21,099 matches
-
Artur Stavri. Cu toate că amîndoi erau ofițeri în retragere, numai Stoicescu umbla în uniformă, maiorul Stavri arătîndu-se mult mai blajin și mai consolat cu ideea că armata putea merge mai departe și fără el. S-au instalat cu destulă zarvă în aripa dinspre grădină a Vilei, Stoicescu alegîndu-și etajul "pentru a avea perspectivă, domnule, perspectiva e totul pentru un zburător" după cum se exprimase în fața lui nea Schintee, un bețiv cu nasul borcănat și roșu ca un gogoșar de Comana, gata oricînd să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pluteai peste lume. Escadra lui Italo Balbo zburase în Crimeea, la Sevastopol și de acolo venise la Constanța. După două demonstrații reușite în fața portului, asul așilor, însoțit de unul dintre locotenenții săi, zburase pînă la Snagov dintr-o suflare, legănîndu-și aripile deasupra monumentului de la Ciulnița, unde era îngropat un Djuvara, căzut ca o piatră drept într-o fîntînă, singura cît vedeai cu ochii în acele părți de Bărăgan. De la Snagov, Balbo și ceilalți aviatori au fost purtați aproape pe brațe, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
n-a fost, pînă la intrarea Poetului, italian, din acea clipă a devenit. Curajul te face liber, domnilor colegi, iar dintre toți soldații, noi, cei care zburăm, știm cel mai bine ce înseamnă libertatea. Aici, la Dumneavoastră, trebuie să ridicați aripile. Aripile, aviația înseamnă cea mai pură afirmare a curajului. De sus toate lucrurile se văd mai bine, mai clar. Este ceea ce vă trebuie, domnilor, o privire mai clară, o privire de sus care să vă elibereze de toate obișnuințele, tradițiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
a fost, pînă la intrarea Poetului, italian, din acea clipă a devenit. Curajul te face liber, domnilor colegi, iar dintre toți soldații, noi, cei care zburăm, știm cel mai bine ce înseamnă libertatea. Aici, la Dumneavoastră, trebuie să ridicați aripile. Aripile, aviația înseamnă cea mai pură afirmare a curajului. De sus toate lucrurile se văd mai bine, mai clar. Este ceea ce vă trebuie, domnilor, o privire mai clară, o privire de sus care să vă elibereze de toate obișnuințele, tradițiile, hamurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
toate obișnuințele, tradițiile, hamurile unei societăți stăpînite de plutocrația istorică. Aveți o țară tînără, cu sînge proaspăt, ridicați-vă deasupra contractelor și convențiilor, ele nu sînt făcute decît pentru a intimida pe naivi și a proteja pe ticăloși, ridicați-vă aripile proprii, zburători!" Vocea lui Corvino urmărea inflexiunile de bel-canto ale lui Balbo, străduindu-se să fie cît mai fidelă pasiunii, patetismului meridional ale acestuia, și puteai jura că nimeni nu-i atent la traducerea domnului Corvino, toți înțelegînd chiar cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mănunchiuri de viteji, de arditi, bărbați adevărați care nu se temeau de moarte. Toți cei care s-au temut de ea au rămas să zacă în tranșee. Cei care au înfruntat-o au simțit pe frunte și pe obraji mîngîierea aripilor Victoriei. Italia a devenit un stat datorită a o mie de oameni curajoși. Italia a devenit o putere datorită a zece mii de bravi, a zece mii de soldați care nu s-au temut de moarte. Și tot ei au reușit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
domnule ministru, fac apel la dumneavoastră și vă conjur dați acestor tineri posibilitatea să înfrunte moartea. Dați-le voie să descopere că sînt curajoși, că ei sînt cei care pot schimba fața și renumele surorii noastre de la Dunăre. Dați-le aripi de oțel, ajutați-i să privească lumea de sus, de acolo de unde se poate intui adevărata sa ordine. Cheltuiți banii plutocrației și vîrîți realitatea în cușcă, acolo unde îi este locul, ei sînt dresorii, stăpînii arenei, pentru că numai ei știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nostru asigurările noastre că vom face tot ce este necesar ca tinerii și talentații noștri tehnicieni să se afle exact în locul și în postura ce li se cuvine. Exemplul excelenței sale este mobilizator și molipsitor, noi toți privim cu admirație la aripile italiene și știm cît datorează aceste aripi dăruirii și devotamentului domnului Balbo. Dar Italia este Italia, iar România este România. Deși sînt două țări surori, n-au primit, ca să zic așa, aceeași parte de moștenire." În sală se auzi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ce este necesar ca tinerii și talentații noștri tehnicieni să se afle exact în locul și în postura ce li se cuvine. Exemplul excelenței sale este mobilizator și molipsitor, noi toți privim cu admirație la aripile italiene și știm cît datorează aceste aripi dăruirii și devotamentului domnului Balbo. Dar Italia este Italia, iar România este România. Deși sînt două țări surori, n-au primit, ca să zic așa, aceeași parte de moștenire." În sală se auzi un zumzet, putea fi aprobator, putea fi chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Leonard Bîlbîie nu știa nimic despre inginerul Cezar Stoicescu, l-a urmărit cu privirea: amuzat, "ca doi cățelandri, Corvino și celălalt, după Balbo. Gloria altuia te orbește și te strivește. Habar nu are că admirîndu-l pe macaronar își taie propriile aripi, propriile ambiții. Vor vrea să fie ca el și nu vor mai putea fi ei. Iar ca el nu mai putea fi nimeni. Absolut nimeni. Locui e ocupat." Tocmai de aceea îl admira pe Șerban Pangratty. Prințul nu voia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
o vreme în preajma lui și chiar că s-a bucurat de prietenia sa. La ieșire, un căpitan de la Arsenal se apropie de Pangratty și îi prinse în piept o insignă emailată, spunîndu-i că este foarte fericit că una din gloriile aripilor românești se raliază cauzei drepte a celor care vor binele Țării. Apoi prinse și de reverul tunicii locotenentului Georgescu o altă insignă alb-aurie, iar după o clipă de ezitare făcu la fel și în ceea ce-l privea pe Leonard Bîlbîie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
aeroplan, ăștia-s dați naibii, parol." În dreptul luminii palide a becului de stradă s-a oprit, și-a scos bucățica de tablă din piept, era stanțată cu grijă și emailul era de cea mai bună calitate. Un vultur alb, cu aripile desfăcute, ținînd în gheare un mănunchi de nuiele în care erau înfipte două securi. Din spate îl ajunse Pangratty, care se aplecă peste umărul lui, fluieră ușurel, "avem și noi faliții noștri, ce zici domnule Leonard?" Bîlbîie frecă încetișor insigna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
său. Cînd simțea că ajunge într-un impas făcea și el ca Leonard Bîlbîie, se ridica de la masă, se apropia de fereastră și se uita la colțul de zid care se vedea printre crengile copacului. Atît mai rămăsese dintr-o aripă a Curții Domnești, arsă de cîteva ori, părăsită și acoperită cu iederă aproape neagră de bătrînă ce era. Era un zid de piatră pe care ploaia și zăpada nu aveau cum să-l surpe, Tot ce fusese din cărămidă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
liman, cu domnișoara K.F. ajunsese la un compromis, Bîlbîie plecase, el nu era chiar dintre aceia care să agite apa Vladiei, din contra, restul fuseseră fleacuri. Și, dintr-o dată, intrarea în viața tîrgului a celor doi militari, instalați într-o aripă a vilei Katerina, îl dăduse peste cap. Apariția lor îl determinase să ia două hotărîri, prima fusese aceea de a relua vizitele la vilă, cinci ani, de la plecarea prințului, nu pusese piciorul acolo, de a relua vizitele și de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
întreține conversație cu K.F., ceea ce nu era chiar o glumă, iar cea de-a doua hotărîre fusese aceea de a-l căuta pe Leonard Bîlbîie la București, pentru a obține măcar o brumă de informații despre cei doi care ocupaseră aripa dinspre grădină a vilei. Vizita la K.F. nu l-a mulțumit, dar nici n-a fost degeaba. Guvernanta prințului era neschimbată, de parcă ultima dată s-ar fi văzut ieri. Nu se mai văzuseră de cînd cu plecarea lui Pangratty, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Pangratty, primejdia apăruse sub alt chip și pe altă cale. "Domnul colonel avea o scrisoare de la prinț în care acesta mă ruga să pun la dispoziție prietenilor săi mai vârstnici, "al camarazilor mei zburători", așa s-a exprimat excelența-sa, aripa dinspre grădină a Vilei. "Tratează-i de parcă eu însumi aș fi venit în Vladia." Sînt cuvintele sale, domnule Popianu. "De parcă eu însumi aș fi venit", ce vreți mai mult? Mai mult nu se poate, Pangratty s-a strecurat printre degetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de vaci și stafide. Nu era bolnav, nu ținea nici un fel de regim, dar iaurtul și plăcinta caldă îl făceau să se simtă cu adevărat bine dispus, capabil să reziste pînă aproape de orele 18 în cămăruța lui cu telefon din aripa cea mai întunecată a clădirii în care fusese instalat Serviciul încă de la înființare. Lui Radul Popianu nu-i venea să-și creadă ochilor. În fața lui, aplecat peste borcanul de un sfert de litru, mînuind lingurița cu coadă lungă, argintată, mînca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
hotărîrea este luată, e necesar doar să o duc la împlinire. În calitatea mea de director al Serviciului nu-mi pot permite să..." În acea clipă Basarab Cantacuzino îl opri cu un gest împăciuitor, fluturîndu-și palmele mari, uriașe, ca două aripi de răpitoare, "nu vreau să știu nimic, domnule Mihail, în afacerile dumneavoastră e mai bine să nu fii amestecat, să nu știi, pe mine nu mă interesează ce hotărîre ați luat, eu n-am vrut decît să vă atrag atenția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pas cu pas, înțelegeți, ceva care scapă atenției mărimilor la început și care pînă la urmă nu mai poate fi oprit. Orice avalanșă începe de la un bulgăraș mititel, de la o simplă adiere de vînt, cît ar bate o pasăre cu aripa, chiar de la o bătaie de aripă. De aceea trebuie să mă grăbesc, excelență, să mă grăbesc, și atunci cînd te grăbești s-ar putea să faci greșeli. Dar trebuie să risc, n-am încotro. De aceea o să-l pun pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
scapă atenției mărimilor la început și care pînă la urmă nu mai poate fi oprit. Orice avalanșă începe de la un bulgăraș mititel, de la o simplă adiere de vînt, cît ar bate o pasăre cu aripa, chiar de la o bătaie de aripă. De aceea trebuie să mă grăbesc, excelență, să mă grăbesc, și atunci cînd te grăbești s-ar putea să faci greșeli. Dar trebuie să risc, n-am încotro. De aceea o să-l pun pe Radul Popianu să declanșeze afacerea. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Simon numit Făcătorul de Minuni. Numai că el nu mai era acolo, ci doar chinga, Încolăcită precum un șarpe, ca și colbul care se așternea domol, praful ridicat de Simon când țopăise ca un cocoș neajutorat, agitând brațele ca niște aripi ciuntite. Apoi Își ridică ușor privirea În direcția În care mulțimea Își Înălțase capul, și‑l zări iarăși pe Simon Magul. Acum silueta i se deslușea clar sub un nor alburiu, aducând c‑un vultur uriaș, numai că nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
O fi fost un coșmar, golgota trupului și a sufletului său, dacă n‑o fi fost chiar iadul, unde ajunsese trupul pentru a fi ars și sfârtecat, poate rugăciunea lui, cântarea‑i pioasă, lumina aceea și purtatul pe umeri, pe aripile Îngerilor, or fi ultime ispite ale sufletului păcătos, tocmai ca sufletul să‑și amintească de paradisul pierdut, de grădinile raiului și de minunățiile raiului, de care el nu era vrednic, poate de aceea Domnul Îl purta pe aripile Îngerilor peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
umeri, pe aripile Îngerilor, or fi ultime ispite ale sufletului păcătos, tocmai ca sufletul să‑și amintească de paradisul pierdut, de grădinile raiului și de minunățiile raiului, de care el nu era vrednic, poate de aceea Domnul Îl purta pe aripile Îngerilor peste acele grădini, tocmai ca sufletul să le presimtă dulceața și desfătarea, să simtă mireasma tămâii și adierea narciselor, blândețea rugăciunii, tocmai ca să‑i cadă și mai greu chinurile iadului, cât Îi mai răsunau În Închipuire rugăciuni și cântări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
o apă, Îi va scălda sufletul În limpezimea albastră, văluroasă, ca În apa botezului, până la gât, amețindu‑l cu o blândă desfătare care venea din trecutele trăiri ale sufletului său, vise depărtate ce‑i biciuiau ochii ca o văpaie, ca aripile pârlite ale Îngerilor, Încât el va Închide ochii strâns, dureros de strâns, iată, nu de beznă și năluciri, ci de preaplinul luminii; dar le desluși felurimea de după pleoapele temeinic trase, căci În cuget, la frunte, de după țeastă, chiar Între ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
țiterei și jalea flautului, Înotând În mareea cântărilor care veneau În șuvoi, În sunetele trâmbițelor care tot dădeau de veste. Scăldat mereu de alte și alte voci, de larma mulțimii, de bocete și plânsete, de blesteme și rugi, purtat pe aripile a mereu alte izuri, de izul gloatei nădușite care‑i năpădise deodată nările, chiar În clipa În care, Îmbălsămat de amorțeală și mucezeala beznei, va fi străbătut de sângele purpuriu al soarelui cald, așadar, atunci simți duhoarea purtătorilor săi, sudoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]