2,289 matches
-
iezuiților, numită „a treia probă” și care se vrea, la sfârșitul anilor lungi de studiu intelectual, o „școală a inimii”. La rândul lor, și voturile de sărăcie, curăție și ascultare, pe care le depun membrii Societății lui Isus, își regăsesc arhetipul în viața lui Ignațiu și a primei generații de iezuiți. De fapt, Istorisirea se mărginește să menționeze că la Veneția, în 1537, Ignațiu și însoțitorii săi au depus „voturile de sărăcie și curăție”1. Cât despre votul ascultării, acesta apare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
P4 și V s-au bucurat de aceeași autoritate din moment ce ambele au fost aprobate de papă și au devenit un bun al Bisericii. Am preferat textul Autograf ca bază pentru prezenta versiune românească deoarece constituie din punct de vedere genealogic arhetipul pornind de la care au fost realizate și celelalte documente. În același timp însă, am consultat și cele două traduceri latine P și V, din dorința de a căuta sensul - pe care uneori exprimarea lapidară a lui Ignațiu nu-l lămurește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
istoriei (1966); Portrete și reflecții literare (1967); Literatura română între 1900-1918 (1971); Personalitatea Literaturii Române (ed. I - 1973, ed. a IIa-1996); Ulysse și Don Quijote (1978); Mihail Sadoveanu. Fascinația tiparelor originare (1981); Propilee - Cărți și destine (1984); Poezia lui Mihai Eminescu - Arhetipuri și metafore fundamentale (1990); Amfiteatrul cu poeți (1995); Caietele privitorului tăcut. Memorii (2001); Perspective (2001); Pașcani - municipiul și zona (2001). Este și autorul volumului de poeme Ecran interior (1975) și al romanului Nisipul (1989), în care prezintă experiența dramatică din
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
editate la „Intebrom“, Piatra Neamț); Contracte civile (vol. I și II, 1993, Editura „Graphix“, Iași); Dreptul de proprietate privată și publică în România (vol. I și II, Editura „Graphix“, Iași, 1996); M. Eminescu. Antologie de studii juridice (Editura „Junimea“, Iași, 1993); Arhetipuri juridice în Biblie (Editura „Polirom“, Iași, 1998). Eugeniu Safta-Romano a desfășurat, alături de activitatea didactică, o variată și fructuoasă muncă de cercetare științifică, materializată în cursuri, studii, lucrări, comunicări și articole. Cărțile și majoritatea studiilor publicate au fost citate în numeroase
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
micile lașități, micile oportunisme sugiuc ale marginalilor remanenți). La capătul filmului, urmărirea obsesivă a Puștiului (Gheorghe Visu) de către doctorul Hristea (Victor Rebengiuc) depășește limitele unei îndreptățiri legale, devenind gest patologic de dependență a Călăului de Victima sa. Această mutare în arhetip este realizată cu o mare subtilitate, elucidându-se abia la nivelul moralei fabulei, ca efect al narațiunii asupra spectatorului, nicidecum prin efecte cinematografice. Tocmai de aceea, față de stridențele stilistice și conceptuale ale unor creații inegale, precum Concurs sau Pas în
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
vorbește despre influență unui mit oriental antic, Tao to-king. Personajul lui Bălăiță se înscrie într-un sistem ce neagă și aceasta filosofie. Prezența lui îi produce spaimă lui Viziru, determinându-l să semneze un contract creator. Antipa apare și că arhetip, nu doar ca element malefic:,,Avea în mână hârtia gata scrisă, o caligrafie frumoasă de arhivar din alte vremuri.”. După semnarea contractului, motiv faustic, se realizează un transfer de personalitate, de la Viziru către Antipa:,,(...) simțeam cum o parte din mine
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
decoperindu-se pe șine :,,Șapte cuvinte în care tot ce a fost viu se cuprinde...” Chiar scriitorul are revelația propriei identități prin reflectarea în ceilalți :,, (...) hotărât să știu totul despre el, ajung să aflu o mulțime de lucruri despre mine.” Că arhetip, isi cunoaște nucleul individuației asemeni unei succesiuni de existente: ,, Cum doi sau mai mulți stau în aceeași ființă.” Dualitatea baroca a personajului Antipa -omul domestic și omul infernal corespunzătoare celor două părți ale românului, se manifestă și la nivelul imaginației
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
forme felurite chiar la scriitorul mare de mai târziu, cât și - într’o mixtură mai complicată - la fiul acestuia, Matei Caragiale.” Dis- cuția nu rămâne la nivelul stilului, Cornel Regman abordează „tipurile” caragialești, contestând - în spirit cerchist - accesul dramaturgului la arhetipuri, și este vorba de unele prestigioase, „arhetipurile Molièrești”. „Caragiale a creat fără îndoială «tipuri», dar acestea nu sunt nici pe departe arhetipurile Molièrești pe potriva cărora ele sunt îndeobște măsurate.” Lăsând la o parte inexactitatea - arhetipurile nu-i aparțin în exclusivitate
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
mai târziu, cât și - într’o mixtură mai complicată - la fiul acestuia, Matei Caragiale.” Dis- cuția nu rămâne la nivelul stilului, Cornel Regman abordează „tipurile” caragialești, contestând - în spirit cerchist - accesul dramaturgului la arhetipuri, și este vorba de unele prestigioase, „arhetipurile Molièrești”. „Caragiale a creat fără îndoială «tipuri», dar acestea nu sunt nici pe departe arhetipurile Molièrești pe potriva cărora ele sunt îndeobște măsurate.” Lăsând la o parte inexactitatea - arhetipurile nu-i aparțin în exclusivitate lui Molière, tot despre o tipo- logie
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
cuția nu rămâne la nivelul stilului, Cornel Regman abordează „tipurile” caragialești, contestând - în spirit cerchist - accesul dramaturgului la arhetipuri, și este vorba de unele prestigioase, „arhetipurile Molièrești”. „Caragiale a creat fără îndoială «tipuri», dar acestea nu sunt nici pe departe arhetipurile Molièrești pe potriva cărora ele sunt îndeobște măsurate.” Lăsând la o parte inexactitatea - arhetipurile nu-i aparțin în exclusivitate lui Molière, tot despre o tipo- logie este vorba și acolo - criticul nu vede în Caragiale dramaturgul capabil să creeze „Avarul” sau
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
spirit cerchist - accesul dramaturgului la arhetipuri, și este vorba de unele prestigioase, „arhetipurile Molièrești”. „Caragiale a creat fără îndoială «tipuri», dar acestea nu sunt nici pe departe arhetipurile Molièrești pe potriva cărora ele sunt îndeobște măsurate.” Lăsând la o parte inexactitatea - arhetipurile nu-i aparțin în exclusivitate lui Molière, tot despre o tipo- logie este vorba și acolo - criticul nu vede în Caragiale dramaturgul capabil să creeze „Avarul” sau „Mizantropul”, pentru că nu este constructiv, ci disolutiv prin caricatură, vervă, rizibil. Radu Stanca
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
suplimentare pentru care acestea nu se pot ridica la demnitatea tragicului urmând paralela deschisă de articolul lui Radu Stanca între teatrul lui Molière și cel al lui Caragiale. „Eroii comi- cului tragic la Molière sunt caractere absolute, principii, 1. Ibidem, arhetipuri, și au deci demnitatea tragicului. Tragicul nu apare fără o anumită demnitate, solemnitate. Iată de ce în tragedie apar cu predilecție regi, eroi consacrați și nu anonimi, nu particulari pitorești.” De asemenea, prostia este exclusă din spațiul tragicului, ori personajele lui
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Desigur, În Medeea lui Andrei Șerban este vorba de o tentativă teribilă, tragică, aproape disperată, nemărturisită, de a regăsi rituri arhaice, gesturi, sunete, modulații, modele, pe care dintotdeauna le purtăm În adâncul sinelui, dincolo de cultura, dincolo de civilizația noastră: sunt modele, arhetipuri care trebuie scoase la lumină, În vederea unei reintegrări a umanității pierdute, Într-o ordine spirituală și cosmică, reinventată sau redescoperită. Andrei Șerban, care a Început prin a pune În scenă Iulius Cezar de Shakespeare la București, pregătește acum un spectacol
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
despre ce realitate este vorba. Conferind unui eveniment o semnificație exemplară, făcând din el o ceremonie, sacralizându-l, aceasta este calea de a reda unui eveniment realitatea sa veritabilă. A face dintr-un lucru un mit Înseamnă a-l readuce la arhetipul său uitat. Uneori, În vise redescoperim arhetipuri ascunse În străfundurile noastre: zborul, de pildă, grădina fermecată, pomul, tufișul arzător etc., etc. Andrei Șerban va ști să facă din Electra mai mult decât un simplu eveniment, mai mult decât un fapt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
eveniment o semnificație exemplară, făcând din el o ceremonie, sacralizându-l, aceasta este calea de a reda unui eveniment realitatea sa veritabilă. A face dintr-un lucru un mit Înseamnă a-l readuce la arhetipul său uitat. Uneori, În vise redescoperim arhetipuri ascunse În străfundurile noastre: zborul, de pildă, grădina fermecată, pomul, tufișul arzător etc., etc. Andrei Șerban va ști să facă din Electra mai mult decât un simplu eveniment, mai mult decât un fapt scenic divers, o legendă tragică, Îi va
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Am bănuit atunci ceva, am avut vreo presimțire, am îndrăznit să sper? Nu mai știu. Sigur e că, după cum am priceput, năucit, mult mai târziu, atunci, la logodna sau la nunta lui Jeni, am stat la masă cu modelul, cu arhetipul propriei mele căsnicii. * Luni, 17 septembrie 1990. Ziua de naștere a mamei. Dacă ar fi trăit, azi ar fi trebuit să împlinească 91 de ani. Ar fi fost posibil să ajungă la o asemenea vârstă? Sora ei mai mică, tanti
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
proaspăt dat cu var, al unei case pierdute în imensitatea cenușie a pustei. Autorul ne prezintă mai întâi culorile sale: albul mortuar și cenușiul apăsător, pe care le va păstra și în celelalte filme, panglici ale unei embleme personale. Apoi arhetipurile: călăul și victima, întrupare necontenit în exemplarele a două serii paralele. În fața casei apar doi oameni și din puținele replici care se rostesc, înțelegem că deținutului i se spune că e liber, că poate să plece. Și el pleacă, într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
întâi că băiatul știe ce este o scoică. Întrebându-l mai atent, am înțeles că era o scrumieră de cristal în formă de scoică pe care o văzuse într-o cameră, la administrație: este de discutat în ce măsură se respectă structura arhetipurilor în visele oligofrenilor (pare a se respecta). Nu-i mai puțin importantă apariția în vis a unei amintiri (uitate), în cazul oligofrenilor. În sfârșit, ipoteza cu privire la starea de vis a oligofrenilor, desigur dacă s-ar extinde observațiile (fapt realizabil) ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
foiță de țigară. Citeau despre acea întâmplare: găsiseră, nu știu cum, un ziar de atunci și comentau, amuzați, dându-se "martori". De fapt erau martori din generația a doua a martorilor reali; evenimentul intrase, se vede, în memoria orașului, făcea parte din arhetipul localității. Nu știu de ce mi-au întins mie ziarul acela care se numea ,,Avântul local" și, astfel, cu o vorbă, cu alta, am fost inclus în grupul acestor domni politicoși și simpatici, dar cred că expresia cea mai ilustrativă pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
și-a făcut propria-i corabie, Radu Tudoran a imaginat-o detaliat, de la construcție la realizare, în cartea pe care a scris-o. Ambiguitatea simbolică fată-corabie, pe care o întreține, la un moment dat, cârmaciul Gherasim, e justificată : goeleta Speranța, arhetip psihic și proiecție ficțională, merită iubită, au făcut-o și autorul, și personajele sale. Tema pirateriei e ilustrată, desigur, prin prezența antipaticului Spânu, dar nu numai. Sunt alte câteva trimiteri, în roman, sugerând o realitate istorică a secolului al XIX
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
Cu un sfârșit deloc glorios, în colții rechinilor, ca o pedeapsă divină, Spânu a întruchipat în literatura română atât o variantă a perso najulul malefic, imprevizibil ca marea lângă care s-a năs cut și a trăit, cât și un arhetip nou, pe care naratorul, ușor maniheist, l-a pus într-o poveste unde binele și umanitatea trebuiau să învingă. Figuri corsare au mai apărut în alte romane ale sale, dar nu cu aceleași efecte estetice. Comandorul Maximov, din Un port
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
Fenomenul, deși greu de identificat, ar putea fi cauza numeroaselor cazuri de hărțuire sexuală ori de comportament agresiv. Delirul de gelozie (jealous type). Adeseori pornind din gelozie, în special la subiecți alcoolici ori toxicomani (Kraepelin 1889), această paranoie are drept arhetip pe bine-cunoscutul personaj shakespearean Othello, de aceea ea fiind uneori denumită "sindromul Othello". Tema sa centrală este convingerea - stabilită pe baza unei intuiții inițiale incorecte sau a unor deducții eronate, bazate pe interpretarea unor evenimente lipsite altminteri de vreo însemnătate
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
dezmembrat doar pentru a se recombina în cea mai neverosimilă alcătuire a corpului uman. Tabloul este un monument "nebunesc" pentru o Spanie divizată, creat înainte de izbucnirea Războiului Civil. În partea stângă jos, în depărtare, stă o altă figură gigantică: este arhetipul Omului, derivat, după cum mărturisește autorul însuși, în Viața secretă, dintr-o reclamă de ziar ce apare în multe din picturile sale. Notațiile din Viața secretă conțin, probabil, cel mai fidel comentariu al genezei și sensurilor operei: Când am ajuns la
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
formal, printr-o tramă narativă, o "istorie" (o sumă de fapte); când ia forma poveștii, devine o diegeză (un mod subiectiv de a relata întâmplările); pe plan semantic, printr-o referință la probleme fundamentale ale existenței (prin intermediul schemelor și al arhetipurilor, care constituie o "constelație" sau un "bazin semantic", după Gilbert Durand, în lucrarea citată); pe planul expresiei, prin simbolizare, proces posibil datorită caracterului plural al semnului și datorită unei "fracturi" de sens care se petrece în interiorul narațiunii, de descifrat hermeneutic
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
grup de cercetare: acela de a construi comentarii aplicate pentru perioade istorice diferite, plecând de la "radiografii" diferențiale ale imaginarului. Un prim criteriu îl constituie în viziunea sa structura internă a unității mitice sau modul în care se înlănțuie schemele și arhetipurile din cadrul narațiunii. Ca factor ordonator, el permite determinarea unor sub-categorii, cu ajutorul unor procese structurante (linearitate, circularitate, ascensiune, extensie, simbolistică numerică etc.). Un foarte bun exemplu de studiu axat pe acest criteriu îl constituie antropologia imaginarului în viziunea lui Gilbert Durand
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]