2,123 matches
-
într-un stadiu de dezvoltare ce impunea cu prisosință schimbări politice care să încurajeze progresul economic și social. Pentru aceste schimbări existau două modele. Primul era cel britanic având în prim plan monarhia constituțională ca un rezultat al compromisului între aristocrație plus clasa mijlocie pe de o parte și pe de alta monarhia. Al doilea model era cel francez, cel napoleonian. Acesta se născuse dintr-un conflict pe viață și pe moarte între Vechiul Regim și cel nou reprezentat de burghezie
Napoleon, Imperiul napoleonian și Europa contemporană - File de istorie () [Corola-website/Journalistic/102295_a_103587]
-
pe care lunile de iarnă o rup de restul lumii. Am auzit-o atunci pe Principesa Moștenitoare a României vorbind despre România, unui public în care se aflau împărăteasa Farah Pahlavi, Contele și Contesa de Paris, prinți și prințese, crema aristocrației pariziene și o mulțime de monștri sacri ai artei din Orașul Luminii, așa cum niciodată n-am auzit vorbind vreun politician român. Cu desăvârșită demnitate, cu gratitudine, cu profundă iubire. În 8 noiembrie 2012, la Londra, momentul ceremoniei din Capela Reginei
Principesa Margareta a României, 25 de ani de la revenirea în țară. Scrisoare deschisă Marilena Rotaru () [Corola-website/Journalistic/102384_a_103676]
-
ale filmului", explică el. În arta renascentistă, covoarele și carpetele roșii apăreau frecvent, de obicei cu modele orientale, în picturile ce înfățișează zeități, sfinți și capete încoronate. „Roșul a fost o culoare mult timp asociată cu prestigiul, regalitatea și cu aristocrația", adăugă Stanfill. „Purpura era printre cei mai prețuiți coloranți, fiind cel mai greu de obținut și cea mai scumpă", adaugă el. Purpura a fost — și este în continuare — obținută dintr-o moluscă și era folosită în secolul al XV-lea
OSCAR 2016: Istoria covorului roșu by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/104811_a_106103]
-
și cu alți artiști - cu nume mari - în niște localuri unde lumea de obicei stă la bar, cu spatele la scenă, și joacă la pokerul electronic. Este un dezinteres și o sfidare cruntă acolo! Să știți că există două nivele în muzică: aristocrații și noi ceilalți care suntem în tranșee, într-o altă categorie socială. Noi trebuie să conducem câteva ore cu mașina până la următorul concert în condiții mizere. Nu ni se oferă nici cazare. Facem duș pe la benzinării. Vorbesc de America. În
AG WEINBERGER, interviu. De ce a lăsat visul american pentru România by Anca Murgoci () [Corola-website/Journalistic/102061_a_103353]
-
ni se oferă nici cazare. Facem duș pe la benzinării. Vorbesc de America. În fine, aceste lucruri ne consumă. Nu-i ușor să faci aceste lucruri zi de zi, timp de trei-patru ani. Eu nu am avut șansa să intru în aristocrația mondială de circa 200-300 de nume. Este o lume foarte închisă; exact ca în politică. Un loc nu se poate câștiga, ci se moștenește. Uneori, lumea moștenește puterea. DC News: Sunteți student la Conservator în anul IV. AG Weinberger: Da
AG WEINBERGER, interviu. De ce a lăsat visul american pentru România by Anca Murgoci () [Corola-website/Journalistic/102061_a_103353]
-
de basileus, un titlu neobișnuit pentru o femeie. Cum constituirea unui imperiu creștin nu se putea realiza fără încuviințarea papei, Carol s-a bucurat din nou de o situație deosebit de interesantă. La 25 aprilie 799, la Roma, o parte a aristocrației s-a ridicat împotriva papei Leon al III-lea pe care l-au alungat. Papa a ajuns la curtea regelui francilor. Acesta l-a ascultat și l-a sprijinit în reluarea scaunului. Carol cel mare a ordonat plecarea la Roma
Carol cel Mare: asasin, creștin, învingător - File de istorie () [Corola-website/Journalistic/102096_a_103388]
-
întreg capitol, arătând cum, timp de o jumătate de secol, până în 2003 când a murit, celebrul croitor reușise să se impună ca unul dintre designerii care îmbrăca, pe lângă familia regală a Marii Britanii, și o clientelă mică, dar exclusivistă din rândul aristocrației engleze. Balul și scrisoarea care i-au schimbat viața Născut în 1909 la Londra, ca fiu al unei vânzătoare de haine, Hardy Amies nu ar fi vrut în ruptul capului să ajungă croitor, ci jurnalist. Prin urmare, la recomandarea unui
Hardy Amies, jurnalistul care a ajuns croitorul reginei Elisabeta a II-a - File de istorie () [Corola-website/Journalistic/102118_a_103410]
-
se datorează creionării autentice a mediilor sociale existente în perioada desfășurării acțiunii. Personajele lui Cezar Petrescu sunt indivizi normali, ce erau ușor de recunoscut de cititorii acelor vremuri printre prietenii și cunoștințele lor. Membrii familiei Vardaru sunt reprezentanți tipici ai aristocrației românești și ai marii finanțe, dornici să stăpânească și să controleze totul; Zoe Vesbianu și soțul ei fac parte din categoria speculanților și profitorilor de război, în timp ce prietenii lui Comșa de la pensiunea Cimbru reprezintă mica intelectualitate cu credințele și speranțele
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
pregătesc de pe acum revanșa”", adică pentru politica revanșardă germană ce va duce la declanșarea celui de-al Doilea Război Mondial. Spiritul practic îl împinge către diverse combinații politice care-l fac să-și păstreze puterea. Cezar Petrescu plasează resturile acestei aristocrații (reprezentată de familia Vardaru, de Dumitrașcu Racliș, Zoe Vesbianu, Scarlat Măinescu sau Camil Bilbor) în opoziție cu intelectualitatea idealistă a epocii, ce trăia în condiții mizere, măcinată de boli și de vicii. Lumea satului este descrisă mult mai realist, autorul
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
Alula s-a despărțit de ea și a luat de soție pe Wozeru Amlesu Araya, fiica ras-ului tigre Araya Dimtsu, unchiul împăratului Yohannes. Căsătoria aceasta a avut un caracter politic, căci ea a întărit poziția lui Alula în rândurile aristocrației. A doua sa soție a murit, însă, la scurt timp după nuntă. În anul 1879 împăratul Yohannes l-a demis pe guvernatorul provinciei Hamasen în Merb Mellash și Midri Barhi (Eritreea de astăzi), Wolde Michael Salomon, membru al familiei imperiale
Ras Alula () [Corola-website/Science/336578_a_337907]
-
celor trei puteri", de unde mai târziu avea să evolueze ideea separației puterilor în stat. Astfel, în concepția sa, statul ar fi alcătuit din trei părți, de a căror bună funcționare depinde vitalitatea întregului: Formele ideale de guvernare sunt considerate: monarhia, aristocrația și "politeia" (termen aproape sinonim cu democrația constituțională modernă). Acestea, pervertite prin abuzul de putere devin: tiranie, oligarhie și democrație (demagogie). Apărută în perioada de decadență a gândirii elene, Școala Stoică (fondată de Zenon) reprezintă o relativă continuitate pe linia
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
o "res populi", adică activitatea tuturor cetățenilor. Cicero consideră importantă realizarea echilibrului dintre "libertas" ("libertatea poporului"), "potestas" ("puterea autentică a magistraților") și "auctoritas" ("a oamenilor de bine"). Preia de la Aristotel cele șase forme simple de organizare a statului: monarhia - tirania, aristocrația - oligarhia, "politeia" - democrația. Cei mai de seamă reprezentanți ai stoicismului roman au fost: Seneca, Epictet și Marc Aureliu. Seneca, în lucrarea "De otio", susține abstenționismul politic, iar în "De tranquillitate animi" îndeamnă la acțiunea, participare politică. În ceea ce privește puterea supremă în
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
teza separării statului de Biserică. Mai mult, Biserica ar trebui să-și desfășoare activitatea sub controlul instituțiilor statului ca unic reprezentant al poporului suveran. Ca și Aristotel, Marsilio de Padova menționează cele trei forme corecte de organizare a statului (monarhia, aristocrația și poliția) și forme incorecte de organizare a statului (tirania, oligarhia și democrația). Anticipează ideea separării puterilor în stat, descriind raportul care trebuie să existe între puterea executivă și cea legislativă. Apărut în anul 622 în Arabia, islamul se va
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
considerat părintele istoriei moderne, propune o imagine detaliată și expune opinia sa asupra unor probleme ale Italiei, în care exprimă unele idei raționaliste despre libertate, legi, dreptate și egalitate. Guicciardini concepe o formă mixtă de stat, o combinație între monarhie, aristocrație și democrație, propunând formarea unui "Consilium" mare înzestrat cu puteri legislative, iar în fruntea statului să se afle un "Consilium" mic, cu rol executiv. Ca și Machiavelli, manifestă ostilitate față de religie și preoțime. În Franța, un gânditor apropiat de Machiavelli
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
crede în principiul separării puterilor în stat, subordonând celelalte puteri legislativului și astfel obține o teorie originală despre democrație, în corpul căreia radicalismul, raționalismul și utopismul se îmbină în multe puncte. Și Rousseau analizează cele trei tipuri de guvernare - democrația, aristocrația, monarhia - și consideră că niciuna nu este perfectă, fiecare fiind indicat după mărimea statului respectiv. Astfel, pentru statele mici susține că ar fi optimă democrația, pentru cele medii - aristocrația, iar pentru cele mari - monarhia. Filozoful italian Giambattista Vico a pus
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
multe puncte. Și Rousseau analizează cele trei tipuri de guvernare - democrația, aristocrația, monarhia - și consideră că niciuna nu este perfectă, fiecare fiind indicat după mărimea statului respectiv. Astfel, pentru statele mici susține că ar fi optimă democrația, pentru cele medii - aristocrația, iar pentru cele mari - monarhia. Filozoful italian Giambattista Vico a pus problema posibilității cunoașterii în istorie, făcând distincție între științele care se bazează pe metode cantitative "științele naturii") și cele care nu folosesc aceste metode, dar pot să furnizeze cunoștințe
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
supremă a statului nu trebuie să atenteze la libertatea de gândire sau de conștiință religioasă. De asemenea, pentru înlăturarea intoleranței religioase și a fanatismului clerului, practica religioasă ar trebui să se supună normelor statului. În ceea ce privește forma de guvernare, Spinoza considera aristocrația și monarhia ca fiind trepte intermediare, idealul său politic fiind republica. Izbucnită ca urmare a discrepanței dintre nivelul de dezvoltare economică (care corespundea evoluției ascendente a burgheziei) și politica guvernului regal, Revoluția engleză (realizată în două etape: "Marea Revoluție" din
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
azi Calea Victoriei), la casele Slătineanului, unde frații Capșa și-au făcut, ceva mai târziu, cofetărie, apoi cafenea și hotel. Spirit întreprinzător, Momulo (Geronimo Momolo) a închiriat Sala Slătineanu, cu acordul domnitorului Gheorghe Bibescu, unul dintre cei mai seduși, dintre reprezentanții aristocrației românești, de ideea de a avea un teatru în București. Numai că Sala Momolo nu era destinată decât înaltei societăți bucureștene, locație unde reprezentațiile erau de cele mai multe ori ocazionale, asociate cu seratele și balurile Curții. Acest Momulo, pe numele lui
Teatrul „Momulo” () [Corola-website/Science/337399_a_338728]
-
-lea în 1502. Între cei mai de seamă ragusani care au trăit în Franța s-au numărat Simon de Benessa, Lovro Gigants, D. de Bonda, Ivan Cvletković, căpitanul Ivan Florio, Petar Lukarić (Petrus de Luccari), Serafin Gozze, Luca de Sorgo. Aristocrația ragusană era bine reprezentată și la Universitatea Sorbona din Paris la acea vreme. Soarta Ragusei a fost legată de cea a Imperiului Otoman. Ragusa și Veneția au acordat ajutor tehnic alianței otomano-mameluce- care a fost învinsă de portughezi în din
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
și Bona. Constituția Republicană a Ragusei era una strict aristocratică. Populația era împărțită în trei clase: nobilimea, cetățenii și plebeii care în mare parte erau meșteșugari și țărani (iobagi, coloni și țărani liberi). Toată puterea efectivă era concentrată în mâinile aristocrației. Cetățenilor li se permitea să dețină funcții minore, în timp ce plebeii nu aveau niciun cuvânt de spus la guvernarea țării. Căsătoria între membri ai diferitelor clase sociale era interzisă. Guvernul era organizat pe baza modelului venețian: corpurile administrative erau Marele Sfat
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
minus", "Minor Consiglio") (din 1238) și Senatul ("Consilium rogatorum", "Consiglio dei Pregadi") din 1253. Șeful statului era eales pentru un mandat de o lună (începând cu 1358). Sfatul Mare (Marele Sfat, "Consilium maius", "Maggior Consiglio") consta numai din membri ai aristocrației; fiecare nobil devenea membru la 18 ani (din 1332 când sfatul a fost „închis” și doar membrii familiilor nobiliare ragusane mai aveau dreptul să intre - "Serrata del Maggior Consiglio Raguseo"). El era organismul suprem de guvernare și legiferare care (după
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
și al patrulea. O listă din 1802 a organelor de conducere a Ragusei arăta că șase din cei opt membri ai Sfatului Mic (Minor Consiliului) și 15 din cei 20 de membri ai Sfatului Mare erau din același 11 familii. Aristocrația ragusană a evoluat în secolul al XII-lea până în secolul al XIV-lea și a fost stabilită prin lege la 1332. Familii noi au fost acceptate abia după cutremurul din 1667. Patriciatul inițail Familiile care au fost acceptate în rândurile
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
care le trăim, în politica de zi cu zi. Parafrazându-l pe Hamlet, Aveți grijă de actori așa cum se cuvine, căci ei sunt cronica vie și prescurtată a vremurilor”. “Am gândit această ediție și ca pe un manifest împotriva distrugerii aristocrației culturii, a valorilor civice, a lumii profunde, normale și așezate, Un alt fel de a fi împreună, o vreme, ca să ne păstrăm verticalitatea, moralitatea și visele. Sunt 40 de spectacole din toată țara, nume importante, dar și nume noi, spectacole
Începe Festivalul Național de Teatru! by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/104548_a_105840]