3,375 matches
-
se îneacă adesea în gînduri amare, jocul de roluri ca remediu la morozitate și angoasă duce, în fapt, mult mai adînc și mai tulburător în zone de nesiguranță în care nu prea ne place să ne aventurăm, și prin toate artificiile noilor mitologii politice, generaționale, comunitariene, de care ne înconjurăm pînă la sufocare. Locul comun ca neloc al unei singurătăți tot mai dureroase, colajul ca naufragiu al omenescului. Iar dincolo de toate aceste plimbări prin conștientul și sub conștientul nostru rătăcit, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
civilizaționale spengleriene. Fără a le exclude însă, există probabil în această afinitate naturală cu dezastrul o înclinație esențială a naturii românești. Nu e vorba doar de o permanentă poză retorică la Cioran, așa cum adesea i s-a reproșat ; dacă există artificiu în construcțiile sale aforistice, e mai degrabă rezultatul unei exigențe interioare, aceea a unui tip de luciditate aparte, care cere contradicției verbale să suplinească discontinuitățile și rupturile impuse de succesiunea evenimentelor din realitatea familiară. Constantin Noica considera că poporul nostru
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
ce funcționează într-o anumită perioadă în societate. 4. Lipsa-de-sine. Lipsa-de-adâncime. "Pierderea sinelui" pare a fi o constantă a literaturii postmoderne, pe care Hassan o vede originându-se din gândirea nietzscheană (""Subiectul" nu este ceva dat, ci o plăsmuire asociată, un artificiu de fundal. Este oare necesară în cele din urmă așezarea interpretului în spatele interpretării? Aceasta este deja fabulație, ipoteză"215). Dacă opera modernă deținea statutul unei realizări a spiritului creator, opera postmodernă nu mai este manifestarea unei asemenea instanțe, care fie
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
aceasta ar fi soluția pe care Jean Baudrillard o găsește acestei relații. În aceeași măsură, seducția vrea să depășească supremația dorinței pe care filosoful francez o consideră a fi o "ipoteză superfluă" pentru că nu reușește să încorporeze sfidarea, jocul, ritualul, artificiul, prin urmare nu este la fel de "rafinată" ca jocul seducției. Dacă este înțeleasă într-o accepțiune slabă, ca seducție a puterii, a publicității, atunci seducția poate fi apropiată strategiilor dorinței. Într-o altă concepție însă, și pe aceasta mizează autorul în
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
este aceea în care principiul plăcerii abolește realitatea, introducând seducția ca fiind singura suverană, precum și kairos-ul ca unica modalitate de a transgresa legile logice și cele morale. Pentru Baudrillard, etica nu reprezintă decât simplicitate, naturalitate, normă, ascultare, pe când estetica introduce artificiul, podoaba, jocul semnelor, seducția tare, diabolicul. Dacă există vreo strategie a seducției, aceasta este aceea a fragilizării, a slăbiciunilor, a iluziei: a seduce înseamnă a fragiliza, susține Baudrillard, care în acest context introduce sinonimia seducție feminitate. Femeia este depozitara actului
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
există vreo strategie a seducției, aceasta este aceea a fragilizării, a slăbiciunilor, a iluziei: a seduce înseamnă a fragiliza, susține Baudrillard, care în acest context introduce sinonimia seducție feminitate. Femeia este depozitara actului de a seduce pentru că uzează constant de artificiu și simulare, de ironia practicilor artificiale, cosmetice sau ale podoabei (parure), ce transformă femeia machiată în mister, hipersemn dezlipit de ordinea naturală. Seducția nu este niciodată de ordinul naturii, de aceea aproape toate marile sisteme de interpretare, printre care și
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
subiect prin intermediul unei manipulări: "un destin care nu se șterge se exercită asupra seducției. Pentru religie, ea a fost strategia diavolului, pentru că a fost de natură vrăjitorească sau amoroasă. Seducția este întotdeauna cea a răului sau cea a lumii. Este artificiul lumii"521. În viziunea lui Baudrillard, metafora seducției se constituie într-un principiu universal, în acea origine (arché) sau stare primordială, căci și Dumnezeu însuși este sedus și provocat să existe. Seducția este un temei holist al existenței ce cuprinde
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
sensul său devenind contextuale și parțiale. Pentru Baudrillard, a seduce înseamnă a fragiliza, prin urmare scriitura care conține seducția nu va mai convinge prin intermediul argumentelor și noțiunilor "tari", a raționamentelor coerente, ci prin "slăbirea" lor, prin utilizarea figurilor retorice. Cum artificiul aparține strategiei seducției, acțiunea ei la nivelul scriiturii se va remarca printr-un număr mai mare de artificii stilistice. Viziunea tradițională ar pune accentul pe producerea teoriilor, a sensurilor, pe acumularea și construcția de concepte, în timp ce viziunea postmodernă nu se
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
seducția nu va mai convinge prin intermediul argumentelor și noțiunilor "tari", a raționamentelor coerente, ci prin "slăbirea" lor, prin utilizarea figurilor retorice. Cum artificiul aparține strategiei seducției, acțiunea ei la nivelul scriiturii se va remarca printr-un număr mai mare de artificii stilistice. Viziunea tradițională ar pune accentul pe producerea teoriilor, a sensurilor, pe acumularea și construcția de concepte, în timp ce viziunea postmodernă nu se poate axa pe o idee cumulativă, ci ea dezarticulează teoriile și sensurile clasice. O teorie bazată pe producerea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
vor adăuga noutățile (originalitățile) apărute În ultimii ani, pentru că fără acestea nu se mai poate spera la rezultate superioare. Pe lângă elementele specificate mai sus pot fi Însușite mișcări spectaculoase vechi, prelucrate și adaptate la noul aparat, combinații surprinzătoare, mici artificii de mare efect, o manieră deosebită de execuție a unei mișcări valoroase (supertenicitate, ritm, amplitudine, dinamism deosebit, etc.) Se impune să facem unele precizări În legătură cu un mijloc, poate cel mai modern de a obține informații deosebit de bogate și exacte, care
Paralele inegale: concepte şi metodologii moderne by Tatiana Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1785_a_92283]
-
și informată se deschide nu arareori în oaze de evocări expresive, ce par să fi fost elaborate de influentul și rafinatul analist al Rusiei exotice, marchizul de Custine. Oricum, merită subliniat faptul că estetica sublimului ca sursă a terorii, cu artificiile ei geologice de dezordine aparentă, radiografiate cu migală încă din secolul al XVII-lea de Thomas Burnett în Telluris theoria sacra, cu peisajele stranii ale unor Hubert Robert sau Caspar David Friedrich, nu a fost foarte productivă în sfera literaturii
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
înarmeze cu o doză cât mai consistentă de chinină: soluția farmaceutică ideală împotriva paludismului, care ar fi putut fi eradicat printr-o politică agricolă agresivă. Țânțarii anofeli, nu fantomele sunt, în opinia avocatului, adevărata plagă a domeniului Kemény. Grație unui artificiu stilistic clasic (inserarea unei cronologii succinte, dar pedante, cuprinzând reperele biografice ale descendenților contelui Armin), naratorul acoperă intervalul 1860-1926. Contele Armin, mort în 1881, este descendentul unei ilustre familii feudale maghiare. Odrasla acestuia, Andor, este obsedat de spiritism (și face
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
anticulturii dispune aproximativ de aceleași mijloace ca și cultura. Excepții fac mijloacele underground/samizdat, cu agresivitate sporită asupra ochilor, urechilor și pasiunilor oamenilor. Cu ele s-au născocit stilurile pop, muzicile rock, reggae, punk, Mardi Gras, sonorizarea stereo și alte artificii pentru iluzii contrare celor oferite de cultura dominantă la un moment dat. Opozanții socialismelor din cele șase țări central-europene, prezentate în (11) (Polonia, Cehoslovacia, Ungaria, RDG, Slovenia și Ucraina de Vest), mișcările politic-neutre pentru apărarea mediului, cele pentru egalitatea sexelor
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
-o, au acceptat-o cu răbufnirile ei neașteptate și au apărat-o prin jertfe consimțite religios, invocând mai rar trecutul barbar și tot mai des creștinismul, cu bisericile sale declarate azi monumente protejate de către UNESCO, în societatea contemporană crește rolul artificiului și al derizoriului, al spiritului dominator și înfumurat al tot mai multor oameni față de tot ceea ce este viu, ca și față de mineralele exploatate nemilos și poluant. Totodată, imitările lucrurilor naturale sunt tot mai îndrăzneț așezate lângă Demiurg. Deviza " Se poate
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
de raționamente metafizico-științifice și să comunice rezultatele sub formă de explicații în comunitatea savantă și pentru publicul mai larg, pentru a-l lămuri și a-l îndruma, constată că "pierderile" întrec cu mult "câștigurile". Respectiv, "omul de azi" simte că artificiile acumulate i-au diminuat naivitatea, capacitățile intuitive și empatice de conviețuire cu semenii și cu celelalte viețuitoare tot mai amenințate cu dispariția lor și a unor părți din om ca Întreg. Confirmă această corelație puținii șomeri reveniți la țarinile și
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
indiciu îl constituie frecvența tot mai mare a divorțurilor. Cu peste 200 de ani în urmă, Rousseau era alarmat de legătura liberalismului cu psihologia separării sexelor, a părinților de copii. Această psihologie mai apropiată de natură decât de cultură și artificiu este trăită dramatic de copii. Ei nu prea înțeleg că "Oamenii pot continua să trăiască legați de morții dragi; dar nu pot continua să fie legați de o persoană dragă, vie care nu-i mai iubește sau nu mai vrea
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
laboratoare, nici stații-pilot. Înseși etapele creației se pot modifica. De aceea vom spune că orice creație este și o re- creație. Imitând adulții, copiii realizează creații și recreații. O descoperire sau o invenție nu este niciodată singulară, ci conține multe artificii, inovări și inovații, dintre care unele pot rămâne secole în faza de proiecte (cele ale lui Leonardo), altele restrânse doar la stadiul de divertisment (explozibilii s-au folosit doar ca artificii de sărbători la chinezi), iar altele stau în forme
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
o invenție nu este niciodată singulară, ci conține multe artificii, inovări și inovații, dintre care unele pot rămâne secole în faza de proiecte (cele ale lui Leonardo), altele restrânse doar la stadiul de divertisment (explozibilii s-au folosit doar ca artificii de sărbători la chinezi), iar altele stau în forme virtuale pe care le vor descifra creatorii de mâine. Limba română (și limbile altor popoare), poezia populară românească rămân surse de inspirație pentru mulți creatori. Din acest motiv, creația nu este
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
langorii, a unei hipersensibilități informate cultural și asociate cu un anumit rafinament morbid, compensarea acțiunii prin reverie și reflecție melancolică, abandonarea realului și a prezentului în favoarea visului, a fantasmelor, a mitului. Mai presus de toate, se află cultul artei, al artificiului estetic asociat ambiguităților sexuale, ca o contranatură, impersonat exemplar de către personajul huysmansian din În răspăr, Des Esseintes, pe care istoricul de artă îl socotește chiar "arhetipul"20 acestei ontologii estetice. Rapetti identifică și o disociere sub raport tematic a celor
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
stilistic a categoriilor negative a temelor naturalismului. David Weir situează diferența în aproximativ aceeiași termeni: "Diferența dintre determinismul naturalist și decadență este diferența dintre mecanismul unei maladii și maladia însăși (...)"29 sau, altfel spus, "Decăderea este decadentă, pe scurt, când artificiul nu este folosit doar pentru a ascunde cât pentru a decora descompunerea"30. Așa cum Moreau coroborează elementele unor mitologii diferite, Holder își stilizează până la hieratism figurile plasându-le în spații abstracte etc.. "Un mijloc analog de exprimare îl constituia permutarea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
să dea o nouă formă atât spațiului public, cât și spațiului privat. Criticul aduce ca exemplu un articol 148 despre amenajarea locuinței unuia dintre reputații designeri inspirați de Art Nouveau, René Lalique, scontând un efect emulativ, de admirație față de rafinamentul artificiilor decorativiste ale artistului francez. În spiritul sensibilității simboliste, impresia lăsată de vizitarea unui astfel de interior somptuos este echivalată unui efect de lectură. Secession-ul apare ca un numitor comun al modernității în cameristica timpului, dar nu și o condiție
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Frunzișul copacilor se transformă în arcade cu trei trunchiuri în chip de coloane de o parte și de alta, acest portal constituie și rama tabloului, rama sa estetică, artificială, obținută prin estetizarea cadrului natural, efect de dublare a realității prin artificiu înscris prin stilizare în tablou. Acest fundal seamănă cu un panou decorativ, pe care este colat portretul criticului de artă. Este ca și cum Virgil Cioflec i-ar fi pozat pictorului pe fundalul unui alt tablou, un peisaj care la rândul său
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
mai puțin de 10 numere pe an, așa cum era anunțat curajos în primul număr al revistei, nu apar, în cele din urmă, decât 6 numere, grupate astfel, Nr. 1, Nr. 2, Nr. 3-4 și Nr. 5-6, de fapt, un simplu artificiu, pentru că numerele duble au același număr de pagini. Revista este scoasă la Institutul de Arte Grafice Carol Göbl din București, numerele 1, 2, 3-4, iar ultimul număr este scos la Stabilimentul de Arte Grafice Albert Baer. Directorul și proprietarul revistei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
refuncționalizat prin ruperea de context. Gustul decadent corespunde aici artificialului și mistificării, organizării teatrale a intruziunii vegetalului. Natura naturans nu este lăsată, cu adevărat, să pătrundă în casă, ci această natură se transformă după regulile unei scenografii decadente într-un artificiu, într-un efect. Des Esseintes, eroul romanului lui Huysmans, face o selecție riguroasă, alegând numai plantele tropicale care sugerează decisiv dizlocarea în regn sau contrafacerea, artificialul, plante care mimează regnul animal sau, mai precis, o serie de organe, dintre care
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de ochi. Dacă nu era video, nu o scoteam la capăt. Ce părere aveți despre prezența actorilor și a scenelor jucate în filmul documentar? Nu există o contradicție între ficțiune și ideea de documentar? Pentru mine nu, orice soi de artificiu este bun. Cred că ideea asta, că documentarul nu este artificial, e falsă. Până la urmă, un film e un produs realizat cu o tehnologie care nu este naturală. Depinde și de cum e pus în pagină, de cât de evident este
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]