16,661 matches
-
pe care nu-l voiesc... Om nenorocit ce sunt! Cine mă va izbăvi de trupul morții acesteia? Harul lui Isus Cristos, Domnul nostru”. Prin urmare, harul lasă absolut intact liberul arbitru, după cum scrie și în Scriptură (cf. Harul și liberul arbitru, 2, 2), însă diferența între omul care primește harul și omul care nu-l primește constă chiar în eficacitatea liberului arbitru: cine nu are harul își dă seama că, chiar dacă vede binele, nu-l poate săvârși, în timp ce acela care îl
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Domnul nostru”. Prin urmare, harul lasă absolut intact liberul arbitru, după cum scrie și în Scriptură (cf. Harul și liberul arbitru, 2, 2), însă diferența între omul care primește harul și omul care nu-l primește constă chiar în eficacitatea liberului arbitru: cine nu are harul își dă seama că, chiar dacă vede binele, nu-l poate săvârși, în timp ce acela care îl are îl vede și poate să-l săvârșească. Bibliografie. P.F. Beatrice, Tradux peccati. Alle fonti della dottrina agostiniana del peccato originale
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în Africa și chiar în aceeași perioadă, Augustin trebuie să se fi confruntat cu primele reacții, nu întotdeauna favorabile, față de consecințele pe care le avusese polemica sa antipelagiană. În 426-427 a trebuit să revină asupra problemei harului și a liberului arbitru și să-și susțină concepția sa conform căreia harul este absolut necesar pentru săvârșirea binelui. A făcut-o scriind o carte despre Har și liberul arbitru (De gratia et de libero arbitrio) pe care a trimis-o starețului și călugărilor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
sa antipelagiană. În 426-427 a trebuit să revină asupra problemei harului și a liberului arbitru și să-și susțină concepția sa conform căreia harul este absolut necesar pentru săvârșirea binelui. A făcut-o scriind o carte despre Har și liberul arbitru (De gratia et de libero arbitrio) pe care a trimis-o starețului și călugărilor mânăstirii din Adrumeto, care, pentru a-i contesta doctrinele, se folosiseră chiar de o epistolă a episcopului din Hippona (nr. 194) adresată lui Sixtus (viitorul papă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
au fost înfrânți la sinodul din Ierusalim din 28 iulie 415; Orosius a participat la lucrări și, aspru criticat, a trebuit să scrie o Carte de dezvinovățire (Liber apologeticus), în care a expus ideile sale despre har și despre liberul arbitru, a susținut ideile lui Augustin și l-a atacat violent pe Pelagius; această carte a fost trimisă la sfârșitul anului 415 presbiterilor care participaseră împreună cu el la conciliul din Ierusalim. Dar rezultatele au fost încă o dată decepționante; Pelagius s-a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
apăra. Prosperus nega că Augustin ar fi propovăduit într-adevăr lucrurile de care era acuzat, și anume că, sub pretextul doctrinei harului, n-ar fi făcut altceva, în esență, decât să introducă destinul în viața omului și să elimine liberul arbitru. Punctul central al învățăturii acestor critici ai lui Augustin (pe care de-acum înainte îi vom numi și noi, pentru că e mai simplu, „semipelagieni”) era că „harul lui Dumnezeu era acordat în conformitate cu meritele omului”, lucru pe care atât Augustin, cât
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
harul lui Dumnezeu era acordat în conformitate cu meritele omului”, lucru pe care atât Augustin, cât și Prosperus îl refuzau cu hotărâre. Prosperus va fi cel mai tenace apărător al lui Augustin și al tezelor sale privitoare la har și la liberul arbitru pe toată durata secolului al cincilea. a) Opere în care e combătut semipelagianismul După moartea lui Augustin, Prosperus și prietenul său Ilarie s-au dus la Roma pentru a obține de la papa Celestinus I o condamnare a semipelagianismului. Papa a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
rămân de neînțeles pentru oameni și nu au nici o legătură cu meritele sau păcatele, dar nu se abat nici o clipă de la ideea de dreptate. Scris la puțină vreme după aceea (433-434) este tratatul Despre harul lui Dumnezeu și despre liberul arbitru contra celui ce scrie Prelegeri (De gratia Dei et libero arbitrio contra Collatorem), adică împotriva lui Ioan Cassian, care este considerat de obicei șef de școală al semipelagienilor. Tot din perioada petrecută la Roma și cu un conținut exegetic mai
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
anonimă cu certe calități literare care își propune să examineze Vocația tuturor oamenilor (De vocatione gentium). Autorul acesteia, despre care acum suntem aproape siguri că e identic cu acel Prosperus care a scris Cronica, sătul de discuțiile dintre apărătorii liberului arbitru și susținătorii harului dumnezeiesc, vrea să găsească o soluție care să-i împace și pe unii, și pe alții. În prima carte a acestei opere despre libertatea voinței umane și, în opoziție cu semipelagienii, autorul susține că această libertate nu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
a doua carte e dedicată analizei harului însuși și încearcă să demonstreze până la ce punct ar fi corecte ideile semipelagienilor; autorul afirmă că voința Domnului în ce privește mântuirea tuturor oamenilor și generozitatea cu care acesta acordă harul sunt nemărginite; importanța liberului arbitru e capitală pentru ca omul să înceapă să facă binele și să persevereze în acest sens; în fine, este subliniată preștiința lui Dumnezeu care stabilește pentru eternitate și într-un mod de neînțeles numărul celor aleși. Așadar, e vorba despre o
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
globală asupra mântuirii oamenilor, văzută prin prisma succesiunii diverselor etape ale istoriei sacre. E de la sine înțeles, prin urmare, că istoria sacră este interpretată de Prosperus mai ales în litera ei, în lumina problematicii esențiale a harului și a liberului arbitru și că opera are deopotrivă scopuri istorice și exegetico-doctrinale. În ce privește data redactării sale, scrierea trebuie plasată pe la jumătatea secolului al cincilea. Bibliografie. Ediții: PL 45. De ingratis: Ch.T. Hengelmeyer, Catholic University, Washington 1961; M.P. McHugh, The Carmen de providentia Dei
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Faustus însuși. Nu e vorba de teme foarte noi, după cum se poate vedea, mai ales după ce Ambrozie le tratase în mod strălucit, stabilind o teologie a Sfintei Treimi care a devenit o adevărată normă pentru Occident. b) Predestinarea și liberul arbitru În schimb, de mai mare actualitate este tratatul Despre harul lui Dumnezeu (De gratia Dei), compus din două cărți, în care, așa cum spune Ghenadie, Faustus ne învață că „harul lui Dumnezeu întotdeauna îndeamnă, precedă și ajută voința noastră, iar răsplata
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Despre harul lui Dumnezeu (De gratia Dei), compus din două cărți, în care, așa cum spune Ghenadie, Faustus ne învață că „harul lui Dumnezeu întotdeauna îndeamnă, precedă și ajută voința noastră, iar răsplata pe care și-a obținut-o liberul nostru arbitru pentru pioasa lui osteneală nu e un merit propriu ci un dar primit prin intermediul harului”. Însă această indicație a lui Ghenadie este ambiguă pentru că dă de înțeles că opera lui Faustus ar fi pe de-a-ntregul ortodoxă, când, de fapt
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ca păcatul acela să ajungă până la noi și care constă într-o strânsă legătură între noi și Adam și Eva; tot de origine augustiniană este și condamnarea concupiscenței în cadrul nunții. Însă, o dată cu crearea sa, omul a primit de la Dumnezeu liberul arbitru care este capabil să acționeze și în vederea mântuirii; poate acționa în direcția binelui sau în direcția răului, chiar dacă, după păcatul original, capacitățile potențiale ale omului de a face binele sunt doar slăbite, nu distruse. Liberul arbitru face parte dintre elementele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
primit de la Dumnezeu liberul arbitru care este capabil să acționeze și în vederea mântuirii; poate acționa în direcția binelui sau în direcția răului, chiar dacă, după păcatul original, capacitățile potențiale ale omului de a face binele sunt doar slăbite, nu distruse. Liberul arbitru face parte dintre elementele constitutive ale omului ca și membrele trupului; dacă pentru Augustin el nu e suficient pentru a garanta omului capacitatea de a face binele, pentru Faustus, în schimb, omul, chiar după păcatul originar, și-a păstrat ceva
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
binele este o consecință a harului. Cu un conținut analog, adică dedicată problemei predestinării, este epistola (nr. 1), adresată de Faustus presbiterului Lucidus, în care scriitorul respinge din nou doctrinele potrivit cărora păcatul originar ar fi dus la anularea liberului arbitru, iar Dumnezeu ar fi hotărât dinainte ca omul să fie condamnat. c) Despre materialitatea sufletului O altă operă ar fi fost scrisă de Faustus Contra celor care spun că în creaturi există ceva imaterial (Adversus eos qui dicunt esse in
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
iar poetul ar fi una și aceeași persoană cu un retor din Marsilia despre care vorbește Ghenadie. O referire la invazia alanilor din acea vreme ne face să ne gândim la primele decenii ale secolului al cincilea; sublinierea importanței liberului arbitru pentru oameni îl plasează în același cadru cronologic care e acela al dezbaterilor dintre augustinieni și Maeștrii Provensali. De altfel, potrivit lui Ghenadie, ar fi trăit sub împărații Theodosius al II-lea și Valentinianus al III-lea, adică în prima jumătate
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
dea Dumnezeu poetului și inspirație pentru că datoria și scopul său sunt doar didactice: el vrea să prezinte adevărul creștin. După ce expune facerea lumii, având poate ca model Hexameronul lui Ambrozie, poetul abordează în prima carte și alte teme importante: liberul arbitru și condamnarea politeismului. În a doua el declară că știe foarte bine că a cânta adevărul nu e în contradicție cu sarcina poetului și de aceea descrie condiția nefericită a omului, ajuns să trăiască în mizerie după pierderea bunurilor de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Dumnezeu ar fi stabilit ab initio partea de omenire destinată condamnării și pe cea destinată mântuirii. Acest tratat este respins de autorul anonim în a treia carte a operei; hotărârea privitoare la soarta omului, susține el, este determinată de liberul arbitru care precedă harul lui Dumnezeu; în esență este apărat punctul de vedere al pelagienilor, adică acela al lui Iulian din Eclano. De aceea, acel tratat eretic, al cărui autor ar fi fost Augustin, s-ar părea că este o invenție
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
valoroasă; activitatea sa intelectuală a fost orientată în primul rând spre combaterea arienilor și în al doilea rând a așa-zișilor „semipelagieni”, adică a acelor cercuri de intelectuali din Galia care nu acceptaseră doctrina augustiniană a harului și a liberului arbitru; evident, Africa resimțea în mod direct puternica influență a celui mai mare episcop și teolog al său. Fulgențiu s-a născut dintr-o familie de nobili la Telepte, în provincia africană Bizacena probabil în anul 467 (după alții, în 462
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
tres) o operă de o importanță majoră pentru cunoașterea augustinismului lui Fulgențiu. Aici este discutată predestinarea pe baza exemplului canonic al lui Iacov și Isav; apoi problema copiilor morți fără botez ca și necesitatea harului și raporturile acestuia cu liberul arbitru. Destinatarii sunt presbiterul Ioan și diaconul Veneriu, originari din Africa. Fulgențiu încearcă să lase cumva un minim spațiu de autonomie pentru liberul arbitru al omului, chiar dacă, în esență, nu se îndepărtează de poziția doctrinală a lui Augustin. Și scrierea Contra
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și Isav; apoi problema copiilor morți fără botez ca și necesitatea harului și raporturile acestuia cu liberul arbitru. Destinatarii sunt presbiterul Ioan și diaconul Veneriu, originari din Africa. Fulgențiu încearcă să lase cumva un minim spațiu de autonomie pentru liberul arbitru al omului, chiar dacă, în esență, nu se îndepărtează de poziția doctrinală a lui Augustin. Și scrierea Contra lui Faustus din Riez, în șapte cărți (Contra Faustum Reiensem libri septem) trebuie să fi fost foarte însemnată, în special din cauza nivelului intelectual
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
mai semnificativă și mai cunoscută, Mângâierile filosofiei (Consolatio philosophiae) este, în esența sa, profană, în sensul că abordează exclusiv prin prisma filosofiei problemele centrale ale vieții omului, iar această filosofie, pe baza căreia Boethius discută problema destinului și a liberului arbitru, a realității materiale și a acelui Unu din care se trage lumea, a renunțării la viața pământească și a întoarcerii în patria cerească, această filosofie, spuneam, este filosofia neplatonică; vom rediscuta această problemă imediat. Pe lângă această producție filosofică „profană” mai
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
capacitatea de a-l „consola”, adică de a-i oferi răspunsuri pentru întrebările fundamentale: care e sensul răului din lume, de ce permite Dumnezeu ca un nevinovat să fie persecutat, care ar fi funcția sau chiar cum s-ar manifesta liberul arbitru al omului dacă Dumnezeu ar interveni (așa cum noi înșine am tot dori s-o facă) ca să apere binele aici, pe pământ. Evident, Boethius a crezut că tuturor acestor probleme filosofia poate să le dea un răspuns și filosofiei i s-
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
s-o facă, nu pot înfăptui binele pentru că nu-l cunosc. Iar toate acestea se întâmplă sub cârmuirea providențială a lui Dumnezeu și aceasta este o problemă care merită să fie discutată. Aici începe deci expunerea despre destin, despre liberul arbitru și despre preștiința și providența divină: o serie de chestiuni înlănțuite între ele care sunt analizate în cartea a cincea. Consolatio a lui Boethius este nu numai un moment fundamental din istoria filosofiei antice și medievale ci și unul din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]