4,072 matches
-
flexibilă a apei și a luminii... m-am gândit să sar să-l recuperez, așa că m-am aplecat deasupra lagunei și m-am pregătit să mă arunc de pe stâncă. Am atins valurile cu mâna, ca să încerc apa, constatând că lichidul argintiu rămânea ca o poleială transparentă acolo unde atingea vreo suprafață. Încerci degeaba, că nu-l mai poți ajunge acum, am auzit un glas tocmai când viziunea mi se schimba și apa vălurită acoperea deja imaginea ceasului care aluneca încet în
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
pe ascuns. Și unde-i ceasul meu? M-am mirat să o văd reapărând, după ce rămăsesem privind în urma ei la laguna pustie... Apoi silueta ei a ieșit iar din valuri și a venit înapoi spre stânca mea, înotând în spirale argintii. M-ai întrebat ceva? s-a interesat ea oprindu-se în fața mea, gata să râdă din nou, la fel de fără motiv, fără scop și fără opreliști și fără măcar să-i pese dacă mă stropea sau nu cu coada ei instabilă. Unde
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
nimic nu rămâne pe loc, mi-a strigat din depărtare. Atunci, să plec și eu? De ce mă întrebi pe mine? N-ai decât!... Și de data aceasta a dispărut fără să revină. S-a făcut liniște. Se auzeau doar valurile argintii, îndepărtându-se spre maluri invizibile... Am rămas pe stâncă, privind la suprafața jucăușă a apei, în care mi se părea că văd trecând umbre, sau reflexii de lumină, imagini incerte... mi se părea că văd Libertatea cu coroana ei, sau
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
ei, sau vestitoarea îngerilor, sau steaua răsăritului, aprinzându-se câte o secundă, cu vreun val... mi se părea că văd la orizont arborele imens universal, sau chiar cadranul ceasului meu, cu acele învârtindu-se în viteză, sclipind de prin apele argintii... Adevărul etern Hotărându-mă să aflu unde dispăruse ceasul meu, sau sperând să găsesc altul nou, mi-am propus să ajung dincolo, în partea cealaltă a lagunei. Mergând pe malul stâncos, am ajuns la ruinele unei porți de marmură albă
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
atunci se estompau, dispăreau, se asimilau în lumina arborelui... ca și cum nimic nu fusese real, nimic nu fusese altceva decât fragmente de iluzii, impresii, fulgerări trecătoare și instabile ale unor forme aparente... insula libertății, orașul poveștilor, steaua răsăritului, valea incertă, laguna argintie, etajul senin, muntele îngerilor, arcul culorilor și chiar pâlnia anotimpurilor cu clepsidra ei se ascundeau și se topeau în culorile orizontului, imateriale, transparente și ireale, aducând doar o prezență aparentă a inefabilului... orice altceva în afară de arborele luminii ajungea să fie
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
era acoperită de apă aproape în întregime. Printr-o mișcare pricepută a vâslelor, barca alunecă pe sub boltă și intră în grotă, lăsând în urmă strălucirea soarelui. Ochii lor se umplură de lumină azurie; nubianul cel tăcut ridică vâslele, care străluciră, argintii. Barca se opri în dreptul unei stânci. Gajus și tânărul Helikon săriră pe stâncă și se dezbrăcară; trupurile lor alunecară în apa fosforescentă; pielea lor umedă deveni la rându-i fosforescentă și azurie. Se mișcau în lumina aceea, se urcau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
nu se Înarmează cu un pistol Înzestrat cu silenziatore), mai trage un fum, se Îndreaptă iar spre scrinul florentin sau În stil florentin; sunt curios ce va mai scoate de acolo, iată-l, a scotocit; scoate o cutie din metal argintiu (poate e chiar de argint, dar, cum nu sunt absolut sigur, nu pot să fac o afirmație hazardată, cum fac alții), o deschide cu o cheiță minusculă (observați jocul hazliu cu cheițe minuscule În acest text ce se scrie pe măsură ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Încordat, dar Îmi dădea sentimentul că trăiesc cel mai intens; eram orgolios pentru că eu sunt cel ales. (15 septembrie) Aventură unică În adolescență: să te afli cu schiurile-n picioare, la miezul nopții, pe dealul din fața străzii Văilor sub luna argintie, agățată acolo pe cer, deasupra ta, ca o tipsie gigantică. Zăpada scrâșnește de ger, Înghețăm, dar prin cădere ne Încălzim. Vis maxim: să aluneci schior al nopții, să te pierzi Într-un pliu al zăpezii, În dâra misterioasă trasată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Întortocheate, printre tufe sălbatice de bozii, crescute tropical, În care auzeam sâsâituri suspecte și cum se mișcau șopârle, gușteri și chiar șerpi la trecerea noastră gălăgioasă, În șir indian, ajungeam deodată În buza unei văi, de unde se vedea departe linia argintie a Oltului Înconjurând insula, iar mai aproape, izbindu-ne drept În față, albe, neînțeles de albe, zidurile mânăstirii de maici de la Clocociov, izolată ca o Meka În deșert, spre care ochii noștri căutau ca Într-un miraj, fără să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Houdini, „Celula Chinezească de Tortură” - ventriloc - capabil să folosească lame și instrumente cu tăiș de orice dimensiuni - cunoaște „Oglinda în Flăcări”, un truc foarte periculos și rareori interpretat de iluzioniști Omul era îndesat și de statură medie. Purta o barbă argintie, iar părul ondulat se potrivea perfect cu aceasta. Rhyme, foarte suspicios după vizita lui Weir din seara trecută, îl salută pe Edward Kadesky și îi ceru apoi să se legitimeze. - Sper că nu te superi, spuse Sellitto și îi povesti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
decât cei mai mulți oameni care se plimbă pe bulevard, alții în care sau cărucioare decorate cu pene, dantelă și luminițe sclipitoare. Toți se mișcau în perfectă armonie cu sunetul tobei. Bang... Bang... Fețe mascate, fețe pictate cu alb sau negru sau argintiu sau auriu, fețe pudrate cu sclipici. Mâini ce jonglau cu mingi, mâini ce purtau globuri sau artificii sau lumânări sau lanterne, mâini ce împrăștiau confetti ca zăpada sclipitoare. Solemn, regal, jucăuș, grotesc. Bang... Medievală și futuristă deopotrivă, parada era hipnotizantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
la American Standard timp de treizeci și nouă de ani. Reprezentant de vânzări. A facere. Așa stă treaba și cu munca noastră. Își întinse mâna. Simțind cum se acumulează îngrijorarea, cum o copleșește, îi predă teaca de piele cu insigna argintie și legitimația. Numărul de insignă 5-8-8-5... Ce putea să facă? Să se facă un nenorocit de gardian public? În spate, telefonul căpitanului sună, iar el se întoarse pentru a răspunde. - Marlow... Da, domnule... E totul aranjat cu paza și securitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
o aștepta. Noroc, queridas. Să bem pentru noi. Ar fi grețos dacă n-ar fi atât de drăguț Trei luni mai târziu — Emmy! strigă Leigh din fostul dormitor al Adrianei, pe care, cu o pătură lățoasă, câteva fotografii cu ramă argintie și scaunul preferat pentru lectură, îl transformase cu ușurință în propriul ei dormitor. A venit mașina. O să întârziem! O auzi pe prietena ei tropotind încolo și-ncoace, dintr-o cameră în alta, ca să pună în bagaj tot felul de lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
mine. Îmi Închipui că părinții lui Jim au fost ridicați ca toți ceilalți britanici și acum Jim Îi caută. Așa-i, Jim? Jim clătină afirmativ din cap și scoase ultima bomboană de ciocolată cu lichior din buzunarul hainei. Desfăcu folia argintie și mușcă din sticluța de ciocolată În miniatură. Apoi, amintindu-și ce-l Învățase Vera În cap despre obligația de a fi politicos, Îi dădu jumătate din ciocolată lui Basie. — Curaçao... Ei bine, lucrurile s-au mai Îmbunătățit de cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de la deținuții bătrîni. În timp ce se odihnea, Între serviciile pe care le făcea, În fața ecranului de cinema gol, se gîndi la avioanele americane pe care le văzuse În nori, deasupra Shanghai-ului. Aproape că le putea vedea În fața ochilor, o flotilă argintie În capătul Îndepărtat al cerului. Jim le vedea mai cu seamă cînd era flămînd și spera că și soldatul Blake, care probabil fusese mereu flămînd, le văzuse și el. 15 În drum spre lagăre În ziua În care muri englezoaica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
o Încrucișare exagerată a ochilor, menită să-l indispună pe doctorul Ransome, cercetă cerul. Voia să vadă totul, fiecare piatră de pavaj de pe străzile din Chapei, grădinile sălbăticite din Amherst Avenue, pe tatăl și pe mama sa, Împreună În lumina argintie a avionului american. Fără să se gîndească, Jim se ridică În picioare și scoase un strigăt. Dar paznicul japonez Îl Împinse cu brutalitate la loc pe bancă. Soldații de pe platforma căii ferate ședeau printre echipamentele de transmisiuni, umplîndu-și gurile cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
vadă cu ochiul lui infectat. Jim simțea că are febră, dar urmărea avioanele japoneze care zburau pe deasupra. Sunetul motoarelor lor Îi limpezea mintea. De cîte ori se Întrista sau i se făcea milă de el Însuși, se gîndea la avionul argintiu pe care-l văzuse la centrul de detenție. Camionul traversa podul de pontoane, pus În mișcare de către o echipă de pionieri japonezi. Nefiind În stare să stea drept, Jim alunecă de pe bancă. Doctorul Ransome Întinse cu slăbiciune mîna, să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de latină. În acel moment o umbră uriașă trecu peste sala de Întrunire și alergă pe pămînt spre gardul de perimetru. Un vîrtej de zgomot umplu aerul, din care ieși un avion de luptă cu un singur motor, cu fuselaj argintiu și Însemnul cu stele și dungi al Forțelor Aeriene Americane. Zburînd doar la vreo trezeci de metri deasupra capului lui Jim, aripile avionului Mustang erau mai mari decît sala de Întrunire. Fuselajul era pătat de rugină și de ulei, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
flăcări se Îndreptă singur, tîrÎnd după el coada neagră de fum ca un arc nesigur peste cîmpurile goale și apoi se scufundă În rîu. Pilotul atîrna acum singur pe cerul pustiu. Camarazii săi se grăbeau spre Shanghai, cu fuselajele lor argintii pierdute În ferestrele pline de soare ale concesiunii franceze. Zgomotul bubuitor al motoarelor dispăruse și tirul antiaerienelor Încetase. Un al doilea parașutist cobora printre canale, la vest de aeroport. Un miros puturos de ulei ars și de lichid de răcire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
casa paznicilor de la Lunghua. Ceea ce Îl impresiona atît de mult era faptul că aceste mașini complexe erau manevrate de bărbați ca Tiptree, Cohen și Dainty. Asta era America. Jim rămase tăcut gîndindu-se la bombardierele B-29. Voia să le Îmbrățișeze fuselajele argintii, să le mîngîie carlinga motoarelor. Avionul Mustang era frumos, dar Superfortress aparținea altei categorii de frumusețe... — Ia-o ușor, băiete... Basie Îi cuprinse cu brațul pieptului tremurător. SÎnt departe de Lunghua. O să te Îmbolnăvești. — Mă simt bine, Basie. Războiul aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
care se apropiau, dar bateriile din jurul pistei fuseseră retrase ca să apere docurile din Shanghai. În aceste ultime zile ale războiului, Jim Își petrecuse ore În șir În sala de Întrunire, așteptînd neînfricatele bombardiere Superfortress În ale căror aripi și fuselaje argintii investise atît de mult din imaginația sa. Spre deosebire de avioanele Mustang și Lightning, care treceau ca niște mașini de curse peste orezării, bombardierele B-29 apăreau din senin pe cerul de deasupra capului său, de parcă ar fi fost chemate de mintea flămîndă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Îndrumă pe domnul Maxted Între șine, În timp ce prizonierii urmau taluzul căii ferate, spre rîu. La vest de docuri, În apa unei lagune puțin adînci, zăcea carcasa arsă a unui avion B-29, coada lui ridicîndu-se În aerul serii ca un panou argintiu care face reclamă Însemnelor escadrilei sale. Jim se uită fix la uriașul avion distrus și se așeză lîngă domnul Maxted, printre trupurilor Înghesuite unele de altele sub lumina Înserării. Foamea Îl amorțea. Își supse Încheieturile degetelor, mulțumit chiar și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
din cabina cu acoperiș de sticlă. În timp ce bombardierul Îi trecu pe deasupra capului, motoarele făcură să se zguduie pămîntul cu zgomotul lor și avioanele distruse de la marginea cîmpului de aterizare Începură să tremure. Ușile camerelor de bombe se deschiseră, dezvăluind cilindrii argintii, gata să cadă din compartimentele lor. Bombardierul trecu mai departe, sunetul mai puternic al unuia dintre motoarele lui despicînd aerul. Prea slăbit ca să se miște, Jim așteptă ca bombele să explodeze În jurul lui, dar cerul era acoperit de parașute colorate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
B-29 Încercau să-l distreze, să-i mențină buna dispoziție pînă vor putea ateriza? Parașutele trecură plutind spre lagărul Lunghua. Nesigur pe picioare, Jim Încercă să-și concentreze privirea asupra baldachinelor colorate. Două parașute se ciocniseră, Încurcîndu-și pînzele. Un container argintiu Își tîra parașuta strînsă și căzu la pămînt, lovind malul unui canal la vreo șaptezeci de metri mai Încolo. Făcînd un ultim efort, Înainte de a trebui să Întindă pentru ultima oară printre avioanele părăsite, Jim merse prin trestia de zahăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
soldați morți ar fi furat o comoară În momentul morții. Jim merse pe drumul tăcut, urmărind un avion american de luptă ce venea dinspre vest. Din cabina lui deschisă, pilotul Îl Înconjură pe Jim, cu motorul Încetinit, astfel Încît mașinăria argintie șoptea În aer. Apoi, Jim văzu că armele erau pregătite, porțile de ejectare deschise, și Îi veni În gînd că pilotul ar putea să-l omoare ca să se distreze. Ridică țigările Chesterfield și revistele Reader’s Digest, arătîndu-i-le pilotului ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]