2,985 matches
-
războiul impotriva Germaniei se transforma în rău, Vittorio Emmanuelle al-III-lea în acord cu părțile fasciste a retras mandatul lui Mussolini, arestându-l, adoptând guvernul Mareșalului Pietro Badoglio. Noul guvern a contactat aliații pentru a ajunge la un armistițiu. La anunțul armistițiului Cassible, pe 8 septembrie 1943 Italia a căzut in haos. Vittorio Emmanuelle al -lll-lea, curtea și guvernul au fugit la Roma pentru a ajunge în sud. Restul războiului continua transformat intr-un război civil cu stabilirea Republicii Sociale Italiene și
Proclamarea Republicii Italiene () [Corola-website/Science/311984_a_313313]
-
necunoaștera de carte neputând fi la prima vedere un factor determinant al votului pentru monarhie. Alte interpretări ale diferențelor de vot dintre sudul și nordul Italiei aminteau de istoria diferită a celor două regiuni între 1943 și 1946: după semanrea armistițiului, regele a fugit în sudul Italiei, care era deja sub controlul Aliaților. Odată cu ocupația aliată, populația a beneficiat de o situație relativ bună față de nordul devastat de război. În regiunile nordice, prezența trupelor germane, a fasciștilor Republicii Sociale Italiene, a
Proclamarea Republicii Italiene () [Corola-website/Science/311984_a_313313]
-
soldaților italieni lăsați la vatră și a trupelor aliate în înaintare, au dus la o situație haotică. Se pare că iatalienii din nord s-au considerat trădați și abandonați de rege, a cărei atitudine șovăielnică de dinainte și de după semanrea armistițiului cu aliații a împiedicat declanșarea unei lupte de rezistență antigemană și a facilitat ocuparea a jumate din țară de către trupele Reichului. Peste 650.000 de soldați italieni au fost luați prizonieri și au fost internați în lagăre din Gemania, iar
Proclamarea Republicii Italiene () [Corola-website/Science/311984_a_313313]
-
nule este Valle D’Aosta, alt teritoriu legat istoric de Casa de Savoia. Conform datelor votului Italia era impărțită în sud monarhică și în nord republicană. Cauza acestei dihotomii poate fi cautată în istoria celor două părți ale Italiei, după armistițiul din 8 septembrie 1943. Rezultatele referendumului au fost puternic contestate de monarhiști. Ei au considerat că rezultatele au fost ori falsificate, ori raportate sau interpretate greșit. Printre motivele invocate de monarhiști în favoarea afirmațiilor lor se pot aminti următoarele fapte: Monarhiștii
Proclamarea Republicii Italiene () [Corola-website/Science/311984_a_313313]
-
pentru rezolvarea problemelor majore ale națiunii. Reputația casei regale a fost și mai mult afectată de episodul „Bridisi” - fuga regelui și a apropiaților lui din Roma la Brindisi, pentru a-și asigura securitate, doar cu câteva ore mai înainte de semnarea armistițiului. Roma a fost practic abandonată de conducători, iar Papa a fost lăsat fără protecție. Deși de multe ori a primit informații cu privire la fraudele electorale, Umberto al-ll-le a preferat să accepte faptul împlinit, deoarece alternativa putea fi un război civil între
Proclamarea Republicii Italiene () [Corola-website/Science/311984_a_313313]
-
conduce un mic detașament de soldați care vine în apărarea sătenilor. Mercenarii sunt decimați de grupul maiorului Andrei, iar baronul von Görtz este ucis la final de unul dintre mercenari. Refugiat la Viena după semnarea la 29 octombrie 1918 a armistițiului ce marca încetarea ostilităților din Primul Război Mondial, baronul von Görtz (Gheorghe Cozorici), colonel în armata austro-ungară, apelează la căpitanul Luca (Mircea Albulescu) pentru a recruta 40 de foști combatanți cu care să se deplaseze la castelul socrului său, contele
Capcana mercenarilor () [Corola-website/Science/312056_a_313385]
-
specifică următoarele: "„În octombrie 1918, ofensiva generală aliată pe toate fronturile întărită de forțele armate ale Statelor Unite și dotate cu o tehnică superioară forțează victoria împotriva Puterilor Centrale, ale căror armate au intrat în derută. La 29 octombrie se semnează armistițiul, marcând încetarea ostilităților. În interiorul Germaniei și al Imperiului Austro-Ungar puternice mișcări sociale și naționale pun în pericol existența acestor puteri. Începe revoluția burghezo-democratică prin care națiunile din Imperiul Austro-Ungar își afirmau dreptul la independență națională. Pe teritoriul Transilvaniei iau ființă
Capcana mercenarilor () [Corola-website/Science/312056_a_313385]
-
000 de iugăre de pădure, o exploatare forestieră și un castel modern pe vârful unui deal. La exploatarea forestieră lucrau copiii și bătrânii din sat, precum și prizonieri de război italieni, toți aceștia fiind ținuți în înfometare și mizerie. După încheierea armistițiului, proprietarul a fugit la Budapesta la 3 noiembrie 1918, iar prizonierii de război au cerut să fie lăsați să plece acasă, dar au fost refuzați. Prizonierii au iscat o revoltă, iar trei gărzi ungurești au fost ucise. Prizonierii italieni au
Capcana mercenarilor () [Corola-website/Science/312056_a_313385]
-
aprilie, armata elenă a început să se retragă din Albania pentru a nu fi încercuită de atacurile combinate italo-germane. Totuși, pe 20 aprilie, armata greacă din Epir a capitulat în fața germanilor, iar pe 23 aprilie 1941 a fost semnat un armistițiu care a pus capăt războiului. Victoria grecilor în faza inițială a războiului (octombrie 1940) a fost prima victorie terestră aliată din cel de-al Doilea Război Mondial și a ajutat la îmbunătățirea moralului în toată Europa ocupată. Există istorici militari
Războiul greco-italian () [Corola-website/Science/312078_a_313407]
-
un război deschis în 472. Ricimer, împreună cu unitățile sale barbare de mercenari (inclusiv soldații ai lui Odoacru), au mărșăluit spre Roma. Asediat, Anthemius s-a refugiat în Bazilica Sf. Petru. Împăratul Leon l-a trimis pe Olybrius să medieze un armistițiu între Ricimer și Anthemius, dar potrivit lui John Malalas, a trimis o scrisoare secretă lui Anthemius, îndemnându-l să-l omoare pe Olybrius. Ricimer a interceptat scrisoarea, i-a arătat-o lui Olybrius și l-au proclamat împărat după un asediu
Ricimer () [Corola-website/Science/312101_a_313430]
-
în acel moment sub controlul autorităților de la Vichy ar fi întărit blocada împotriva Chinei și ar fi facilitat victoria forțelor nipone care luptau în provincia Guangxi. În timp ce operațiunile japoneze pentru cucerirea Longzhou continuau în provincia Guangxi, Franța a semnat un armistițiu cu Germania pe 22 June 1940, ceea ce a avut ca rezultat apariția „Statului Francez” în zona neocupată a Franței, cu capitala la Vichy. Regimul de la Vichy controla în schimb toate coloniile franceze, inclusiv Indochina, una dintre ultimele căi de acces
Invazia japoneză a Indochinei Franceze () [Corola-website/Science/312220_a_313549]
-
armenii, în frunte cu , s-au dovedit mai rezistenți. Gyumri, denumit pe atunci Alexandropol, a fost încercuit de armatele lui Mustafa Kemal la 7 noiembrie; înaintarea turcilor era foarte rapidă și rezistența armenilor aproape inexistentă. Armatele kemaliste au semnat un armistițiu la Ohadjanian, dar armenii au ripostat o ultimă oară și au încercat în zadar să contraatace. La 18 noiembrie 1920, Armenia a pierdut războiul, și s-a semnat un nou armistițiu. Acest tratat a fost semnat la de către Marile Puteri
Genocidul Armean () [Corola-website/Science/311497_a_312826]
-
rezistența armenilor aproape inexistentă. Armatele kemaliste au semnat un armistițiu la Ohadjanian, dar armenii au ripostat o ultimă oară și au încercat în zadar să contraatace. La 18 noiembrie 1920, Armenia a pierdut războiul, și s-a semnat un nou armistițiu. Acest tratat a fost semnat la de către Marile Puteri (Imperiul Britanic, Franța, Japonia, Italia), și statele aliate reprezentat de Armenia, Belgia, Grecia, Hidjaz, Polonia, Portugalia, România, Cehoslovacia și Statul Sârbo-Croato-Sloven. Ceremonia a avut loc în sala mare, care astăzi găzduiește
Genocidul Armean () [Corola-website/Science/311497_a_312826]
-
cu vederi mai liberale Géza Lakatos. Noul ministru de interne, Béla Horváth, a ordonat și el încetarea deportărilor cetățenilor maghiari. În septembrie 1944, forțele sovietice au traversat granița maghiară. Pe 15 octombrie, Horthy a anunțat că Ungaria a semnat un armistițiu cu URSS, dar nu a facut preparări suficiente și nu a îndrăznit să ordone militarilor sa întoarcă armele împotriva germanilor. Armata maghiară a ignorat armistițiul. Germanii au lansat Operațiunea Panzerfaust, l-au răpit pe fiul lui Horthy, (Miklós Horthy Junior
Ungaria în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/311618_a_312947]
-
au traversat granița maghiară. Pe 15 octombrie, Horthy a anunțat că Ungaria a semnat un armistițiu cu URSS, dar nu a facut preparări suficiente și nu a îndrăznit să ordone militarilor sa întoarcă armele împotriva germanilor. Armata maghiară a ignorat armistițiul. Germanii au lansat Operațiunea Panzerfaust, l-au răpit pe fiul lui Horthy, (Miklós Horthy Junior), și astfel l-au forțat pe amiral să abroge armistițiul. Guvernul maghiar al generalului Lakatos fost răsturnat, fiind numit un nou premier în persoana lui
Ungaria în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/311618_a_312947]
-
nu a îndrăznit să ordone militarilor sa întoarcă armele împotriva germanilor. Armata maghiară a ignorat armistițiul. Germanii au lansat Operațiunea Panzerfaust, l-au răpit pe fiul lui Horthy, (Miklós Horthy Junior), și astfel l-au forțat pe amiral să abroge armistițiul. Guvernul maghiar al generalului Lakatos fost răsturnat, fiind numit un nou premier în persoana lui Ferenc Szálasi, liderul fanatic al Partidului Crucilor cu Săgeți. Regentul Horthy a abdicat în acest moment și a fost trimis de germani în Bavaria. Ungaria
Ungaria în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/311618_a_312947]
-
care a durat până în februarie 1945. Resturile Armatei I maghiară a fost distrusă la 200 km nord de capitală, în luptele din perioada 1 ianuarie - 16 februarie 1945. Pe 20 ianuarie 1945, reprezentanții guvernului provizoriu maghiar au semanat la Moscova armistițiul cu Aliații. Asediul Budapestei s-a încheiat odată cu predarea orașului pe 13 februarie 1945. Germanii au încercat o ultimă operațiune ofensivă în Ungaria - Ofensiva de la lacul Balaton. Această ofensivă s-a încheiat cu un eșec pe 19 martie, când trupele
Ungaria în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/311618_a_312947]
-
mișcare de trupe a fost gândită atât pentru a rezista înaintării trupelor aliate, cât și pentru a face față previzibilei ieșiri din luptă a italienilor. În vreme ce Badoglio încă mai susținea public alianța cu Germania, emisarii guvernului italian semanseră deja un armistițiu cu forțele armate Aliate în Sicilia, la Cassibile, pe 3 septembrie. Pe 8 septembrie, Badoglio a anunțat capitularea Italiei. Dictatorul german Adolf Hitler și colaboratorii lui, care se așteptau la o asemenea trădare, au reacționat imediat și au ordonat trupelor
Republica Socială Italiană () [Corola-website/Science/311654_a_312983]
-
considerată a fi momentul apariției conștiinței naționale în Australia și Noua Zeelandă, iar data debarcării, 25 aprilie, este denumită „Ziua Anzac” cea mai importantă comemorare a soldaților morți și a veteranilor de război în cele două țări, mai importantă decât (Ziua Armistițiului). La începutul secolului al XX-lea, Imperiul Otoman avea reputația de „Bolnavul Europei”, slăbit de instabilitate politică, înfrângeri militare și lupte intestine ce au urmat unui secol de declin. În 1908, un grup de tineri ofițeri, denumiți Junii Turci, au
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
între narațiunile australiene din campanie. Pierderile otomanilor au fost atât de grele încât Aubrey Herbert și alții au organizat o încetare a focului pentru a îngropa morții căzuți între pozițiile combatante, trupele de cele două părți fraternizând ca în cazul armistițiului informal de Crăciun din 1914 de pe Frontul de Vest. Armistițiul nu a fost reiterat oficial. Avantajul britanicilor în bombardamentul de pe vas către țărm scăzuse în urma torpilării vasului de luptă HMS "Goliath" la 13 mai de către distrugătorul otoman "Muâvenet-i Millîye". Un
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
de grele încât Aubrey Herbert și alții au organizat o încetare a focului pentru a îngropa morții căzuți între pozițiile combatante, trupele de cele două părți fraternizând ca în cazul armistițiului informal de Crăciun din 1914 de pe Frontul de Vest. Armistițiul nu a fost reiterat oficial. Avantajul britanicilor în bombardamentul de pe vas către țărm scăzuse în urma torpilării vasului de luptă HMS "Goliath" la 13 mai de către distrugătorul otoman "Muâvenet-i Millîye". Un submarin german, "U-21", a scufundat HMS "Triumph" la 25 mai
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
în timpul campaniei. Numărul turcilor care s-au îmbolnăvit este estimat la 64.000. În noiembrie 1918, Regimentele Canterbury Mounted Rifles și 7 Cavalerie Ușoară, din Divizia Călare Anzac, au fost trimiși din Rafa în Gallipoli pentru a „monitoriza respectarea termenilor Armistițiului de către turci”. Cei 900 de soldați, aduși din Kantara în transportorul de trupe "Huntscastle" la Chanak, au campat la Camburnu lângă Kilid Bahr pe timpul celor trei luni de iarnă, timp în care au efectuat misiuni de recunoaștere în Peninsulă, au
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
și "yeomanry" britanice din Divizia Călare Australiană, au participat la campania din Sinai și Palestina. Sinaiul egiptean a fost reocupat în 1916, în timp ce Palestina și Levantul de Nord au fost capturate de la Imperiul Otoman în 1917 și 1918, înainte ca Armistițiul de la Mudros să pună capăt ostilităților pe teatrul de operațiuni din Orientul Mijlociu la 31 octombrie. Ulterior, Aliații au ocupiat Gallipoli și Constantinopol și au divizat Imperiul Otoman. Ocupația a luat sfârșit în 1923. Semnificația campaniei Gallipoli se resimte puternic în
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
liturghii și în Australia; în Noua Zeelandă, ele sunt cea mai populară manifestare a acelei zile. Ziua Anzac rămâne cea mai importantă comemorare a veteranilor și eroilor de război în Australia și în Noua Zeelandă, mai importantă chiar ca Ziua Comemorării (Ziua Armistițiului). Și în Turcia, bătălia este considerată un eveniment semnificativ al apariției națiunii turce, desi ea este amintită în principal pentru luptele ce au avut loc în preajma portului Çanakkale unde Marina Regală a fost respinsă în martie 1915. Pentru turci, ziua
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
locul unde erau închise și executate în special femeile din rezistența franceză începând cu octombrie 1940, a fost eliberat de insurgenți. În curtea lagărului zăceau mai multe cadavre abandonate de călăi. Consulul suedez la Paris, Raoul Nordling, a mediat un armistițiu temporar între comandantul german al garnizoanei Parisului, Dietrich von Choltitz și o parte a luptătorilor FFI. Amândouă taberele aveau nevoie de timp: germanii pentru a-și întări pozițiile cu soldați și arme grele de pe frontul din apropiere, iar francezii pentru
Eliberarea Parisului () [Corola-website/Science/311750_a_313079]