7,623 matches
-
metodice generale Segmentul se suspendă în poziție orizontală, poziție din care poate fi mobilizat numai într-un plan paralel cu suprafața de sprijin; Punctul de suspensie se plasează deasupra segmentului suspendat, în diverse puncte, în funcție de efectele care trebuie induse asupra articulației respective; Rezultanta dintre forța de tracțiune a corzii (T) și forța de gravitație (G), se calculează după regula paralelogramului astfel: când 2 (două) forțe acționează asupra unui corp în același timp, din unghiuri diferite, corpul se va mișca pe direcție
Logistică în kinetoterapie by Vasile Manole () [Corola-publishinghouse/Science/1600_a_2967]
-
se vor anihila: membrul suspendat va fi în echilibru, decontracturat. Dacă punctul de acrosaj se deplasează spre pivotul articular, forța rezultantă (între forța de tracțiune a corzii și forța gravitațională) va determina o presiune crescută de-a lungul membrului spre articulație, mărind presiunea de "coaptare" articulară. Dacă avem un tip de suspendare excentrică, rezultanta forțelor va fi centrifugă și va contribui la "decoaptarea" articulară. Aceste principii au valoare terapeutică importantăîn kinetoterapie, astfel încât în ultimul timp suspensoterapia a devenit o metodă proprie
Logistică în kinetoterapie by Vasile Manole () [Corola-publishinghouse/Science/1600_a_2967]
-
terapeutică importantăîn kinetoterapie, astfel încât în ultimul timp suspensoterapia a devenit o metodă proprie vizând următoarele obiective: Suspendarea unui membru face posibilă scoaterea din activitate a musculaturii centurii respective (cu scop de fixare) permițând acțiuni exclusiv de mobilizare activă analitică pe articulația dorită, cu consum energetic redus. Este indicată mai ales bolnavilor slăbiți, cardio-pulmonari sau cu forță musculară a membrului respectiv, minimă. Alegerea tipului de suspendare (pendulară, axială sau excentrică) se va face ținând seama de acțiunea celor trei forțe: de tracțiune
Logistică în kinetoterapie by Vasile Manole () [Corola-publishinghouse/Science/1600_a_2967]
-
mențină echilibrului; nu ar fi în stare să meargă cu ochii închiși (după Chanussot și Danowski, 1999) Baza Simțul proprioceptiv este văzut ca fiind alcătuit din informațiile aduse de neuronii senzoriali localizați în urechea internă (mișcarea și orientarea) și în articulații și mușchi (postura). Există receptori specifici acestei forme de percepție, precum există receptori pentru presiune, lumină/întuneric, temperatură, sunet, și alte experiențe senzoriale. Aplicații Propriocepția este testată de către polițiști când folosesc testul de ebrietate, în care îi roagă pe automobiliști
Logistică în kinetoterapie by Vasile Manole () [Corola-publishinghouse/Science/1600_a_2967]
-
și localizarea în spațiu. Propriocepția, abilitatea corpului de a recționa la forțele externe este piesa de rezistență în programul de recuperare. Importanța sa a fost postulată încă din 1917, însă în era noastră „high-tech” a cam fost neglijată. Când o articulație este lezată, are loc o scădere a funcției mecanoreceptivă și a transmiterii informațiilor proprioceptive către creier. Acest deficit inhibă efortul muscular coordonat și rezultă o percepție alterată a relației corp-spațiu. Fără stabilirea propriocepției, celelalte componente ale programului de recuperare (mobilitate
Logistică în kinetoterapie by Vasile Manole () [Corola-publishinghouse/Science/1600_a_2967]
-
după Chanussot și Danowscki, 1999). Adoptarea unui program de recondiționare a proprioceptorilor poate preveni reapariția accidentărilor. Proprioceptorii sunt receptori ce identifică și transmit informații despre poziția corpului sau a segmentelor sale și calitatea mișcării. Sunt localizați la nivelul mușchilor, pielii, articulațiilor, ligamentelor și tendoanelor. Simțul poziției a balansului și a echilibrului sunt identificate prin canal vizual și vestibular. Când are loc o mișcare, există trei etape principale de funcționare a proprioceptorilor. Mai întâi identifică poziția actuală și determină mișcările pregătitoare a
Logistică în kinetoterapie by Vasile Manole () [Corola-publishinghouse/Science/1600_a_2967]
-
identificate prin canal vizual și vestibular. Când are loc o mișcare, există trei etape principale de funcționare a proprioceptorilor. Mai întâi identifică poziția actuală și determină mișcările pregătitoare a următoarei mișcări. Apoi, în timp ce mișcarea dorită are loc, informații cu privire la poziția articulației și viteza mișcării sunt transmise către SNC pentru analiză. În final odată ce mișcarea este finalizată proprioceptorii se asigură că segmentele corpului nu execută mișcări peste limita de siguranță. Exercițiile pentru propriocepție ar trebui să înceapă rapid în procesul de recuperare
Logistică în kinetoterapie by Vasile Manole () [Corola-publishinghouse/Science/1600_a_2967]
-
în vederea prevenirii accidentărilor. 8.1.PRINCIPIILE ȘI OBIECTIVELE APLICĂRII PRORIOCEPȚIEI LA SPORTIVI Într-un mediu clinic scopul antrenării sau reantrenării neuroproprioceptive este deci, de a ajuta sportivul să reînvețe ce mușchi sunt necesari pentru pregătirea mișcării precum și poziția optimă a articulațiilor în timpul mișcării (pentru a preveni accidentări în viitor). Sportivii și echipele de sportivi pot intrduce antrenamentul proprioceptiv în programul zilnic. Pentru a nu deveni dăunător trebuie respectate următorele reguli: sportivul trebuie să exerseze mișcările folosind încălțămintea sport adecvată și cea
Logistică în kinetoterapie by Vasile Manole () [Corola-publishinghouse/Science/1600_a_2967]
-
închiși Cu ochii deschiși sportivul dezvoltă repere vizuale cu privire la poziție. Aceste repere acordă informații asupra cărora acționează proprioceptorii. Mișcările repetate cu ochii închiși constrâng proprioceptorii să reacționeze fără prea multe informații despre mediu și să se concentreze asupra simțului poziției articulației. Repetarea acestei secvențe reafirmă poziția în mediu a sportivului. Durata antrenamentului În activitatea de recuperare un procentaj mai mare a timpului este dedicat recondiționării proprioceptive. Când se introduce antrenamentul proprioceptiv în cadrul pregătirii, acesta nu trebuie să depășească 5-10 minute. Dacă
Logistică în kinetoterapie by Vasile Manole () [Corola-publishinghouse/Science/1600_a_2967]
-
la 5cm în spatele punctului care poate fi atins cu brațul întins complet. Mâna trebuie să alunece în apă, cu palma orientată spre în afară la 30°- 40° fat ă de poziția plană. O tehnică foarte bună și eficientă este atunci când articulația mâinii, cotului și a umărului se introduc în apă printr-un singur punct. După introducerea brațului în apă, următoarea mișcare este de întindere a acestuia spre înainte favorizând astfel alunecarea pe apă. Apucarea apei. După terminarea fazei de alunecare a
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
în apă, urmează tracțiunea acvatică prin apucarea apei cu palma întinsă spre în afară, urmată de răsucirea palmei din încheietura mâinii spre înăuntru. Urmează mișcarea de tracțiune spre în jos sau de apăsare a apei concomitent cu îndoirea brațului din articulația cotului, schimbarea direcției de tracțiune spre înăuntru până când mâna ajunge în dreptul pieptului, cu brațul îndoit din articulația cotului până la un unghi de 100° - 110°. În acest moment al vâslirii, vârful palmei este orientat în direcția umărului opus brațului care
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
din încheietura mâinii spre înăuntru. Urmează mișcarea de tracțiune spre în jos sau de apăsare a apei concomitent cu îndoirea brațului din articulația cotului, schimbarea direcției de tracțiune spre înăuntru până când mâna ajunge în dreptul pieptului, cu brațul îndoit din articulația cotului până la un unghi de 100° - 110°. În acest moment al vâslirii, vârful palmei este orientat în direcția umărului opus brațului care execută vâslirea. Vâslirea este uniform accelerată și se realizează cu „cotul înalt”, peste nivelul mâinii. Pe durata vâslirii
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
direcția umărului opus brațului care execută vâslirea. Vâslirea este uniform accelerată și se realizează cu „cotul înalt”, peste nivelul mâinii. Pe durata vâslirii este descris un parcurs sinusoidal, asemănător literei Împingerea. După depășirea momentului maxim de îndoire a brațului din articulația cotului, urmează tracțiunea spre în jos - înapoi, concomitent cu întinderea brațului și orientarea palmei spre înapoi până la punctul maxim de întindere a acestuia. Drumul aerian.(revenirea brațului) Revenirea. Este mișcarea pe care o execută brațul pe deasupra apei până la intrarea brațului
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
înapoi până la punctul maxim de întindere a acestuia. Drumul aerian.(revenirea brațului) Revenirea. Este mișcarea pe care o execută brațul pe deasupra apei până la intrarea brațului în apă. După terminarea tracțiunii, brațul execută o mișcare de rotație spre înainte, executata din articulația umărului, cu îndoirea progresiva a brațului din articulația cotului până la un unghi cuprins între 130°150° la sprinteri și 90°- 130° la fondi ști, în punctul maxim situat în dreptul capului. Mișcarea continuă prin ducerea brațului spre înainte concomitent cu
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
Drumul aerian.(revenirea brațului) Revenirea. Este mișcarea pe care o execută brațul pe deasupra apei până la intrarea brațului în apă. După terminarea tracțiunii, brațul execută o mișcare de rotație spre înainte, executata din articulația umărului, cu îndoirea progresiva a brațului din articulația cotului până la un unghi cuprins între 130°150° la sprinteri și 90°- 130° la fondi ști, în punctul maxim situat în dreptul capului. Mișcarea continuă prin ducerea brațului spre înainte concomitent cu întinderea brațului din articulația cotului așa încât, la momentul
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
progresiva a brațului din articulația cotului până la un unghi cuprins între 130°150° la sprinteri și 90°- 130° la fondi ști, în punctul maxim situat în dreptul capului. Mișcarea continuă prin ducerea brațului spre înainte concomitent cu întinderea brațului din articulația cotului așa încât, la momentul contactului cu suprafața apei, unghiul format la nivelul articulației cotului să fie de aproximativ 170°. Greșeli: Fig. 5 Drumul aerian a) la intrarea brațului: - pătrunderea brațului ușor în exterior - modifică aliniamentul lateral. - introducerea mâinii lângă cap
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
150° la sprinteri și 90°- 130° la fondi ști, în punctul maxim situat în dreptul capului. Mișcarea continuă prin ducerea brațului spre înainte concomitent cu întinderea brațului din articulația cotului așa încât, la momentul contactului cu suprafața apei, unghiul format la nivelul articulației cotului să fie de aproximativ 170°. Greșeli: Fig. 5 Drumul aerian a) la intrarea brațului: - pătrunderea brațului ușor în exterior - modifică aliniamentul lateral. - introducerea mâinii lângă cap - produce o contra-forță la extinderea brațului sub apă și scurtează tracțiunea. - plesnirea brațului
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
rezistenta valurilor, determinând dragarea unei cantități inutile de aer. - întinderea pronunțată a brațului înainte, sau introducerea sa în interior, peste mediana corpului - modifică aliniamentul prin deplasarea în lateral a bazinului și picioarelor, generând o înaintare șerpuită. b) la vâslire: - relaxarea articulației pumnului - mâna nu exercită presiune pe apă, ea fiind în ușoară extensie. - coborârea cotului - antebrațul și palma nu vâslesc. - vâslirea cu cotul în extensie - modifică aliniamentul orizontal, determinând înălțarea și apoi coborârea corpului. - scoaterea brațului prea devreme din apă - scurtează
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
gamba este scoasa din apa, lovitura descendenta consecutiva fiind realizata parțial in aer. c) mișcarea in ansamblu: - executarea mișcării la o adâncime prea mare. - M ișcări cu frecventa mare și cu amplitudine mică. - mișcări neregulate sau sacadate. - acțiuni inițiale din articulația genunchilor - se depărtează doar gambele în plan sagital. - menținerea genunchilor în extensie - determină încordarea întregului membru inferior. 3.1.4. Coordonarea brațelor Coordonarea apucării presupune că în timp ce un braț se întinde alunecând spre înainte pe sub apă, celălalt braț execută vâslirea
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
a picioarelor, obținută doar prin lovituri foarte puternice, pentru sprintul final în cursa de 100m și partea a doua a probei de 200m. Acțiunile motrice se realizează în plan vertical, numindu-se și „mișcări de forfecare”, care sunt realizate din articulația coxofemurală și se execută alternativ, în două faze: ascendentă și descendentă. Prima fază, ascendentă, este inițiată când călcâiul s-a scufundat mai mult decât șezuta. Prin flexia șoldului, coapsa este deplasată în sus, iar apa este presată pe această direcție
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
șoldului, continuă cu extinderea energică a genunchiului și se finalizează când membrul inferior este poziționat imediat sub nivelul apei. Vârfurile picioarelor pot sparge nivelul apei, sau se pot situa sub suprafața ei. Faza a doua, descendentă, se realizează prin extensia articulației coxofemurale. Această mișcare este facilitată de atracția gravitațională și asigură doar anihilarea inerției mișcării ascendente. Când călcâiul se situează din nou sub nivelul șezutei se inițiază un nou ciclu de mișcare. Din punct de vedere biomecanic, fazei ascendente a mișcării
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
următoarele: a) drumul acvatic, acțiunea propulsivă, care cuprinde trei faze: Intrarea brațului în apă și apucarea apei. Brațul pătrunde în apă înainte, lângă cap, cu palma orientată în exterior. Degetul mic intră primul în apă și, prin ușoara flexie a articulației pumnului, se realizează prinderea apei în căușul palmei; Tracțiunea se execută pe un traseu semicircular, spre exterior, în jos, apoi în sus, cu deplasări minime spre înapoi. Acțiunea este inițiată prin flexia progresivă a articulației cotului și se finalizează când
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
și, prin ușoara flexie a articulației pumnului, se realizează prinderea apei în căușul palmei; Tracțiunea se execută pe un traseu semicircular, spre exterior, în jos, apoi în sus, cu deplasări minime spre înapoi. Acțiunea este inițiată prin flexia progresivă a articulației cotului și se finalizează când mâna ajunge în dreptul umărului, între antebraț și braț se formându-se un unghi de aproximativ 90°- 100°; Prin flexia progresivă a umărului, brațul este dus înainte, cu palma orientată inițial spre interior. Când mâna trece
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
picioarelor în lateral; - trântirea brațului pe apă - scade viteza de înaintare aproape la jumătate și crește turbulența de suprafață și rezistența valurilor; - introducerea brațului cu cotul în flexie - crește rezistența la înaintare și scurtează lungimea tracțiunii. b) la vâslire: - relaxarea articulației pumnului - mâna nu exercită presiuni pe apă, fiind în ușoară extensie; - coborârea cotului - antebrațul și palma nu vâslesc. Cotul coborât este cea mai mare greșeală mecanică. Ea provoacă dureri cronice ale umărului. Acestea sunt determinate de frecarea capului proxim al
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
3. Mișcarea brațelor Prin traiectoria descrisă, brațele asigură faza de tracțiune (propulsivă), precum și înălțarea corpului pentru executarea inspirației și diminuarea rezistenței frontale. Mișcarea cu brațele se realizează simultan - simetric, pe sub nivelul apei, pe durata a două faze: Tracțiunea - prin flexia articulațiilor mâinilor se realizează prinderea apei. Apa este împinsă spre exterior, în afara lățimii umerilor, pe o traiectorie - oblic, lateral și în jos. Presiunea asupra apei continuă spre exterior și în jos, cu deplasări minime spre înapoi, prin flexia progresivă a coatelor
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]