3,212 matches
-
lună din an“. Așadar: 1. Rugăm cu insistență a nu se hrăni dinozaurii muzicali. 2. A se cerceta în prealabil și pe îndelete tonurile sonore de Gri dorian, Roșu aprins și Albastru. 3. A se conspecta mesajul politic înscris pe Asfalt și a se trage concluziile necesare privind propășirea democrației alternative în România. 4. Tot înainte! 5. A se căuta un Loc lipsă. 6. A se întocmi o colivă în memoria notelor muzicale posace care și-au dat obștescul sfârșit odată cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
periculos de abrupte... Pe stradă oamenii se uită curioși la mine, mă arată cu degetul... Îmi dau seama că nu am pantofii în picioare... I-am uitat în biroul de corectură, mă mișc teribil de stânjenit, deși nu simt răceala asfaltului cu talpa goală... Iar mă trezesc, mă uit la ceas, e 5 dimineața... Caut să mai dorm și reușesc (somniferele!). Mă scol, aparent de-a binelea, la 7.30! Cafea... cafea... cafea... Citesc ceva de Dostoievski și, acum, chiar mă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
comandantului că lucrurile cred că s-au liniștit. Venind de la sediul Securității Municipiului București, unde îl anchetasem pe diplomat, trecusem prin Piața Universității și constatasem că aceasta era nu doar pustie, dar și deja curată, ultimele mașini ale salubrității spălând asfaltul. Șeful mi-a replicat cam așa, la fel de apatic: „Nici nu știi câți muncitori vin spre centru! De la I.M.G.B., „23 August”, din Militari...”. Eram prea obosit ca să înregistrez această informație, așa că m-am culcat destul de liniștit, pe patul de campanie din
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
SUA care nu au fost încă asfaltate. Șoselele, în schimb, sunt joase fără șanturi, cu strat de pietriș peste care s-a trecut cu compresorul. Mergem astfel prin Dakota timp de două zile, după care vom da din nou peste asfalt sau beton, care începe să înlocuiască asfaltul. La ora 5 suntem în orășelul universitar Brooking. Orașul e mic, azvârlit în imensitatea câmpiei. Are o populație de 4500 locuitori. Merg direct la facultatea de agronomie. Sănduța ține neapărat să vadă școala
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
Șoselele, în schimb, sunt joase fără șanturi, cu strat de pietriș peste care s-a trecut cu compresorul. Mergem astfel prin Dakota timp de două zile, după care vom da din nou peste asfalt sau beton, care începe să înlocuiască asfaltul. La ora 5 suntem în orășelul universitar Brooking. Orașul e mic, azvârlit în imensitatea câmpiei. Are o populație de 4500 locuitori. Merg direct la facultatea de agronomie. Sănduța ține neapărat să vadă școala împreună cu Ursulică. Ei și? De ce nu! Gata
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
Missouri. Sunt angajați cu 5 dolari ziua și mâcarea. Aceasta înseamnă pentru două persoane 700 lei plus masa. La noi, atunci o zi era plătită cu 25 lei plus hrana. Le admir caii, hamurile, coviltirul. Dacă ar lipsi șoseau de asfalt aș zice că sunt pe Băragan. De altfel, atât mașinism, atât miros de benzină, mă fac să mă gândesc nostalgic la poezia drumului, la țăcănitul cailor, pe Bărăgan. Drumul cu căruța cu cai însă are farmecul său deosebit. Dar pentru
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
obosit și murdar. Am plecat la 6,30 dimineața. Voi veni să te văd la hotel în jurul orei șase, dacă momentul îți convine. Văd din nou bulevardul Unter den Linden. Teii pe care ploaia tocmai i-a spălat, trăsurile închise, asfaltul negru, oameni înarmați cu umbrele stând în fața hotelului și dintre care unii sunt, poate, de la poliția secretă. Ușa se deschide. Bătrânul Hasard anunță, cu obișnuitul său ton răstit: Vine. Pentru o clipă m-am simțit îngrozitor de singură în acest sărman
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
iar la altele nu intri decât cu monede. Oricum, sunt foarte puține. Dacă ajungi pe Burano, este unul dintre cele două obiective de pe hartă: un muzeu și un wc. Sunt și plasate unul lângă altul. Distracție: să urmezi săgețile de pe asfalt și să te trezești, după un sfert de oră de chin, în fața unui lacăt. Soluție: mai scoți din buzunar 3,5 euro, mai cauți o cârciumă, îți mai iei o băutură și mergi acolo. Deplasare realizată cu sprijinul Institutului Cultural
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
văzut lucrători de la spații verzi aruncând frunze și crengi cu lopata într-un camion deschis, care pleacă apoi în trombă, împrăștiind frunzele și crengile pe străzile altminteri curățele; toată lumea a văzut aceleași străzi scormonite în fiecare vară, pentru turnarea unui asfalt care vara viitoare trebuie jupuit din nou; șantiere abandonate cu săptămânile și pline brusc de muncitori aferați ca niște furnicuțe harnice mai ales în zilele când plouă cu găleata, sau duminicile, etc. etc. În cartierul bucureștean de blocuri unde locuiesc
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
blocuri unde locuiesc, trăim, de câteva zile, o adevărată invazie. Oamenii primăriei, cu zecile, smulg de sub mașinile parcate cu chiu cu vai printre blocuri, bordurile, de altfel destul de arătoase, și le stivuiesc în mijlocul aleilor, crapă cu picamerele bucăți groase de asfalt, taie crengile copacilor, azvârlindu-le pe unde mai rămâne ceva loc, și minunăție, ne împrejmuiesc cu niște multașteptate gărdulețe, spațiile verzi în care vom putea în fine planta niște floricele. Atât că gărdulețele sunt foarte înalte și lipite de zidul
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
astăzi se face abstracție. Revoluția anticomunistă din România a fost extrem de brutală la nivelul felului în care a fost reprimată în prima etapă, când regimul comunist încă nu se prăbușise; a însemnat carne și sânge, bucăți de creier risipite pe asfalt și pe ziduri, trupuri sfârtecate, trupuri arse la crematoriu... De acest lucru se face abstracție astăzi, ca și cum acei morți schilodiți, acele trupuri dezintegrate din pricina violenței nu ar fi existat, ca și cum revoluția și reprimarea ei ar fi fost abstracte. Ceea ce se
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
niște spaghetti și plastilină am reușit să realizăm Turnul Eiffel și alte interesante construcții 3D. Împreună cu doamna învățătoare și părinții am realizat o machetă cu titlul „Primăvara în livadă”. Am fost apreciați pentru creativitatea cu care am conceput desene pe asfalt cu ocazia sărbătorilor pascale. Ne-am bucurat alături de părinți când am participat la activitatea sportivă „Fac sport cu copilul meu”. A fost un traseu aplicativ incitant, am avut concurență, dar și mulți susținători. În altă zi din săptămână, am avut
Carusel, nr. 15, Anul 2014 by Lăcrămioara Borcan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91783_a_107366]
-
taci. Doi prieteni pe care i-am vizitat de curând mi-au dat să văd un film de Kim Ki-duk pe care nu-l vizionasem până acum. Era o duminică ploioasă, iar în cartierul lor de case mirosea plăcut a asfalt ud, a verde și a pipi de motan în călduri. Prietenii mi-au (adică „miau, miorlau“) făcut cea mai frumoasă recomandare posibilă. „Este cu doi amanți care nu-și vorbesc tot filmul.“ Nimic mai bun pentru o seară de duminică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
bass Îmbucătura de viață prea mare pentru a fi înghițită de unii („de ce sunteți așa de triști?“), distracția de vineri seara („folclor/folclor/folclor“), vocea unei generații (pfffffff), zeci de mii de kilometri, două albume („parcă îmi place mai mult asfalt“), mainstream („ba nu, underground“), ce vreți voi („... .“), bună seara, suntem Luna Amară din Cluj. Dacă trupa asta ar fi o ființă, ar avea o față frumoasă și strâmbă, cu un ochi mereu plecat în pământ, iar celălalt țintind spre capătul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
Richard Powers a câștigat National Book Award for Fiction, iar în 2007 scriitorul a fost finalist al Premiului Pulitzer. Intriga celui mai recent roman al său, Cel care cheamă ecoul, este simplă: „Un scrâșnet de frâne, zgomotul metalului strivit de asfalt, un strigăt frânt și apoi un altul trezesc cârdul (de cocori) din amorțire. Camionul se arcuiește prin aer, prăbușindu-se în spirală pe câmp. Un fior săgetează păsările. Își iau zborul clătinându-se, bătând din aripi. Covorul cuprins de panică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
vechi, de primăvară, se transformă în cuptoare încinse. Așadar, să zicem că într-o zi vreți să ieșiți din casă și n-aveți cu ce. În șoșoni totuși nu se poate. Desculți? În alte țări (nu imaginare), ar fi posibil. Asfaltul e neted, curat, răcoros (pentru că îl îngrijesc ca pe gazon). La noi, după primii cinci pași, picioarele ar aduna bucățele de sticlă, murdărie de toate felurile, pământ și scuipat. Apoi, nici pantofii din casă nu-i puteți lua, că e
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
Experiența neuniformă, dar predictibilă a magazinelor în care nu se găseau alimente, a cofetăriilor ce ofereau prăjituri comestibile alături de altele necomestibile, a senzației produselor industriale pe care ți le aplicai pe piele pentru a-ți face igiena, a mersului pe asfaltul crăpat și prin noroi prin spațiile publice neîngrijite; un număr de experiențe ale lumii fizice comuniste, un fel de peisaj recognoscibil care se întindea de la Belgrad la Riga era privit ca susținând sentimentul de inevitabilitate. Sub comunism, multe experiențe au
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
Întotdeauna ne fixăm aspirații înalte și ne mângâiem mândria națională cu iluzia lucrului bine făcut. Apoi, când am purces la lucru, se pierd pe undeva câteva unități de măsură. Câțiva metri din cel mai înalt brad european, câțiva kilometri de asfalt, câteva tone de bitum, câteva mii de borduri ș.a.m.d. Astfel că rezultatul e ceva mai mic, ceva mai strâmb, ceva mai puțin important decât s-a sperat. Îndeajuns însă pentru ca succesul la care visam să capete alura unui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
Botoșani și Piatra Neamț s-a molipsit și el și a strigat că „pesediștii au furat cât n-au furat turcii în 300 de ani“. Ba chiar o doamnă ca Mona Muscă ne-a spus cum buldozerul Băsescu „o să-l facă asfalt pe Năstase“. Când se dă jos de pe tribunele improvizate prin târguri și e găzduit de vreun studio TV local mai curajos, candidatul Alianței D.A. renunță la limbajul de iarmaroc. Iată-l la Târgoviște, conturând exact sentimentul românesc al corupției. „România
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
ne întoarcem seara în același apartament, la același/aceeași consort/consoartă, de ce luăm pâine de la aceeași alimentară și așa mai departe. Ce caut eu în viața mea? Omul-problemă nu e primul și nici cel mai strălucitor film despre jungla de asfalt, despre absurdul lumii moderne, despre imposibilitatea de a funcționa într-o societate compartimentată și tot mai rigidă, despre neputința de a trăi, dar are un farmec al lui care vine din acel lucru la care vroiam să ajung la sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
declanșat pe nepusă masă doar din pricina genialității unui pilot: Ayrton Senna. Știu că sună cât se poate de ciudat și că puțină lume va înțelege o asemenea pasiune a mea, dar adoram pur și simplu să urmăresc raliurile ploioase, cu asfaltul ud și lunecos, în care concura Senna. Era un pilot genial exclusiv pe pistele ude, unde riscul era mult mai mare decât pe pistele uscate, și unde acest pilot mă făcea să simt că viața și moartea puteau fi totuna
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
joacă rolul principal în această carte, care se vrea a fi o căutare și o recuperare a biografiei pierdute. În acest sens, laitmotivul romanului este cel al biografiei: „Pierdut biografie, o declar nulă ă...ț. Și vântul ridică ușor peste asfalt ziarul ca pe o nălucă. Era la mijlocul lunii iulie 1992. Câte o frunză se mai desprindea cu sunet metalic, din vreun plop, așezându-se moartă pe caldarâm. Arsă de vară. Moartea unei frunze, o moarte anonimă. Într-un ultim grad
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
cea mare și a mângâiat-o încetișor. iar apoi s-a întors cu spatele la ușă și s-a sprijinit câteva secunde de ea. picioarele i s-au muiat și ea s-a lăsat încet în jos și s-a așezat pe asfaltul murdar. apoi a murit. și povestea nu e gata. ai uitat că e o poveste veselă. cu final fericit. sufletul fetei mioape a călătorit prin mai multe dimensiuni și după câteva zeci de ani a poposit într-o nouă carcasă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
5. Aflați volumul unui paralelipiped dreptunghic cu dimensiunile: 4,52 dm; 6,3 cm; 85 mm. 6. Pe o porțiune de drum de 500 m lungime și 6,8 m lățime se toarnă 340 m. Care este grosimea stratului de asfalt? 7. Într-o cutie de forma unui paralelipiped dreptunghic se așează cuburi identice: 8 pe lungime, 5 pe lățime și 3 pe înălțime. Câte cuburi se folosesc pentru a umple cutia? 8. Din 27 de cuburi cu muchia de 3
Matematică. Caiet de teme pentru clasa a V-a by Oana Iavorenciuc () [Corola-publishinghouse/Science/997_a_2505]
-
țiglă, model italian sau spaniol și multe case vechi, acoperite cu stuf, în care mai locuiește un bătrân sau o bătrânică, dar cele mai multe sunt pustii. Sunt coturi ale satelor unde nu se mai construiește nimic. Pe unde s-a pus asfaltul și ajunge și rețeaua de apă se mai fac case noi. Opincile și traista au ajuns la muzeu, deși fac parte din portul național și le mai vedem folosite la serbările școlare. Satul moare, dar nu se predă. Cine ar
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]