2,313 matches
-
în timpul petrecerilor-surpriză alături de fetele din regiune și de băieții din Rezistență, tânărul a avut îndrăzneala să flirteze din nou. Încetul cu încetul, mustrările de conștiință și scrupulele morale care-l asupreau s-au risipit. Jocuri interzise Acest climat moralizator și apăsător a cărui usturime o simțise din plin tânărul Michel și, alături de el, alte milioane de francezi devine și mai împovărător prin prezența cotropitorului german. Interdicției morale dictate de mareșalul Pétain i se adaugă o interdicție națională: nu se flirtează cu
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
fi docil, supus și umil în fața unei stăpîniri calificate drept "patriarhală"". El subliniază greutatea vieții pentru tinerii educați în străinătate care, după revenirea în țară, sînt bănuiți că ar fi revoluționari, sanculoți și carbonari. În viziunea tînărului Alecsandri, atmosfera este apăsătoare și grotescă. Dacă părinții, marii boieri patriarhali, se arată indulgenți față de exaltații lor fii capete înfierbîntate care se agită în numele civilizației moderne -, grecii parveniți sînt feroci; prefecții, membrii adunării ignoranți și proști; militarii cu epoleți goi incapabili să tragă sabia
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
a frontierelor îi nelinișteau pe naționaliștii maghiari, căci acestea puteau prefigura revendicări teritoriale dinspre partea română. Frustrările născute din această revoluție, care se rupe parțial de Viena cazul lui Bălcescu și alor săi -, după ce a așteptat totul de la imperiu, sînt apăsătoare. Bălcescu demonstrează că politica de dialog cu imperiul face din români obiectul de dispreț al Vienei în Transilvania, obiectul de dispreț al Constantinopolului în Țara Românească și deplînge faptul că în 1849 singura flamură a revoluției a fost aceea a
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
telegrafiase la Cairo pentru a anunța: "Ne-am decis să trecem la acțiune" și receruse intervenția avioanelor și a trupelor aeropurtate în România. Data anunțată pentru trecerea la acțiune: 26 august. Atmosfera la Snagov, în acest 23 august torid, este apăsătoare. Barbul povestește: Mihai Antonescu decisese să plece în Turcia pentru a reîncepe negocierile la Ankara. Baronul Stîrcea, mareșalul Palatului, îl oprește pe Barbul pe malul lacului Snagov, pentru a-1 întreba: "Mareșalul încheie sau nu armistițiu? Pentru că noi nu mai
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
dintre București și Bonn, după reluarea negocierilor diplomatice din 1967. Ceaușescu își vinde germanii pentru vreo zece mii de mărci "pe cap de emigrant". Voința de a pleca se explică prin atracția unui Vest prosper, R.F.G., și prin greutatea unei memorii apăsătoare a germanilor din România: ei au fost tratați după război ca învinși, deportați în lagăre de muncă sovietice după 1945, deportați din Banat spre Bărăgan în anii colectivizării. Populația germană din România, pe care recensămîntul din 1977 o stabilește la
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
mai curînd îi străbate decît îl emit ei înșiși, piatra care le cade-n mînă, sentimentul căruia i se abandonează, toate acestea netezesc cărarea pe care ceilalți, cei care s-au lăsat invadați în mod tacit de o tot mai apăsătoare agitație lăuntrică, devenită aproape insuportabilă, îi urmează inconștient. Ei dau acțiunilor anturajului lor acea formă a acțiunii de masă resimțită de toți atît ca o eliberare, cît și ca o constrîngere"169. Alegînd un pol, fie el idol sau țap
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Iar oamenii liberi au acceptat sclavia, suveranitatea impuse prin violență 347. Și în vîltoarea acestor mișcări, urechile fine, ciulite asemenea celor ale iepurelui, și exact din aceleași motive, urechile fine ale evreilor începeau să audă zvonuri antisemite mai întîi, zgomotul apăsător al cizmelor naziste defilînd, mai apoi. Din străfundurile uneia dintre cele mai civilizate țări ale lumii mă refer la Germania într-o atmosferă de adevărată exuberanță intelectuală, debordînd de genii științifice, artistice și literare, urcau vestigiile unui trecut barbar. Loviturile
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
sau prin anumite asociații de idei trăim cu iluzia că le înțelegem. În această privință, noțiunea de identificare bate toate recordurile. Nici precizările clinice, nici numeroasele comentarii care își uită adesea rolul în psihologia mulțimilor nu pot disipa aceste tenebre apăsătoare. În ciuda tuturor, demersul nostru își propune să scoată acest concept dintr-un context incert, atîta cît este cu putință și cu prețul unor dureroase simplificări. Utilizarea sa ulterioară justifică acest tratament. Cel mai greu este de aflat de unde și cu
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
același timp complici. Uneltirea lor îi înlănțuie de o taină comună, cu neputință de arătat ca atare oricui, începînd cu ei înșiși. Ei nu o pomenesc decît prin cuvinte deghizate și în anumite locuri, temîndu-se că ar reînvia o amintire apăsătoare, dar și că ar trăda amănuntele făptuirii. Această relație este neîndoielnic una de complicitate: "În acel moment, spunea Freud, societatea se întemeia pe complicitatea la crima comună: religia avea la temelie sentimentele de vinovăție și remușcările legate de acestea în timp ce
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
excursului analitic al naratorului privitor la încercarea de a soluționa o iubire imposibilă. Scriitorul nu insistă excesiv asupra decorului, destul de banal până la urmă, ci, dimpotrivă, încearcă să l schițeze prin fraze cât mai scurte și mai puține sugerându-i sobrietatea apăsătoare: „Cavarna: o singură stradă, cu prăvălii neînsemnate ținute de bulgari și câteva cafenele umile.”. (p. 103) Ambianța acvatică îi produce personajului narator efuziuni poetice menite să-i tempereze pentru câteva clipe angoasa existențială: „Fețele mării. Vocile ei. N-am cunoscut
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
devine un fel de Meka, a cărei himeră se depărtează tot mai mult pe măsură ce călătorul crede că se apropie de ea. În peisajul montan, învăluit de lumini și umbre mereu schimbătoare, fortăreața apare și dispare la orizont, într-o liniște apăsătoare, în care orice zgomot este amplificat și devine înspăimântător: „Încercă să strige, dar ecoul îi întoarse glasul cu un timbru ostil.” (p. 11) Totul este static, într-o neclintire care tronează acolo parcă de veacuri. Orice mișcare pare amenințătoare, orice
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
început: „Așa trebuia să se întâmple, și asta fusese poate hotărât de multă vreme, adică din ziua aceea îndepărtată când Drogo ajunsese pentru prima oară, alături de căpitanul Ortiz, la marginea podișului deschis, iar Fortăreața îi apăruse în fața ochilor în strălucirea apăsătoare a după-amiezii”. (p.70) Refuzul personajului de a pleca după patru luni, sub pretextul unei boli imaginare, deși aparent reprezintă o alegere conștientă, confirmă puterile magice ale fortăreței, atracția pe care ea o exercită asupra celor care, o dată prinși în
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
care provoacă imaginația soldaților („Fortul, râpele, podișul pietros dinspre nord erau inundate de o lumină feerică, aidoma celei de basm; strălucea până și perdeaua de neguri încremenită în zare, spre miazănoapte.” p.73), iar sunetele proiectate pe fundalul unei liniști apăsătoare creează iluzii auditive: „Vântul, care făcea să tremure șuvoiul prelung, tainicul joc al ecourilor, sunetul schimbător al pietrelor lovite înfiripau laolaltă un glas omenesc care vorbea neîncetat: erai mereu cât pe-aici să le prinzi înțelesul, dar care îți scăpa
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
consonantă cu datul benefic al firii. Mai târziu, printre imaginile solare se strecoară accente dramatice, tristeți care adumbresc rememorările lirice. Drumul revenirii devine tot mai lung și mai anevoios, deși dorința recuperării unui spațiu de acasă rămâne mereu vie și apăsătoare. În Tărâm al eternei iubiri (1989), Eternele izvoare (1996), Pururi iubirea (1998), Ascuns într-o lacrimă (1999) ș.a. se remarcă preocuparea pentru perfecționarea expresiei lirice, o mai accentuată aspirație de interpretare filosofică, sub influența lui Lucian Blaga, căruia, de altfel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289604_a_290933]
-
însăși a devenit din ce în ce mai mult instituționalizată, profesată cu specialiști, în afara casei și a familiei. Pe măsură ce familia și-a pierdut din relevanța sa economică, politică, religioasă și de instruire profesională, controlul celor mai în vârstă asupra tinerilor a devenit mai puțin apăsător. Dacă în societățile arhaice și tradiționale mariajul era o chestiune ce privea interesele foarte prozaice ale familiei, „clanului”, tribului ca întreg, astăzi, datorită unui complex cauzal (factori tehnoeconomici, politici, socioculturali), alegerea partenerului conjugal este din ce în ce mai mult o problemă a individului
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
într-o lume fluidă, unde oamenii se mișcă alene mergând parcă sub apă, străzile se lungesc și camerele se comprimă, ochi fosforescenți apar din noapte și privesc prin ferestre, luna are o strălucire de magneziu, iar cerul pare un tavan apăsător, totul ca și cum pe ochi vi s-ar fi lăsat pielița translucidă a coșmarului.” Tehnici de science-fiction și psihedelism, univers morbid-romantic sau „citate culturale” din romanul horror de la E. A. Poe la S. King, dar nu fără trimiteri la Lewis Carroll și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285856_a_287185]
-
prin postarea și modelarea propriei ființe, reprezentări ale violenței vieții, poeta interpretează acum scene din comedia macabră a extincției"181 : "Azi nu mai scriu versuri, nu mai visez,/ Nu mai tremur, nu mai plâng, nu mai sunt/ Într-o așteptare apăsătoare, m-am îngropat/ În mine însămi ca într-un mormânt.// Coboară un înger în el și mă caută,/ Nu mă găsește și crede că am înviat,/ Doamne, cât de naivi sunt și îngerii ăștia,/ Care, de atâta vreme nu au
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
mi s-a făcut urât// Să tot ascult plânsul lor care nu se mai termină,/ Să tot încerc să ies din acest noroi,/ Sătot dau la o parte lespedea asta grea,/ Pe care nu știu cine o pune înapoi//". (Într-o așteptare apăsătoare). Unul dintre principalele argumente ale apropierii de poetica Anei Blandiana, o constituie, în cazul Ilenei Mălăncioiu, prezența unei poetici a căutării de sine și a regăsirii, prin curajul de a spune adevărul. Deosebirea constă în faptul ca regăsirea se produce
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
care există și la Ana Blandiana, ca într-un fascinant drum al reconstrucției interioare, mers înapoi, către origini, reprezintă retragerea în propriul trup, care, în cazul Ilenei Mălăncioiu, nu mai are nimic confortabil, ca la poeta congeneră, ci este unul apăsător, închis. Obsesia aceasta pentru drama propriului trup se estompează vizibil, însă, odată cu avansarea în volume. Astfel încât, "Linia vieții (1982) atenuează duritatea și nuditatea emoției, orientându-se către un bacovianism melodios și morbid (ca în Pasteluri), nu fără tresăriri expresioniste. Elementul
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
ei, care nu poate fi dezvăluit în termeni exacți și reci. Cred totuși că sînt mai legată de autorul Plumbului decît de ceilalți poeți mari dintre cele două războaie mondiale și pentru că viziunea sa e mai aproape de atmosfera cenușie și apăsătoare a epocii pe care am străbătut-o"194. * La o primă analiză retorică a scrierilor sale, Ileana Mălăncioiu pare greu de înțeles, conducând cititorul către o lume a sumbrului, în care sufletul joacă rolul primordial, în încercarea lui de a
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
de tipul celui promovat de avangardă sau de suprarealism. Deconstrucția o interpretăm, preluând ideea derridiană, ca pe o reconstrucție, dar nu la nivelul formei, ci la nivelul fondului. În consecință, deconstrucția devine o încercare a poetului, sufocat de contextul ideologic apăsător, de a reconstrui o nouă realitate, fără a o dărâma pe cea existentă deja, ci a o folosi drept fundament și a lucra cu ea și deasupra ei. Reconstrucția unei noi realități interioare ar deveni, astfel, șansa de salvare prin
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
ca o formă care se îndepărtează sau se apropie de acesta (figura 70). Acest lucru îl putem distinge în comportarea celor două verticale din pictura lui Kline. Bara din stânga se înclină către centrul de echilibru de la distanță, iar cea mai apăsătoare, din dreapta, pare a pătrunde printr-o izbitură în centru, căzând ca o stavilă și pivotând în jurul bazei sale de pe ramă. Tabloul capătă viață și o coeziune organizată doar dacă jocul vectorilor săi este privit ca fiind orientat către focarul central
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
însuși, elegiac întotdeauna, acum devine conștiința tragică a unei existențe de coșmar. Ajuns la capătul volumului, te întrebi de ce și de unde atâta beznă și delir? O lume care ne amintește prin suferință de Goya, prin neliniște de Poe, prin melancolia apăsătoare de Byron. Baconsky este un destin singular în istoria noastră literară. La doisprezece ani după "Fluxul memoriei", volumul " Cadavre în vid" vine în contextul poeziei actuale din nou cu o notă aparte și cu o altă deschidere spre o poezie
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Nuduri" (1968) sunt volume pentru care Al. Piru face trimiteri la Hölderlin, Blaga și G. Călinescu, pentru ca apoi să treacă, după M. Mincu 1, la adevăratul debut, prin "Patimile după Bacovia". Aici încearcă să persifleze pustiul și târziul bacovian, trăirea apăsătoare în locul unde nu se întâmplă nimic, târgul în care ceața este chinuitoare, căruia-i lipsește pitorescul de altădată: "Numai tusea mai aruncă pe caldarâm frunze însângerate". O mlaștină filistină, care la strigătul poetului rămâne și insensibilă, îi va genera un
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
oare să-not în apele tale, iubire". II. Dorul o încleștează ca o ancoră grea și iat-o eminescianizând: "Singurătăți./ Nu mi te-arăți,/ nu-mi trimiți vești/ cât fără rost./ Oare ai fost?/ Oare mai ești?". Sentimentul refuzat este apăsător și dureros: Surâd și mersul mi se prelinge/ de pe buze, ca un fir de sânge/ pentru că nu mă iubești". III. "Antiroman", jugularea polemică a confesiei pentru o "posibilă radiografie a eșecului". "Adio, fără nici o urmare la povești,/ armele de tinichea
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]