10,834 matches
-
ridicată la rangul de artă. „Ceea ce e sigur pentru noi-zice Rosa Del Conte- e că Luceafărul rămâne numele și figura unei drame provocată de o dublă aspirație: a ceea ce e pământesc spre divin și a ceea ce e divin spre pământesc, aspirație simțită însă, și ispășită, cu patos foarte diferit de către cei doi protagoniști”, Eminescu și Veronica Micle. Și cu o temă înălțătoare: iubirea. Călinescu merge mai departe arătând că „versurile , mai mult decât scrisorile, sunt un document prețios în cunoașterea raporturilor
Ion Ionescu Bucovu: METAMORFOZELE „LUCEAFĂRULUI” EMINESCIAN (132 de ani de la apariţia poemului în ”Convorbiri Literare) () [Corola-blog/BlogPost/339405_a_340734]
-
finele anului școlar). Limba moromeților este elemental cel mai authentic pătruns în țesătura romanului. Vocalismul respectă normele limbii literare, dar adesea vocala e se închide la i: zilili, e la ă: dăschide, pă gard etc. Fricativa palatală h are o aspirație surdă: oți, Miai etc, adjectivele se substantivizează când denumesc însușiri negative: borțoaso, blegule, chiorule, dosăditule, măgâreațo, nebună, prostule, puturosule, pârlito, tâmpito, prăpădito, izmenito etc. Prin fenomenul interdicției de vocabulary, cuvântul iradiază, aidoma ca în limba populară, numeroase sinonime: pentru dracu-
ION IONESCU BUCOVU: Gânduri despre MOROMEŢII la 60 de ani de la apariţia romanului () [Corola-blog/BlogPost/339413_a_340742]
-
serie de sfaturi utile pentru aceia care vor să-și motiveze proprii copii sau elevi în vederea învățăturii sau pentru aceia care ei înșiși vor să se automotiveze în acest sens: țineți seama de diferențele individuale dintre copii, țineți seama de aspirațiile, interesele, talentele, capacitățile acestora, de nivelul lor intelectual; nu neglijați parteneriatul școală - părinți, ei sunt aceia care își cunosc cel mai bine copilul și au un cuvânt de spus în metodele de abordare și de lucru cu acesta; asigurați elevilor
Mircea-Florian Ruicu: SFATURI UTILE ŞI STRATEGII ÎN VEDEREA MOTIVĂRII ŞCOLARE A ELEVILOR ÎN FAMILIE () [Corola-blog/BlogPost/339407_a_340736]
-
pasiuni și nume de artiști. Decizia Avalinei, de a deveni soția egipteanului Adham, vine din monotonie, la fel ca tânăra din poemul Luceafărul, că nu mai avea ce să cunoască în țara ei, mai sus decât văzuse, cucerise toate vârfurile. Aspirațiile, demne de Carmen Sylva, i se împliniseră: „Dorea să devină artistă, să aibă propriul atelier de pictură, în care va fi vizitată de alți artiști, unde se va cânta și se vor recita poezii, unde se va conversa în limbi
Evelyne Stănescu – Elmasry: Lumea care ni se relevă. Cronică, de Dan Ionescu () [Corola-blog/BlogPost/339453_a_340782]
-
rău pentru cel care aș fi putut fi și nu sunt: un nume în tenis. Am avut voința (și încercările, dar în fotbal - altă poveste!) de a-mi face un viitor în sport, dar n-am trăit concretul visului (al aspirației). Cu talentul meu pentru disciplinele cu minge, aș fi reușit, sunt convins, în orice altă țară, în afară de cea natală, din păcate (unde nimănui nu-i pasă). În drum spre casă, n-aveam către cine să-mi strig indignarea de a
Despre viitorul la care aspirăm: Viața este un lut căruia voința îi dă formă. Liviu Rebreanu () [Corola-blog/BlogPost/339552_a_340881]
-
din luminile care conferă strălucire existenței umane, o parte din a lumii taină. Meritul deosebit al autoarei este faptul că a intuit, a înțeles și a realizat, înaintea multora că în fiecare colț al lumii există români care nutresc aceleași aspirații, aceleași idealuri, aceleași sentimente nobile (caracteristici poporului român) și care efectiv realizează o consolidare a culturii noastre românești. Există oameni la care patriotismul este în sânge. Există oameni care știu și pot da viață acestui sentiment, fără să apară în
Dr. Iustinian Gr. Zegreanu: O ANTOLOGIE A SCRIITORILOR ROMÂNI DE PRETUTINDENI () [Corola-blog/BlogPost/339548_a_340877]
-
într-un loc „fără margini” și „fără ieșire”: „Zadarnic te vei zbate/(...)/fără margini este Ieudul și fără ieșire” („Ieudul fără ieșire”). Timpul său este măsurat „de la naștere încoace”: „treizeci de ani de moarte de la naștere încoace” („Ieudul fără ieșire”). Aspirațiile eului minimal sunt hamletiene: „A fi sau a nu fi ... Să mori, să dormi. Să dormi și poate să visezi” (To be or not to be. (...) To die, to sleep / To sleep - percheance to dream”). „Restul este tăcere”. De remarcat
IOAN ES. POP: Fiinţa minimă şi implozia lirică, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339531_a_340860]
-
Căderi și înălțări, pași sau odihnă, frământări și nostalgice amintiri se împletesc în vocea poetei, dezvăluind fată de iarbă mi-ai spus / zămislită din partea albastră / a sufletului (pag. 31, poem cu albastru). Care altă culoare decât seninul poate fi asociată aspirației sufletului către cer? Câte iubiri se-adună, Doamne, / într-un om, / în vanitatea convingerii lui / de a fi unic (pag. 43, câtă iluzie...) e o formă de meditație filosofică, des întâlnită printre versurile poetei, poate strecurate cu voită abilitate. Este
Emilia Dănescu: Zestrea toamnei () [Corola-blog/BlogPost/339622_a_340951]
-
perisabilă și trecătoare. Al treilea item constă în primatul spiritului și supunerea față de sentiment, ca forme al înțelegerii feminității mitice și sacre (p. 37). Al treilea item îl constituie păstrarea eternului feminin și a misterului feminin (p. 17) în limitele aspirației de a întrupa și “tipul afroditic” de femeie iubitoare, și “tipul demetric” de femeie fecundă și mamă. Al patrulea item se individualizează ca interogație în legătură cu sine, cu iubirea și cu faptele lumii. Rezultatul interogației este o cunoaștere practică și o
FELICIA GHERGHINA: Formula existenţială a femeii în proza lui Mircea Eliade, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339618_a_340947]
-
din „inculturi” diferite. Totuși, el este un om cu „temele culturale” făcute și cu o lectură vastă: se evocă Hemingway, Trakl, Arghezi, prin citări revelatoare. Au formule existențiale diferite: la el pare să primeze culturalul, la ea sentimental. Au gânduri, aspirații și planuri de viață diferite: ea vrea să devină asistentă medicală, el vrea să găsească un sens vieții, căci conștientizează că viața „nu are sens” (p. 85). Dincolo de toate acestea (de limbaj, de cultură, de proiecte de viață) cei doi
Constantin Stan: Mai departe … şi mai încet, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339611_a_340940]
-
Trăim, poate, într-o lume post-liberală? Ce punem în loc? Ce pierdem cu eliminarea ideii liberale din viața publică? Volumul de față își propune să exploreze aceste întrebări și dileme într-o manieră relativ inovatoare: este autopolemic. Spre deosebire de volumele colective cu aspirație de manifest, care abundă pe piața de idei din România, vocile din această carte sunt diverse și, într-o anume măsură, opuse unele altora. Opozițiile nu sunt numai ideologice, deși acestea vor frapa cititorul cel mai mult, ci și de
COMUNICAT DE PRESĂ Editura Adenium lansează la Timișoara cel mai recent volum din colecția Headline () [Corola-blog/BlogPost/339660_a_340989]
-
relatată la persoana întâi). Epistola este în fond, o invitație la vis, de reconstituire a visului în realitate și în atmosfera vârstelor pe care cei doi protagoniști le-au atins, semn că furtuna de îndoieli a trecut; e vremea ca aspirațiilor, ascunse până acum, să li se dea viață: „Dragul meu, / acest jurnal este, într-un anumit fel memoria mea secundară, underground-ul unde păstrez evenimente, senzații, circumstanțe petrecute mai demult”. Titlul, aparent detectivist, Alibi cu Rebecca, este varianta de succes pe
REVISTA DE RECENZII () [Corola-blog/BlogPost/339656_a_340985]
-
s-au înstrăinat, deși evenimentele, aparențele au sufocat verva pasiunii. Rebecca Lungu are impresia că memoria aceea permanentă care leagă vârstele între ele, a fost întreruptă fără noimă în cazul ei; mereu a pierdut legătura, în pragul vârstei noi, cu aspirația precedentă. Înstrăinarea de sine, probabil afectând inima în mod ilizibil - de aceea nici nu a recurs la remedii - e resimțită mai mult într-un context dificil, fără prieteni și rude, când, lăsată în pace, femeia are ocazia de a se
REVISTA DE RECENZII () [Corola-blog/BlogPost/339656_a_340985]
-
într-un loc „fără margini” și „fără ieșire”: „Zadarnic te vei zbate/(...)/fără margini este Ieudul și fără ieșire” („Ieudul fără ieșire”). Timpul său este măsurat „de la naștere încoace”: „treizeci de ani de moarte de la naștere încoace” („Ieudul fără ieșire”). Aspirațiile eului minimal sunt hamletiene: „A fi sau a nu fi ... Să mori, să dormi. Să dormi și poate să visezi” (To be or not to be. (...) To die, to sleep / To sleep - percheance to dream”). „Restul este tăcere”. De remarcat
IOAN ES. POP: Eul poetic şi fiinţa minimă, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339649_a_340978]
-
zânele te pot găsi când vor ele”, deși în precedenta, Omul și nisipul, disperarea copleșește un suflet în avânt, care se adresează, cu vorbele lui E. A. Poe, Divinității: „Doamne! Unul nu pot să răpesc / Nemiloasele valuri ce cresc?”. Contrastul dintre aspirație și ceea ce (ți-e dat) dobândești este la fel de mare, precum diferența dintre apă și nisip. Este bine să urmărești în viață o singură idee pentru că altfel riști să spui, ca Rabelais în Pantagruel, „Am visat multe și de toate, dar
Pan Izverna: Cartea unui romantic laborios () [Corola-blog/BlogPost/339684_a_341013]
-
să sune clinchetul cristalin al neastâmpărului pe care toți îl resimțim la ieșirea în lume sau la intrarea într-o colectivitate școlară. Ele trebuiau să fie translatate și armonizate într-o realitate editorială palpabilă și pusă să legitimeze origini, atitudini, aspirații și caractere. Într-un fel, tot ce au înfăptuit Rucărul și rucărenii capătă sens prin apariția cărții. Sens întru devenire desigur și probează, aposteriori, vocația libertății și dreptătii pe care această nervură carpatină românească - care este comunitatea rucăreană le-a
PREFAŢĂ LA O MONOGRAFIE ŞCOLARĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340814_a_342143]
-
decât majoritatea dintre noi, să aibă chiar emoții și să poată vărsa lacrimi de crocodil la o nevoie, să aibă dorințe greu de imaginat de omul natural făcut doar din carne și oase, să poată formula concepte, să poată avea aspirații, voință de putere, să-și poată crea partide politice morale. Intrebarea fundamentală, dilema istorică, sunt dacă noi mai putem să continuăm să rămânem eficienți și competitivi. Dacă „Homo Sapiens” și-a terminat misiunea pământească, dacă a devenit inutil social și
DESPRE ETOSUL POSTUMAN de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340910_a_342239]
-
fără pretenții de a da verdicte. Eu sunt EU! Există un „alterego” adică că o ființă umană, care se crede, se știe de când lumea drept, EU, EGO. Acela sunt eu, în carne și oase, cu mâini și picioare precum și cu aspirații, pasiuni și iubiri proprii. Bine înțeles că eu știu cine sunt. Am un nume, un suflet, și sunt supus smerit al unui Dumnezeu în care cred, deși mă îndoiesc că voi ajunge cândva în rai, dar nici în iad. Și
EU, OMUL de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340911_a_342240]
-
mistuitoare a jarului dinlăuntru. Trudind cu devotament și crezământ mai bine de 44 de ani la Curtea Poesiei, iată dovada prezenței sale: 17 cărți de versuri, una mai frumoasă decât alta.” FĂRĂ DE MOARTE. De trei ori 60 + 1 Iconosonete, este aspirația spre spiritualitate, este evoluția firească spre un țel mai înalt al celui care trăiește în Cuvânt și prin Cuvânt, pentru că numai el, Cuvântul, ne poate ajuta să depășim limitele zidirii fizice. Volumul amplifică viziunea Sonetului românesc și o contrapunctează, îmbogățind
DUBLĂ LANSARE DE CARTE de REXLIBRIS MEDIA GROUP în ediţia nr. 1263 din 16 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340933_a_342262]
-
adus-o pe această lume” (Dumitru Avram). O viață într-o carte nu încape. Aceea a artistei Angela Buciu nu ar încăpea nici în mai multe.Sunt ani de slujire a folclorului a familiei, a oamenilor, a țării sale, a aspirației umane în propriul interior și în comunitate, a integrării în tradiția, cultura și istoria neamului său și în universalitate. Născută într-un octombrie îmbrumat și încununat cu ghirlandele toamnelor de altădată, la Cheud-Năpradea, județul Sălaj, Angela Buciu va fi însăși
ANGELA BUCIU, FLOARE ÎN CUNUNA SPIRITUALĂ A MARAMUREŞULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341064_a_342393]
-
fiece colț al inimii ! Înalță piruete cu puterea gândului creator. Sună la ușile magiei cu tremurul ușor din vibrația ce pulsează în divinul suprem al necunoscutului. Ascunde cheia dorințelor în nectarul nepieritor al basmelor. În cutia vrăjită a visurilor, păstrează aspirațiile și crezurile tale căci ele sunt puterea și reușita călătoriei ce ți-a fost încredințată. Alungă durerea..nesiguranța ... teama. Ele sunt surorile vitrege, renegate, alungate din castelul stelar al vieții. Nu le permite să alunge de lângă tine focul veșnic al
NUME DE COD...IUBIRE de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341246_a_342575]
-
Statele feudale românești, dezvoltate separat multe sute de ani datorită vicisitudinilor istoriei trebuiau să găsească acel modus vivendi axis valahorum care să coaguleze toate forțele naționale „de la vlădică la opincă”!”. Și era normal să fie așa, din moment ce interesele coincideau cu aspirațiile întregului neam, acest imperativ fiind argumentat strălucit de toate marile acțiuni și atitudini istorice (alianța politică și militară antiotomană a celor trei țări românești, legături matrimoniale și de rudenie de sânge și mezalianțe, înlesniri și schimburi comerciale, diplomatice și culturale
UNIREA CEA MARE ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 335 din 01 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341487_a_342816]
-
Dar iată că din toată paleta complexă a aspectelor vieții, eu am ales să vorbesc acum doar despre cel al creației, scrisul, lumea în care viețuiesc rostindu-mă pe dinăuntru și în care fac să se împlinească și neîmplinirile, lumea aspirațiilor animate de un optimism febril, plină de căldura și lumina care facilitează accesul omului la puritatea esențelor dintâi. Ce-mi mai doresc pentru anul care vine? Doresc ca spiritul meu deschis să intre într-o relație și mai bună și
2013 de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 729 din 29 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341509_a_342838]
-
cea social-democrată, sunt marcate. Din nefericire, la două direcții ale politicilor cu tradiție românească - cea națională și cea țărănească, marcajul bâjbâie sau a dispărut. Din fericire, s-a depășit perioada ambițiilor mici dispărând formațiile care încurcă penibilul cu modestia de aspirații aducând sforăieli ineficiente în discursul politic. Din nefericire, această radicalizare vine și în urma concentrării pe ciolan cu corolarul dezinteresului pentru doctrină, ceea ce face să lipsească acele partide mici, de dizidență de la linii magistral-doctrinare sau, deseori, numai de conflicte în leadership
DESPRE SENSIBILITĂŢI DEMOCRATICE (11) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 728 din 28 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341506_a_342835]
-
gorgone ale societății. Cioran a avut inițiativă și curaj. A dorit ca-n ultimă instanță să plaseze tristețea undeva între sacrificiu și dorință pentru cei care-l ascultă [și ajung să îl cuprindă]. Iar roadele lui se văd astăzi prin aspirațiile tinerilor care se ridică și vor să clădească o lume nouă departe de ruinele socialiste ale comunismului; o lume a speranței și egalității în care plictisul lui Cioran să ia forma bucuriei edenice a veacurilor; prilej oferit de focul străbunilor
COGITO de ALEXANDRU CRĂCIUN în ediţia nr. 1037 din 02 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342035_a_343364]