26,366 matches
-
a zis cu el! Te pomenești că l-au și arestat, se sperie Miluță. Nu se poate! strigă Cerboaica. Acu un ceas m-am despărțit de el. Ce-a fost am văzut, ce-o veni vom vedea... Cine-o mai apuca. Jigodiilor! Ați intrat în ceasu morții! O să vă jucăm cu călcâiul pe piept și-o să ne pupați mâinile. Așa-i! Smintitul adevăr grăiește! Păi da! Cine-o prigonit, să mai fie și ei prigoniți. Să știe ce-i aia! Va să zică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
oaselor și simți până și tăcerea casei, ca o ființă străină, prea mult hărțuită și care ajunsese la capătul așteptării. Urechile îi țiuiau, gata să plesnească. Neștiind bine ce face, alergă spre ușa cârciumii Invalidului, prinse clanța, parcă ar fi apucat soarta de mână, și-ncepu să tragă de ea. Domnu! Domnu! strigă, deși încă nu știa bine ce avea să-i spună și cum ar fi putut el, cu nasu-nfipt în ziare și ciotul lui de lemn lipit de tejghea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
numai a noastră! Spus a înțeleptul domn. Hai s-o facem iar frumoasă Pentru cei de-acum și 'apoi, Pentru toți copiii noștri! De acum, și-n viitor Țara asta să le fie Mamă, tată, domnitor! Legile din bătătură S apucăm să-i învățăm Ca să nu mai fie ură Iar noi să ne bucurăm, Că uniți îi ajutarăm Să mai urce înc 'o treaptă, Încă una, și 'ncă una, Toată scara cea înaltă. Mulțumim Măriei Tale, Doamne, că ne-ai ascultat
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
rețin data exactă, a venit Florentina mică la mine și mi-a adus, cu împrumut, două din volumele lui George Văsîi „Cercetări în necunoscut”. În momentul când am luat în mână aceste cărți, fără să le deschid, nici titlul n-apucasem să-l citesc, am avut o trăire deosebit de înaltă. Am simțit o bucurie împletită cu multe alte senzații de nedescris, parcă se deschisese o poartă și eram invadată de CEVA neasemuit de bun și de frumos. Repet: nu pot exprima
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
10.03.2004 Așa cum am promis, ne întâlnim iarăși la o vorbă. Că o să fie mai lungă sau mai scurtă, nu depinde de mine ci de îndrumătorul meu. Din câte-mi dau seama, el mă îndeamnă de mult să mă apuc din nou de scris, dar eu am tot amânat, scuzându-mă cu fel de fel de pretexte care, de fapt, nu sunt valabile nici în fața mea, darămite în fața celor care știu totul. Realitatea mai are însă și un alt aspect
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
să se mai ridice cu un pas. Dacă veți încerca să vă cunoașteți și să vă depășiți limitările, de orice natură ar fi ele, veți reuși. Dar nu stați și așteptați să vă cadă „para mălăiață în gura lui nătăfleață”, apucați-vă de treabă: munciți, învățați, cercetați, concluzionați! Ați greșit? Nu-i nimic. Nu vă opriți și nu așteptați să vină cineva să vă rezolve treburile; luați-o de la capăt! „Help yourself!” spune englezul, deci ajutați-vă singuri, dar ajutațivă, nu
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
spirituală ar fi trebuit să fie pe toate planurile: citit, scris, muncit. N-a fost chiar așa, am avut așa o stare de moleșeală vecină cu indiferența și cred că mi-a fost indusă, pentru că știam că trebuie să mă apuc de treabă și am tot amânat-o de azi pe mâine. Pentru asta am primit și avertismente pe care am să vi le spun imediat. Într-o noapte eram pe pat culcată și mă uitam la tablourile de pe peretele de la
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
ne scutură bine pe toți și ne roagă sau ne poruncesc să ne scuturăm, de oboseala spirituală, să ne regăsim și să pornim din nou la luptă. 28.05.2006 Mă întrerupe cineva mereu; într-un fel sau altul, nu apuc să scriu decât câteva rânduri și iar mă opresc. Acum miam aprins lumânarea de Paște și am s-o las puțin să ardă ca să mă pot aduna și să pot primi și ajutorul inspirației (al acelui spirit de lumină care
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
bine? - Da, acum e mai bine, dar am tras o sperietură zdravănă. Poți să o vizitezi când ai timp, s-ar bucura să te vadă. - Mulțumesc mult că m-ai anunțat. Am închis. Scrisorile Mariei stăteau pe biroul din fața mea, apucasem să citesc doar două dintre ele. Trebuia să o văd imediat. Îmi arunc în grabă o haină pe umeri, încui ușa și plec. De la apartamentul meu până la spital, nu faci mai mult de zece minute, mers pe jos. Am uitat
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
Maria a XV. 20 ianuarie Știi? Uneori mă întreb cine va „pleca” primul: tu sau eu? Sună ciudat, dar și „plecarea” asta „dincolo” e o certitudine. De fapt, este singura pe care o avem, încă de la naștere. Ce te-a apucat? Ești mai tânără decât mine! Te aud rostind întrebarea și un surâs ironic apare pe buzele tale frumoase. Da... poți fi ironic la modul cel mai usturător cu putință, atunci când vrei. Am simțit-o de câteva ori pe propria-mi
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
o merită), dar care nu mai vine. Îl privești îngăduitor și încerci să-i ridici moralul. Constați că... fără prea mult succes. Te întorci oarecum indispus în hârtiile tale și începi să faci ordine. O oră, două, trei. Până te apucă un fel de sfârșeală. Faci o pauză. Îți răsfoiești agenda primită cadou. Ia uite, astăzi e ziua unui fost coleg. Cât pe ce să nu-ți mai aduci aminte. Formezi numărul de telefon și îi urezi din inimă toate cele
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
răsări ca din pământ, lângă buturugă. Nu, nu,nu!! O mușcătură zdravănă, câțiva stropi pe bărbie și amica de ocazie deveni istorie. Îl cuprinse o spaimă nemaivăzută, încercă să se miște, dar degeaba. În câteva secunde țâncul fu lângă el, apucându-l cu mâna stângă și ducându-l până la nasul pistruiat. Părea nehotărât. Zgribulit în mantia lui de un roșu perfect, încercă să se facă mic, mic de tot în palma băiatului... Nu, nu, nu, te rog! Tic tac. Tic... tac
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
câmp. În timp ce dejuga boii, i-a întrebat pe copii ce au mai făcut, ce au mai văzut? Lucache, fiul cel mai mare al lui Dumitru și al Agripinei, i-a spus că a văzut niște oameni la stână. Abia a apucat să dejuge un bou, iar pe celălalt l-a lăsat înjugat și a plecat să vadă ce este la stână. Aici se aflau Costache Cristescu, Ion Timofte și doi jandarmi. Toți patru se întreceau în trasul cu arma la țintă
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
o femeie și le mai dădea câte ceva de pomană pentru a-și mai astâmpăra gurile de foame. Colbul era gros pe drum, fetele mai scăpau mâncarea în colb și așa cu colbul gros o mâncau de foame. Dar nu au apucat fetele să vadă albul zăpezii, că au văzut toate trei întunericul pământului. Rarița, pentru că așa o chema pe cea de a doua soție a lui Chimircan, nu le-a mai dat de mâncare la fetele lui, dar nici el nu
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
și nedormiți. Pe la 1946, când a fost foametea cea mare, Chimircan avea în grădina de la Ileana lui Ciolac mazăre verde păstăi. Într-o noapte, nașul lui pe nume Rusu Uță, de foame, a îndrăznit să sară gardul și s-a apucat de mâncat mazăre, nicidecum să culeagă, că foamea îi dădea târcoale prin stomac. Între timp Chimircan l-a surprins pe la spate și l-a bătut cu furca, apoi l-a luat în brațe aproape mort și l-a aruncat peste
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
i-a avut pe: Gica, Costică, Vasile și Petrică. Doar Costică și Vasile ce mai aduc cu Toader, că Gica și cu Petrică doar îi purtau numele. Toader a fost un om calm și harnic, calculat în toate. S-a apucat de creșterea vitelor, așa că tot timpul se afla în preajma grajdului, de unde și atunci când se certa cu Maria lui pleca în grajd numai să evite a se certa continuu. Când înjura folosea doar două înjurături: ciapa mă-si și zidirea mamei
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
Treptat, lumina ochilor a început să se estompeze. Anica, marea dragoste a lui din tinerețe și până la bătrânețe, a trecut la cele veșnice înaintea lui. Astfel, rămas singur, s-a consumat și mai mult. Într-o bună zi, s-a apucat de tăiat lemne, era frigul iernii, a făcut focul, a făcut cald în casă, a încălzit apă, s a spălat, și-a ras barba și și-a chemat vecinul spunându-i că se simte slab. La puțină vreme vecinul i
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
parte este grădina lui Petrică Vasilică zis Ciocardel, adică hoț. Vizavi de Ciocardel, peste drum, era casa lui Ursachi, zis Baran. Când se termină grădinile lui Baran și a lui Ciocardel drumul se împarte în două formând un teu perfect. Apucând la dreapta, spre nord, pe lângă grădina lui Ciocardel, despărțind satul de pădure, cealaltă ramificație o șterge spre sud, luând-o la stânga pe lângă grădina Băranilor, despărțind definitiv satul de pădurea unui evreu. Acesta a tăiat pădurea când a aflat că va
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
ea, că nu avea copii. Dar până a-l găsi pe Răchită, Ioana, fiind singură, îi tot dădeau târcoale care mai de care. Într-o zi, Ion Baier, din mahala de acolo, a intrat la Ioana în curte și a apucat-o de mână să o ducă în casă să facă dragoste cu ea, dar cum Baier nu a fost atent, Ioana s-a smuncit și a scăpat din mâna lui, a pus mâna pe un retevei și i-a aplicat
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
smuncit și a scăpat din mâna lui, a pus mâna pe un retevei și i-a aplicat mai întâi două pălituri la fluierele picioarelor și Ion Baier a căzut jos de durere, iar Ioana îi căra cu reteveiul pe unde apuca, pe unde nimerea și în același timp răcnea cât o ținea gura: Săriți, oameni buni, săriți, că mă omoară Baier! Primii oameni care au venit au fost verișorii Ioanei, care au asistat cum îl bătea Ioana pe Ion Baier. Așa
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
era puternic internalizat de membrii comunităților vrâncene. Dacă este într-adevăr așa, nu putem verifica empiric, întrucât, după cum vom vedea ulterior, Vrancea, în special, și devălmășia, în general, s-au destrămat ca urmare a influenței unor factori externi, înainte să apuce să dea vreun „test” ca formă de organizare și resursele să poată fi exploatate până la distrugere. Stahl (1998, vol. I, p. 162) afirmă că, „după ce a fost dizolvat patrimoniul comun al Vrancei și s-a trecut la administrare prin organe
Satele devălmaşe româneşti – o analiză instituţională a proprietăţii în comun. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
cheltuielile de judecată pentru recuperarea terenurilor acaparate de Roset. Nici acest criteriu nu a fost însă dublat de reguli de procedură, motiv pentru care mai au loc împărțiri și în 1817, 1818, 1830 și 1840. Satele erau nemulțumite; vrâncenii care apucaseră încă de la început să nu aibă teren suficient au contribuit mai puțin la cheltuieli, astfel încât, când s-au distribuit munții în funcție de cât au plătit, se consfințea o stare de fapt care li se părea nedreaptă. Aceste sate defavorizate și-au
Satele devălmaşe româneşti – o analiză instituţională a proprietăţii în comun. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
sunt deloc frumoși. Numai morții creștini sunt. Am găsit totuși la Homer un mort de toată frumusețea: Pentesileea, regina amazoanelor, omorâtă de Ahile. Și plânge Ahile că a omorât frumusețea asta de femeie... Și-atunci Tersit — vocea poporului muncitor — se apucă să insulte cadavrul Pentesileei. Ahile îi dă un pumn și-l omoară — pe poporul muncitor — că-i obraznic și insultă cadavrul ăleia. Aici am văzut așadar o frumusețe, deși în principiu morții antici nu sunt frumoși. Creștinii sunt cei care
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
nu mai avea ochi decât pentru fata soției sale. Când fata Împlinise 16 ani, tatăl vitreg o ceruse să-i fie lui nevastă, după ce o batjocorise. Poate că se temea de pușcărie, sau o iubea cu disperarea vârstei, ce-i apucă pe unii câteodată. Asta numai ei o știu, că noi nu avem cum să știm. I-au reparat mamei fetei, o căsuță batrânească, Flora Stănescu - undeva mai În fundul curții și au silit-o să se retragă acolo. Fostă soție, devenită
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
nou găsise prin casă câteva planșe cu modele de rochii de seară, la care mama sa muncise mult numai pentru a le desena pe hârtie. Lucra la o casă de modă, În capitală, era doar croitoreasă, iar faptul că se apucase să creeze modele unicat, era ceva extraordinar. În copilărie purtase numai Îmbrăcăminte “inventată de mama”, așa se lăuda la școală către colegi. Desigur că erau deosebite de ce se găsea În comerț, dar era și mai economic, le lucra mama, cumpărând
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]