299196_a_300525]
-
voturi în unanimitate. Este ales în comitet, apoi ales și reales președinte din 1891 până în 1900. Își exercită foarte serios funcțiile: reprezintă în presă organizația și valorile ei Romancierul intervine în afacerea Dreyfus la sfârșitul anului 1897. Campaniile de ură antisemită îl determină pe Zola să se implice în favoarea evreilor. Primul său articol este publicat în "Le Figaro". Este urmat de "Le Syndicat" pe 1 decembrie și de "Procès-verbal" pe 5 decembrie. Zola le concluzionează prin fraza profetică, rămasă celebră: "„La
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
a fost niciodată abandonată. După moartea lui, poliția desfășoară o anchetă, dar nu se ajunge la nicio probă. Impactul morții lui Émile Zola este imens. Presa devine ecoul emoției care cuprinde o întreagă populație. Excepție face doar presa naționalistă și antisemită, care exultă - ziarul "La Libre Parole" ("Cuvântul liber") titrează: "Scenă naturalistă : Zola mort prin asfixiere". Emoția cuprinde și țări străine unde numeroase ceremonii au loc în memoria scriitorului francez, iar presa germană, britanică, americană reflectă fenomenul din plin. Omagiul este
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
, cunoscut ca și A. C. Cuza (n. 8 noiembrie 1857, Iași — d. 3 noiembrie 1947, Sibiu) a fost un profesor de economie politică la Universitatea din Iași, om politic, militant antisemit și membru titular al Academiei Române din 1936. Studiile primare le-a făcut în pensionul lui Anton Frey, distins pedagog german din Iași (1867-1871). Între 1871 și 1877 își face studiile secundare la Dresda, Germania, după care pleacă la Paris, și
Alexandru C. Cuza () [Corola-website/Science/299959_a_301288]
-
primar al Iașului. Colaborează la ziarul junimist "Era nouă" și în perioada 1892-1895 este ales pentru prima data deputat de Iași, susținând naționalizarea școlilor. Trece la conservatori și este ales iar deputat, dar se retrage pentru a începe o mișcare antisemită. Se unește cu Alexandru D. Xenopol și înființează în 1897 împreună Liga contra alcoolismului și publicația "Biblioteca Ligii contra alcoolismului". Constantin Argetoianu caracteriza astfel personalitatea lui A.C. Cuza: "Naționalist înfocat, xenofob ireductibil, nu putea discuta decât pe franțuzește și cum
Alexandru C. Cuza () [Corola-website/Science/299959_a_301288]
-
țărănimii și pentru votul universal. Se desparte de Iorga și apoi înființează, împreună cu doctorul Nicolae Paulescu, Uniunea Național Creștină, în 1922, publicând totodată revista "Apărarea Națională", având svastica drept simbol. În 1895, împreună cu Iorga, fusese inițiatorul unei organizații numite Alianța Antisemită Universală. La 4 martie 1923 înființează Liga Apărării Național Creștine, iar la 14 iulie 1935 fuzionează cu Partidul Național Agrar, al lui Octavian Goga, formând Partidul Național Creștin. La 23 februarie 1945, guvernul român a anunțat că a fost anulat
Alexandru C. Cuza () [Corola-website/Science/299959_a_301288]
-
sine înșiși și de neîncredere, iar polonezii, prin catolicismul lor, - trădători ai cauzei slave. Cel mai pregnant însă a fost antisemitismul scriitorului. Dostoievski a adoptat treptat această atitudine regretabilă, în special din cauza apropierii de Constantin Pobedonosțev, cunoscut pentru promovarea măsurilor antisemite în timpul regimului țarist. Într-un articol din "Jurnalul unui scriitor" din 1873, Dostoievski deplânge situația alcoolismului în Rusia și estimează că evreii vor profita de anvergura acestei probleme pentru a se îmbogăți: « Evreii vor bea sângele poporului și se vor
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
zvonul că evreii răpesc copii și îi ucid în ziua de Paști, iar tânărul călugăr în loc să respingă această absurditate, răspunde: « Nu știu. O întrebare legitimă este cât de mult se identifică Dostoievski cu personajul fictiv Alioșa. Din păcate, aceste poziții antisemite nu rămân în timp simple opinii jurnalistice sau literare, ci devin rapid argumente asumate de statul țarist, așa cum se întâmplă, de exemplu, în cazul procesului lui M. M. Beilis, unde procurorul-șef O. Iu. Vipper îl invocă pe Dostoievski ca
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]