2,440 matches
-
unitare a lui Dumnezeu, care va da seama mai apoi de posibilitatea existenței răului întrupat în lume cosmică; • semioza teologică, instituită între Dumnezeu și Adam, care va genera în lumea abia creată primele semne ale minciunii, ca virtualitate arhetipală; • semioza antropologică, stabilită de comunicarea dintre personajele lumii primordiale Eva, Satan și Adam, pe de o parte cu Dumnezeu, pe de altă parte; această comunicare va fi responsabilă pentru activarea și răspîndirea germenelui minciunii într-o lume terestră, care, desprinsă de Eden
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
primordiale? Ce se ascunde dincolo de actul aparent banal al înfruptării din mărul cunoașterii binelui și răului? În consens cu accepțiunile hermeneuticii religioase, semnificațiile simbolice ale actului căderii pot fi urmărite din trei perspective și anume [Popescu, Costache, 1997:162-177]: teologică, antropologică și cosmologică. • Perspectiva teologică acreditează ideea că în ciuda faptului că "a ales să trăiască diabolic (dezbinat, înșelat în propriile obsesii), fără Dumnezeu", că a ales trufia de a "ieși din înrudirea cu Dumnezeu" omul nu s-a rupt niciodată definitiv
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
78]. Și totuși, chiar dacă cu "chipul acoperit de patimi și cu frumusețea originară slăbită" (Maxim Mărturisitorul), omul a reînvățat să îl invoce pe Dumnezeu, care la rîndul său și-a trimis Fiul ca jertfă de ispășire pentru păcatele umane. • Perspectiva antropologică ia în seamă consecințele căderii la nivelul ființei umane în sine și al relațiilor interumane. Pentru primii oameni, căderea a însemnat o "golire de sens" a existenței, o "sărăcire (golire de har) a structurii omenești". O falsă iubire de sine
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
și respins". Astfel, deși relația e posibil să fi început cu manifestarea unei încrederi reciproce, se poate termina cu o senzație reciprocă de păcăleală. Geertz (1968:154 ) caracterizează relația numind-o ficțiune și nu fals, "care stă la baza cercetărilor antropologice de succes" și vorbește despre "tensiunea morală" și "ambiguitatea etică". Deși comentariile lui Geertz se referă la domeniul antropologiei în "noile state", mai degrabă decît în lumea tradițională a triburilor lipsite de scriere, el se gîndește la situații în care
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
iar înșelătoriile sînt utilizate în mod pragmatic pentru a-i manipula pe adulți. După cum spune Michaels (1985:505), referitor la societățile fără alfabet: Au fost oferite totuși puține dovezi care să susțină existența unui egalitarism al cunoștințelor. De fapt, textele antropologice abundă în excepții: culte secrete, relații de evitare, restricția accesului la învățăturile rituale și ceremonii, în funcție de sex, vîrstă, rude ș.a.m.d. În menținerea acestor restricții, tăcerea și înșelăciunea sînt armele principale. Însă există o diferență esențială între societățile industriale
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
se află locuința cuiva, și altele de același gen. Cînd indivizi aparținînd unor comunități industriale și non-industriale intră în contact, fiecare va avea tendința să-l judece pe celălalt în funcție de normele culturale pe care le cunoaște. Generalizînd în privința experienței sale antropologice în Papua Noua Guinee, Burridge (1960:36-37) scrie că Locuitorii insulei Manam, de exemplu, au impresia că albii sînt de obicei mincinoși și ipocriți. Albii spun același lucru despre locuitorii insulei Manam. Și, din punctul lor de vedere, atît unii cît și
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
surprinderea acestei realități dinamice, atât pe palier normativ, cât și pe palier empiric, teoria politică a ideologiei trebuie să se deschidă, interdisciplinar, spre domenii conexe precum epistemologia politică, sociologia politică, antropologia politică sau analiza discursivă, specifică științelor comunicării. Astfel, analiza antropologică relevă influența pe care figurile imaginarului social dintre care cele mai relevante sunt ideologia, mitul și utopia o au asupra realității socio-politice. Fiind suma elementelor discursiv-simbolice care aparțin unei comunități, imaginarul social articulează ideologic o realitate care permite integrarea indivizilor
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
ideologică pe care îl propun este unul integrat presupunând, așadar, deschideri interdisciplinare și poate fi vizualizat prin apel la figura de mai jos: Figura 1. Modelul integrat de analiză ideologică a cunoașterii sociale IMAGINAR SOCIAL → IDEOLOGIE (FIGURA "TARE") ← SOCIETATE (analiză antropologică) (analiză teoretico-politică) GRUPURI INDIVIZI (analiză teoretico-socială) ↓↑ CONSTITUIREA CONTEXTULUI EPISTEMIC (analiză epistemologică) ↓↑ INSTITUIREA CONVENȚIILOR IDEOLOGICE (analiză socio-antropologică) ↓↑ CONSTRUIREA ÎNȚELESULUI SOCIAL (analiză discursivă, specifică științelor comunicării) ↓↑ CUNOAȘTERE SOCIALĂ (analiză epistemologică, proprie sociologiei cunoașterii) ↓↑ SCHIMBARE SOCIALĂ (analiză socio-antropologică) Întrucât acest model reprezintă, în
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
fac apel exclusiv la presupozițiile rațiunii practice, este rezonabil să presupunem că vor realiza cu mult mai puțin decât sperau Kant și neokantienii în încercarea de a întemeia principii substanțiale. În măsura în care argumentul lui Kant apelează în mod tacit la presupoziții antropologice, atunci el se abate de la propria metodă de a justifica etica. Dar o dată abandonată metafizica kantiană a Eu-lui, nu mai rămâne nimic în argumentul acestuia care să impună principiile liberale drept singurele potrivite pentru ființele umane". În fine, cea de
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
actualmente este reformarea, reinventarea, «reformatarea» vieții consacrate. În aceasta se îmbină, ca într-un laborator, cele trei elemente care au înnegurat Biserica lui Cristos: modul în care a fost înțeleasă înnoirea creștină în Duhul lui Isus, instituționalizarea și valul schimbărilor antropologice și culturale. Din această perspectivă, se pare că, pentru papa Francisc, regândirea vieții consacrate este asemenea regândirii Bisericii sau, altfel spus, reformatarea persoanelor consacrate înseamnă reformatarea Bisericii. Fratele Michael David împărtășește tocmai această perspectivă în volumul său, iar eu mă
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
lucrurile să meargă în această direcție, nu doar din comoditate ori datorită abandonării datoriei de a fi perseverenți și exigenți în lupta spirituală, trebuie să luăm act - de bunăvoie și cu gratitudine - de revoluția copernicană, ce se identifică cu revoluția antropologică pe care o trăim și de la care persoanele consacrate nu sunt scutite. Ba, mai mult decât atât, ca și-n trecut, când noutățile și emergențele culturale erau individualizate și îmbrățișate, noi, în calitate de consacrați, trebuie să fim dovada cea mai elocventă
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
a schimbat totul, însă nu a denaturat emoția și poezia aurorei și a amurgului. Ceea ce îi dădea fiori psalmistului, marelui Rumi ori indianului din America îi mai vorbește și acum inimii, cu toate că Pământul a fost atât de crunt devastat. Revoluția antropologică, de care uneori ne simțim asediați și inundați, ca și cum ar fi vorba de un teribil tsunami, a influențat limbajul, astfel că termeni îndrăgiți, precum soț, soție, fiu, tovarăș, prieten... încetul cu încetul dobândesc nuanțe tot mai fragmentare, ajungând să ne
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
accepta cu «onestitate» propriul adevăr, fără a ne simți condamnați și fără a încerca să ne ascundem, așa cum se întâmplă, de multe ori, din cauza rușinii și a fricii. Este imperios necesar să acceptăm, fără tânguieli zadarnice și banale nostalgii, revoluția antropologică în desfășurare, pe zi ce trece tot mai rapidă, fără a cădea în ceea ce papa Francisc a definit drept «reducționism antropologic». Unul dintre serviciile cele mai importante ale consacraților, spre folosul întregului trup mistic al lui Cristos și pentru a
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
multe ori, din cauza rușinii și a fricii. Este imperios necesar să acceptăm, fără tânguieli zadarnice și banale nostalgii, revoluția antropologică în desfășurare, pe zi ce trece tot mai rapidă, fără a cădea în ceea ce papa Francisc a definit drept «reducționism antropologic». Unul dintre serviciile cele mai importante ale consacraților, spre folosul întregului trup mistic al lui Cristos și pentru a suscita bucuria întregii umanități, ar trebui să fie acela de a-i aminti Bisericii un aspect esențial: constituirea Bisericii nu este
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
consacrată până-ntr-acolo că ajungem, în pripă, să creăm imagini mistificatoare despre viața consacrată, uitând adesea să ne punem mintea la contribuție pentru a orândui o viață ce, pentru a fi autentică și durabilă, are nevoie de o temelie antropologică solidă și rară. În realitate, când decidem să renunțăm la căsătorie nu renunțăm pur și simplu la sexualitate și la fecunditate, ci îmbrățișăm de bunăvoie o altă modalitate de a fi / de a sta în lume, ce trebuie să țină
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
a solidarității cu toți oamenii. Pornind de la această considerație, trebuie să conștientizăm, cu simplitate și onestitate, că mulți dintre cei care au îmbrățișat viața consacrată, de fapt, nu sunt făcuți pentru acest tip de viață. Viața consacrată necesită o structură antropologică consolidată, printr-o trudă spirituală stăruitoare, animată de o renunțare nu doar generoasă, ci și senină, care să ne dea posibilitatea să lăsăm în urmă un semn corespunzător, un semn care să dovedească înclinația spre gratuitatea absolută. Faptul că persoanele
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
că persoanele consacrate nu sunt, din punctul de vedere al dreptului canonic, nici clerici, nici laici, deschide un hău în care mulți consacrați au senzația că se scufundă. Există mulți bărbați și femei care nu par să aibă o structură antropologică de bază și nici nu au mijloace adecvate care să-i ajute să evolueze pentru a persevera într-o stare de viață ce, prin natura ei, trebuie să se confrunte cu logica pierderii, logică ce se opune exigenței, întru totul
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
pentru ceilalți, ci este un «semn» (Ez 24,24) care dă de gândit celorlalți, fără să ia locul gândirii și al liberții celorlalți. Provocarea slujirii nu stă în a fi «diferiți» și «separați», în conformitate cu o logică din punct de vedere antropologic «clericală» și «sacrală», ci în a fi persoane solidare, capabile să împărtășească greul vieții, care se atașează, uneori în mod dramatic, de existența tuturor bărbaților și a femeilor. Serviciul la care sunt chemați consacrații nu este acela de a fi
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
nimic nu pare să se fi schimbat - chiar dacă în realitate lucrurile nu stau întocmai așa - și inovație, dezrădăcinată de substratul caracteristic tradiției monastice. Aceasta din urmă, mai înainte de a fi expresia unei sequela Cristi, este, de fapt, expresia unei structuri antropologice împărtășită unor bărbați și unor femei ce trăiesc viața monastică în diferite contexte religioase și filosofice, necesitând mereu un echilibru între exigențele unui răspuns la propria realitate antropologică și propria fidelitate față de evanghelie. În concluzie, putem spune că odată cu necesara
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
a fi expresia unei sequela Cristi, este, de fapt, expresia unei structuri antropologice împărtășită unor bărbați și unor femei ce trăiesc viața monastică în diferite contexte religioase și filosofice, necesitând mereu un echilibru între exigențele unui răspuns la propria realitate antropologică și propria fidelitate față de evanghelie. În concluzie, putem spune că odată cu necesara și legitima de-monahizare a apărut și primejdia unei înlumiri secularizante. Acestor două faze li se adaugă o a treia, pe care am putea-o califica de re-monahizare, căci
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
vorbim la plural, experiențele de viață monastică - nu este un model pentru viața consacrată și cu atât mai puțin cântarul pentru a evalua autenticitatea vieții creștine, ci este una dintre experiențele posibile, bazată pe o dublă fidelitate: față de propria structură antropologică și pe chemarea harului. Acestei tendințe i se alătură, uneori într-un mod absolut paralel, înclinația spre o anumită «înlumire» din cauza căreia unei monahi încep să creadă că nu mai au nevoie de reguli și de semne orientative pentru se
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
care o îmbrățișăm, nefiind în stare să acceptăm și să recunoaștem propriile angoase și limite fără a întrerupe procesul de creștere întru libertate, pentru a ne dedica viața slujirii. Ca și-n trecut, însă, prin mijloace mai adecvate contextului nostru antropologic, suntem chemați să mărturisim că, în ciuda complexității, ambiguității și a tensiunilor vieții... putem fi oameni și, în același timp, persoane consacrate de încredere. Prea deasa aducere în discuție a diferitor tipuri de fragilitate riscă să se transforme într-o bârfeală
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
nu numai pe ei - surprinși și scandalizați de greutățile, oboseala, noile itinerarii și viziuni ale fraților ori ale surorilor din propria comunitate. De fapt, ținând cont de situația actuală în care trăiește umanitatea, silită să se confrunte cu o schimbare antropologică nu atât inedită, cât, mai degrabă, caracterizată de un ritm al schimbării în fața căruia este greu să ții pasul, este nevoie, mai degrabă, de o reformatare decât de o reformă. Între acești doi termeni - unul antic, iar unul post-modern - se
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
urmă: În aceste ultime vremuri a avut loc un eveniment care ar putea da peste cap cheile de lectură obișnuite ale Ordinelor religioase, ba chiar ale Bisericii. Este vorba de un fenomen general, pe care l-am putea numi „răscruce antropologică” și care se referă la un salt calitativ discontinuu, universal și global. Acest fenomen, datorită schimbărilor sociale actuale, pune totul în discuție și ne obligă să reanalizăm toate fenomenele sociale, inclusiv pe acelea cu o tradiție istorică venerabilă. De fapt
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
durabilitate, va continua să se afle pe primul loc, riscul este acela de a pierde totul: și persoanele, și instituțiile. Devine din ce în ce mai clar că viitorul vieții consacrate în sens larg, nu este viață consacrată în sens strict. În sânul structurii antropologice din zilele noastre este mult mai puternică tendința de a privilegia itinerarii personale decât aceea de a merge cu turma pentru a urma, în ceea ce privește viața fraternă, reguli prestabilite și fixe. Faptul că dreptul canonic a restabilit așa-numitele ordo virginum
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]