9,963 matches
-
vibrațiile sufletului: „Mă iau după tata la deal printre târșuri,/ Și brazii mă zgârie, răi și uscați./ Pornim amândoi vânătoarea de capre,/ Vânătoarea foametei în munții Carpați./ Setea mă năruie. Fierbe pe piatră/ Firul de apă prelins pe cișmea./ Tâmpla apasă pe umăr. Pășesc ca pe o altă/ Planetă, imensă, străină și grea.// Așteptăm într-un loc unde încă mai sună,/ Din strunele undelor line, izvoarele./ Când va scăpăta soarele, când va licări luna,/ Aici vor veni în șirag să s-
AURUL DIN POEZIA LUI NICOLAE LABIŞ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362904_a_364233]
-
ți amintești, mai pune alb la tâmple, Între-amintiri și visele uitate E-o lungă răzlețire ce desparte Iubirea ce urma să se întâmple. N-a fost să fie, -ori poate ar fi fost, E greu de spus când anii te apasă, Iubirea mea își cată-ntruna rost Și stă înscrisă-ntr-un poem, acasă. Referință Bibliografică: N-a fost să fie / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 893, Anul III, 11 iunie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013
N-A FOST SĂ FIE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363377_a_364706]
-
Acasa > Stihuri > Cugetare > ÎNTĂRITURI Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 893 din 11 iunie 2013 Toate Articolele Autorului ÎNTĂRITURI Dureri m-apasă Să mă las învins? De ele nu-mi pasă Sunt sătul de plâns. Ai gândurilor armurieri, Scoate-ți flinte, spade, Să distrug unele temeri, Să vedem cum îmi șade? Voi paznici de idei Întăriți-mi inima, gândirea, Căci nu pot
ÎNTĂRITURI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363380_a_364709]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > GRĂDINA... Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1896 din 10 martie 2016 Toate Articolele Autorului Uneori am pasul strâmb Și cam mult cred că mă plâng Nu mi-s boii toți acasă, Când durerea iar m-apasă. M-am pierdut pe undeva, Când căram povară mea Și în cuiul neputinței Am pus cheile voinței... Sunt un boț mic de țărână, Ce adesea se fărâmă... Trec de cercul vicios Caut doar ce-i de folos! Mă proptesc de
GRĂDINA... de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1896 din 10 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363382_a_364711]
-
Au fost clipe în care am crezut că nu mai pot trăi, când am simțit că sunt pustie, pustiita și singura, cănd neputința trecea din privirile mele în realitatea de zi cu zi, ca și cum cineva apasă butoanele unei telecomenzi care funcționa perfect în mâinile lui dar la mine scotea doar sunetul mut al lipsei de semnal, cănd neputincioasa asistăm la dramele din jurul meu sau poate doar dragostea se juca cu destinul meu nelasandu-ma să îmi
CELULA MEA NEBUNA CONTINUARE de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1896 din 10 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363381_a_364710]
-
el știut. Imperturbabil, precum ticăitul unui ceas ce măsoară cu aceeași intensitate trecerea timpului. Poziția verticală a coloanei sale dezvăluie o noblețe de prea puțini știută. E înalt și privește mereu înainte chiar dacă găndurile se ascund sub chipul său și apasă... Și același costum, un trening mai nobil decât fracul, îi măsoară pașii... Același ritm... Aceeași eleganță... Mereu aceleași gânduri... Nimeni n-ar bănui că sub această alură astenică se află marca unui sportiv de elită. Modestia sa nu-i trădează
VIAŢĂ CA-NTR-UN RING DE BOX: GHEORGHE BUTNARU de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363369_a_364698]
-
viață. Prin ziduri înalte pătrunde În noi, doar gândul uitării De resturi de visuri bolunde... Iubirea? Doar jocu-ntamplării! Învățăm înmulțirea-ntre ziduri De suflete-n ceasu-nserarii, Procreerea-i pătură-n friguri... Iubirea? Un rest al visării! Să spargem azi zidul ce-apasă A inimii noatre romanța, Molozul e-a vieții angoasa... Iubirea? Eternă speranța! Căprar Florin Referință Bibliografica: Zidul din noi / Căprar Florin : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1862, Anul VI, 05 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Căprar Florin
ZIDUL DIN NOI de CAPRAR FLORIN în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363429_a_364758]
-
ndrăznesc, Unde nu este rugină Și nici aur pămăntesc. Pune’ți inima la cer, Către Tatal și în rugă, Cere pace și iubire Și un înger păzitor. Pune’ți fruntea obosită La icoana lui Iisus Spune’i Lui ce te apasă, Spune’i Lui, ce ai de spus ! Pune’ți azi nădejdea toată Către Tatăl cel ceresc Și’ai să capeți îndrumare În tumultul pămăntesc ! foto: sursa internet Camelia Cristea Referință Bibliografică: Pune ți / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
PUNE ŢI de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363463_a_364792]
-
venit un motan și a mistuit-o, asta e. N-aduce anul ce aduce motanul. Vinul fiert este foarte incert. Ea nu este nepoata noastră, bunico, mă auzi? Fără picioare poți cânta la pian, pe pedale pui un câine să apese. Fiecare clapă de pian este un sfârc, atinge-l ușor, să auzi cum cântă. Fă abstracție de tine și ai să-l vezi pe dracul gol. Ironia e suprafața sferei, în interior e numai durere sau un copil minune ce
ULTIMA BĂTĂLIE de BORIS MEHR în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363459_a_364788]
-
ce e pus în ea. Cu pașii mici, trudind mereu prin casă, În gănd îi poartă pe cei dragi Și-n rugăciuni cu nard îi învelește Să-i apere de rău și de necaz. Ea plange atunci cănd dorul o apasă Și umerii striviți îi par a fi, Dar se ridică și mai curajoasă Și pălpăie în candelă să știi. Măicuțele sunt fire de lumină Ce Dumnezeu le-a zămislit cu har, Să pună mirul doar ca să aline, În lacrima ce
MAICUŢA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363491_a_364820]
-
voi adaggio-ul ce urcă- n spirală, Trecând prin cer, prin furtună, prin nori De cremonese, uitate viori ? Cred că nu, Cred că în mintea asta ciudată-s doar eu , Și poate , doar poate ...uneori Dumnezeu ! Invidia și privirile voastre ma-apasă , Sufocandu-mă ca o pătură , aspră și groasă. Hai sa împărțim , Lumea mare , bogată si cinică , Să fie a voastră mereu . Iar tot ce e dincolo de nadir , Speranțe , iluzii și vise , Rămâne al meu ! Referință Bibliografică: PANTA RHEI / Marius Mircea
PANTA RHEI de MARIUS MIRCEA GANEA în ediţia nr. 1921 din 04 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363581_a_364910]
-
iată-l acum în avion, în drum spre Israel. Într-un fel, totul a fost o aventură. Părea să țină, dar evenimentele survenite îl obligară la un abandon. Se-ntoarce la ce? La cine? Întrebarea aceasta îl tortura și-l apăsa pe tot parcursul zborului. Părinții erau în Australia, un frate în Anglia, dar Sonia, fosta lui prietenă, o dulceață de fată, este, după toate probabilitățile, încă în Israel. La ea se va duce! Doamne, ce mutră va face! Fără îndoială
LORDUL VAGABOND de HARRY ROSS în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362283_a_363612]
-
se chema pelicula. Incredibil, cita fantezie. Niște tineri zvăpăiați reușesc să pună la cale un nou început în viața lor. Așa din nimic și pe nepregătite Poți să crezi așa ceva? Norman înclină din cap, fără a scoate un cuvânt. Sonia apăsă pe telecomandă și se făcu aproape întuneric. Un bec chior, dintr-o valiză șchioapa, lumina slab și cei doi păreau niște umbre care se privesc, fără să se vadă cu adevărat. - Am divorțat, asta e, zise omul ca o încheiere
LORDUL VAGABOND de HARRY ROSS în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362283_a_363612]
-
mei cu tulnicul la braț Mă văd copchilul Moților pe creste. Și-acolo, într-o peșteră cu nume Ce mi-a fost dat să-mi fie de mireasă, Să îmi ascund tăcerile din lume Și Dorul din Poemul ce m-apasă. E-atâta arșiță acum când scriu! Prin tot ce sunt mă susură fiorul- Așa mi-a fost și mie dat să fiu, Să curg nestăvilit precum izvorul. Mă duce Gândul, cel cu pas domol, Spre Satul unde m-am născut
ROUA APUSENILOR... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1603 din 22 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362349_a_363678]
-
temporare pe care o au, sfărâmă cu duritate abjectă tot ceea ce Dumnezeu a creat pentru a fi supus respectului, iară nu hulei - Omul. Începând să te afunzi un pic câte un pic în acel soi de melancolie perversă care îți apasă din ce în ce mai abitir viața, te întrebi cu armele aruncate din deznădejde în țărână, dacă ziua de mâine nu-ți va fi, oare, la fel de anchilozată precum îți este și cea de azi ?! ... Unicul spațiu la care se mai face raportarea zilnică a
ARTA MIZERIEI PE PLANETA BĂSESCU-BOC-UDREA de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362431_a_363760]
-
îți foșgăie cu neliniștite în suflet, vibrându-ți până în străfunduri propria-ți interioritate, iată singurele constante sigure a ceea ce putem numi încă azi Omul. Cum să reușim a întrezări în noi puterea de a mai spera în duhoarea care ne apasă necontenit viața, când isteria, aroganța și indiferența crasă a conducătorilor actuali sunt singurele atuuri fixe pe care aceștia le dețin ?!... Șmecher, tupeist, mai hoț decât alții și mai vulgar de o mie de ori decât toți la un loc, aceasta
ARTA MIZERIEI PE PLANETA BĂSESCU-BOC-UDREA de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362431_a_363760]
-
grăbi să ia un pahar din raftul bufetului, scoase sticla cu apă minerală din frigider și o servi. Georgeta apucă cu mâna tremurândă paharul din care căzu câteva picături pe jos, bău cu sete întregul conținut și cu cealaltă mâna apăsându-și pieptul, răsuflă puternic de parcă se ridicase o greutate de pe sternul său, greutate care nu o lăsa să mai respire. Simțea că se sufocă. Ridică privirea spre Sebastian și porni să plângă fără nicio jenă de parcă își pierduse cea mai
ROMAN. CAPITOLUL SAPTESPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362419_a_363748]
-
Când stol de păsărele spre mine se-ntoarce Ființa mi-o zăresc, ieșită din...tablou, Zâmbind, pe etajeră, într-un...bibelou. Am lăsat deschisă fereastra, fanteziei. Luîndu-mă cu ea pe plaiul poeziei, Am uitat o clipă, de gândul ce m-apasă De neagra lighioană și gura ei hidoasă... De limba-și va întinde, din nou, către mine Voi locui-n tablou, în noaptea care vine Sub cerul pictat, prin pajiștea cu flori Visând... voi păși cu drag, până-n zori. © D. Theiss
OTRAVA... INVIDIEI de DOINA THEISS în ediţia nr. 1070 din 05 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362507_a_363836]
-
constituie semnul distinctiv al unui caracter demn și luminos care împrăștie în jur bunătate și pace. O anume tristețe și nostalgie se degajă din unele versuri, reflex al amintirilor care nu-i dau pace: „Gândul meu dus spre nicăieri/ mi-apasă greu tâmplele ude/ iar boabele ochilor umbriți/ își caută-n freamătul timpului,/ amintirile/ Tremurul de ieri,/ rămas aninat de-un colțișor/ al sufletului trist,/ unde mugurii abia plesniți/ acoperă goliciunea/ tristei primăveri/ desenate-n contur de șotron/ dă acum anotimpului
O PREOTEASĂ A CUVÂNTULUI ŞI ODISEEA EI SUFLETEASCĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362439_a_363768]
-
divină și tot către Divinitate se îndreaptă. Către o astfel de iubire jinduiește sufletul poetei, care s-o înalțe, s-o edifice spiritual. Iată și un îndemn către sine însăși, pe care poeta și-l adresează, atunci când povara zilei o apasă: „Tu dăruiește dragostea-ți mereu/ Așterne pe cărări de vis iubirea/ Stăpânul tău e numai Dumnezeu/ Și-ți vei găsi în tine fericirea...” (Povață). De la epitetizările de început, cu iz de pastel și elegie, nu rareori impregnate de locuri comune
O PREOTEASĂ A CUVÂNTULUI ŞI ODISEEA EI SUFLETEASCĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362439_a_363768]
-
vor speria nici vânt, nici ploi/ În universul plin de discrepanțe.// Îmi limpezesc plină de dor, privirea/ În nesfârșirea cerului albastru/ Cu ruga sfântă de-a-mi păstra iubirea/ Îmi dărui pace-n sufletul sihastru.// Printre noian de gânduri ce m-apasă/ Caut în mine liniștea râvnită/ Și-n moliciunea ierbii de mătasă/ Mi-afund truditul gând, sunt ostenită// De-atâta zbucium și de umilință.../ Sărut cu-ardoare firicel de floare/ Și mă hrănesc cu muguri de credință/ Lăsând de-o parte
O PREOTEASĂ A CUVÂNTULUI ŞI ODISEEA EI SUFLETEASCĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362439_a_363768]
-
seară târzie, liniștită, precum umbra unui vultur în zbor întinsă pe o jumătate de planetă, sar înainte, mă arunc printre cuvinte... Afară ninge cu ninsoare de cerb... Îmi vine să mă scutur de acest februarie respingător însă cuvintele hibernale mă apasă cu o presiune nemaiîntâlnită, cel puțin de mine nemaicunoscută; mai ales substantivele înghețate sub formă de țurțuri mă împung în amintiri, în nostalgii, îmi provoacă vertij în poezii, mă strâng de mâini, de metafore, de mijloc, nu-mi dau pace
FULGI ŞI CUVINTE DE FĂURAR de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2238 din 15 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362544_a_363873]
-
apă Să străbatem țară toată. Amândoi suntem aici În ograda la bunici, Pe unde-o să colindam Putem numai să visăm. Nechezi vesel, te știu eu Pofta ai de joc mereu. Suntem mici, viața-i frumoasă, Nici o grijă nu ne-apasă. Ziua bună! Bună dimineață soare Te reverși peste ogoare Trezind dintre rămurele Adormite pasarele. Ziua, buna dimineață! Florilor luminezi față, Soarele în ziua nouă-și Scalda razele în roua. Ziua bună tuturor, Păsări, fluturașilor, Urși și lupi, vulpi și mistreți
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
rămas Pe Calea Lactee te-am tot căutat Și-acum tot cu ea și cu tine am plecat. De plouă sau ninge, ori este vreme frumoasă Mă-ncearcă ceva...ceva ce nu știu a spune E însăși iubirea ce-adânc mă apasă De noi e un soare ce vrea să apună. Eternă călătoare prin gări părăsite Prin trenuri grăbite ce-aleargă spre ieri Te caut mereu și acum, infinite Sunt șinele moarte rătăcite între seri. Te găsesc asteptând, sprijinit cu palmele-n
TU ȘI CALEA LACTEE de ROBERTA SANDERS în ediţia nr. 1606 din 25 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/361022_a_362351]
-
că sunt în tine, în toată ființa ta, pentru a-ți spune că urmează să fiu cu totul al tău și în tot ce însemni tu, femeie iubită, pentru a mă putea mângâia, pentru a mă îmbrățișa și strânge sălbatic, apăsându-ți puternic pleoapele, să nu-ți observ mărgăritarele fierbinți ce se zbat sub ele, pentru a te pierde în iubire, făcându-mă prizonier al coapselor tale fremătând de dorință și dor... Ah, copil drăgălaș ce ești! Nu mă înțelege greșit
CHEAMĂ-MĂ, IUBITO! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361119_a_362448]