2,211 matches
-
am folosit deloc) s-a apropiat și Boetius, îmbogățind-o cu contribuția sa personală; în al doilea rînd, el a abordat-o ca un laic, cu forma mentis a laicului, și nu a omului Bisericii, cum ar fi putut fi Augustin după convertire (însă în Dialogurile lui Augustin dinainte de convertire, așa cum am spus deja, nu sînt multe elemente specifice credinței creștine). în sfîrșit (și poate acesta e lucrul cel mai important), problemele pe care Boetius a trebuit să le abordeze erau
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
biografiile oamenilor lui Dumnezeu: discipolul devine narator pentru că a văzut cu ochii lui minunile înfăptuite de sfînt. Astfel, biografia Sfîntului Severin își păstrează prospețimea. Eugippius a compus și o Culegere de extrase din operele Sfîntului Augustin (Excerpta ex operibus Sancti Augustini), pe care o folosea în timpul cursurilor ținute într-o școală cu caracter monastic. Bibliografie. Ediții: CSEL 9, 1-2, 1885-1886 (P. Knöll); SChr 374, 1991 (P. Regeret). Victor, episcop de Capua, este un personaj obscur, important mai ales pentru că s-a
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Presses Universitaires de France, Paris, 1972 MOLLOY, S., Historia de la Literatura hispanoamericana, Ed. El Siglo XX, Buenos Aires, 1972, vol. 2, traducere din franceză de Luis Morales. NIETZSCHE F., Așa grăit-a Zarathustra, Humanitas, București, 1997, introducere și traducere de St. Augustin Doinaș. NIETZSCHE F., Aforisme. Scrisori, Humanitas, București, 1992, selecție, traducere din limba germană și prefață de Amelia Pavel. NIETZSCHE F., Ecce Homo, Colecția Athenaeum, Cluj-Napoca, Ed. Dacia, 1999, în românește de Mircea Ivănescu. NERUDA, P., Discursul lui Pablo Neruda cu
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
recunoaște existența a două tipuri de putere cu care Dumnezeu se declară de acord: una a bisericii, veșnică, de primă importanță, și una vremelnică, secundară, care cade în grija regelui. Bibliografie Augustin, Despre cetatea lui Dumnezeu, Editura Științifică, București,1998 Augustin, Confesiuni, Editura Institutului Biblic, București, 1985 Augustin Sfântul, Mărturisirile, Ediție bilingvă, Vol I-II, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2004 Chadwik, Henry, Augustin, Editura Humanitas, București, 2004 Gangel, O.Kenneth, Benson, S.Warren, Educația creștină. Istoria și filozofia ei, Editura Cartea Creștină
by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
cu care Dumnezeu se declară de acord: una a bisericii, veșnică, de primă importanță, și una vremelnică, secundară, care cade în grija regelui. Bibliografie Augustin, Despre cetatea lui Dumnezeu, Editura Științifică, București,1998 Augustin, Confesiuni, Editura Institutului Biblic, București, 1985 Augustin Sfântul, Mărturisirile, Ediție bilingvă, Vol I-II, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2004 Chadwik, Henry, Augustin, Editura Humanitas, București, 2004 Gangel, O.Kenneth, Benson, S.Warren, Educația creștină. Istoria și filozofia ei, Editura Cartea Creștină, Oradea, 1994 Gilson, Étienne, Filozofia în Evul
by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
ISTORIA LITERATURII CREȘTINE VECHI GRECEȘTI ȘI LATINE II De la Conciliul din Niceea până la începuturile Evului Mediu Tomul al IIlea Capitolul XIII AUGUSTIN Dacă, până acum, examinând literatura creștină din secolul al patrulea, am putut sesiza un numitor comun care a unit personalități atât de diferite cum sunt Marius Victorinus, Ilarie din Poitiers, Ambrozie și Ieronim, în cazul cărora este evident că toți
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și organizării practice a Bisericii nu a fost diferită de aceea pe care o demonstrase deja, de exemplu, Ambrozie; interesul său pentru teologie fusese pregătit de speculația lui Ilarie și a scriitorilor orientali; în sfârșit, exegeza biblică a fost pentru Augustin la fel de importantă ca și pentru Ieronim, chiar dacă mai puțin erudită. De aceea, toate aceste caracterizări fac din Augustin o figură care se potrivește bine și pe bună dreptate cu aceea a „literatului” din secolul al patrulea în cursul căruia, de
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
lui Ambrozie, se dezvoltă formația sa creștină; apoi, o bună parte din operele sale, inclusiv Confesiunile, au fost scrise în secolul patru. Cu toate acestea, însă, ceva nou și diferit de ceea ce caracterizase epoca lui Ambrozie și Ieronim găsim în Augustin: o nouă și tulbure realitate politică și socială, consecință a rapidei destrămări a imperiului după relativa pace de care se bucurase sub Theodosius, apare în ultimele opere ale lui Augustin, unde sunt prezente și puternice instanțe escatologice sau, oricum, perspectiva
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Augustin și au constituit caracteristicile epocilor succesive până la Grigorie cel Mare. Obișnuita împărțire de tip „viața” și „opera” la care recurg istoriile literare, adesea nefuncțională, este și de-a dreptul inutilă cel puțin pentru o bună parte a vieții lui Augustin care ne-a lăsat o biografie scrisă de mâna lui, poate opera cea mai cunoscută a vechii literaturi creștine, iar prin intermediul epistolarului și al prefețelor la diversele sale scrieri ne permite să-l urmăm pas cu pas datorită neobișnuitei abundențe
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Pegon - G. Madec); D. Bassi, Florența 19522. De musica se poate citi în excelenta ediție a lui G. Marzi în Colecția de Clasici ai Filosofiei Creștine întocmită de Gallarate, Sansoni, Florența 1969. Studii: despre De magistro a se vedea Lectio Augustini, Augustinus - Città Nuova, Roma 1993. 4. Sacerdoțiul Această intensă activitate, asociată cu o viață de abstinență riguroasă, a cărei esență era studiul pur și lipsa problemelor pastorale, a fost întreruptă pe neașteptate de intrarea în rândul preoților. Acest lucru a
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Studiu introductiv, text, trad. și comentariu, Vita e pensiero, Milano 1987. Studii: F. Decret, Aspects du manichéisme dans l’Afrique Romaine, Et. Augustiniennes, Paris 1970. O altă sarcină inerentă demnității sacerdotale era aceea de a ține predici și de aceea Augustin începe să se ocupe de Explicarea Psalmilor (Enarrationes in Psalmos): Psalmii sunt poate textul biblic cel mai iubit de Augustin, cel ce constituie și fundamentul Confesiunilor, nu numai pentru marea însemnătate pe care o are colocviul dintre sufletul care se
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
din două cărți dedicate Diverselor întrebări ale lui Simplicianus (De diversis quaestionibus ad Simplicianum). Așa cum am spus deja, întrebările puse de Simplicianus se referă în parte la istoria evreilor, altele însă sunt legate de interpretarea Epistolei către Romani, de aceea Augustin are motiv să se întoarcă la discuția despre conceptele de predestinare și de mântuire, de lege și de har, care îl pasionează și care pregătesc ulterioara luare de poziție împotriva pelagienilor. Însă, spre deosebire de ceea ce s-a întâmplat de obicei cu
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
sunt exegeza primelor versete din Cartea Facerii, interpretarea creației lumii în timpul căreia Fiul era prezent într-un raport de co-eternitate cu Tatăl și, în sfârșit, interpretarea timpului, o problemă, aceasta, care stârnise interesul lui Plotin și reapare la neoplatonicii de după Augustin. Opera se încheie cu o profesiune de credință creștină și cu o nouă laudă adusă lui Dumnezeu; recunoașterea slăbiciunilor și a defectelor omenești, a caracterului meschin al vieții pământești, este asociată cu preamărirea bunătății Creatorului și cu gratitudinea credinciosului care
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Dumnezeu (De civitate Dei). Aceasta era anunțată, în esență, la sfârșitul acelei opere exegetice pe care Augustin o ducea la bun sfârșit în 412, adică Explicarea Facerii în litera ei. Cetatea lui Dumnezeu poate fi prezentată chiar cu cuvintele lui Augustin care o descrie în Retractări: „Primele cinci cărți resping părerile acelora care pretind că, pentru ca oamenii să prospere, e nevoie de cultul mai multor zei pe care păgânii erau obișnuiți să-i venereze; și cum acest cult este interzis, ei
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
că Pelagius fusese achitat de conciliul de la Diospoli pentru că episcopii nu erau bine informați în privința doctrinelor sale și se mulțumiseră doar cu faptul că acesta se disociase de Celestius și cu ceea ce Pelagius însuși spusese în acel moment, de aceea Augustin consideră necesar să reexamineze întreaga problemă. Papa Inocențiu aprobă acțiunea lui Augustin și Aureliu și îl condamnă pe Pelagius în ianuarie 417, însă, cum papa moare la puțin timp după aceea, Pelagius și Celestius însuși reușesc să obțină anularea condamnării
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
se refugieze pentru că pelagianismul fusese interzis în Italia, așa cum am spus, și el însuși fusese condamnat în acei ani. După ce s-a stabilit în preajma lui Teodor, Iulian a ajuns să cunoască a doua carte din tratatul despre Nuntă al lui Augustin căruia îi răspunde prin opt cărți dedicate Lui Florus, pline de atacuri violente la adresa adversarului; și polemica a continuat pentru că episcopul din Hippona a replicat scriind Contra celui de-al doilea răspuns al lui Iulian (Contra secundam Iuliani responsionem), numită
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
mai reveni la moralismul și raționalismul pre-augustinian care își trage originea din filosofia păgână. Concepția augustiniană despre har pare să ridice o problemă foarte gravă, aproape insolubilă: aceea a concilierii harului cu liberul arbitru. Dar așa cum bine observă Gilson, pentru Augustin această contradicție nu există deloc. Potrivit lui Augustin, dacă e adevărat că eu posed liberul arbitru, e tot atât de adevărat și că vreau să trăiesc. Atunci, voința este ceva ce mi-a fost dat ca un fapt despre care nu se poate
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
cum amintește tot Possidius, avusese grijă ca toate cărțile Bisericii din Hippona și ale bisericilor aflate în subordinea sa să nu fie distruse de incendiile provocate de barbari: un semn, observă Marrou, al continuității tradiției culturii creștine, idee apărată de Augustin întreaga sa viață. 16. Activitatea de scriitor a lui Augustin În paginile precedente, accentul a fost pus aproape exclusiv (chiar dacă, din necesități de spațiu, în mod succint) pe importanța, profunzimea și subtilitatea producției augustiniene, pe temele care au animat polemicile
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Bibliografie: P. Courcelle, Histoire littéraire des grandes invasions germaniques, Et. Augustiniennes, Paris, 1964; E.A. Thompson, Il cristianesimo e i barbari del Nord, în vol. colectiv, Il conflitto tra paganesimo e cristianesimo nel secolo IV, cit., pp. 65-88. I. DISCIPOLII LUI AUGUSTIN Am reunit sub acest titlu generic pe toți scriitorii care, pornind de la învățătura lui Augustin, cum au făcut Quodvultdeus și Orosius, sau, mai precis, de la polemica sa antipelagiană, ca Prosperus și alții, au inițiat, în prima jumătate a secolului al
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
era destul de răspândit în Africa creștină din secolele al cincilea și al șaselea. Quodvultdeus, născut probabil la Cartagina prin 380-390, apoi diacon al Bisericii cartagineze, intră în contact cu Augustin. Ne-au mai rămas două scrisori expediate de Quodvultdeus lui Augustin în 428-429 și păstrate în epistolarul acestuia: în prima (nr. 221), el îl îndeamnă pe vestitul episcop să alcătuiască un mic compendiu al ereziilor care să fie de folos atât pentru învățați, cât și pentru ignoranți, astfel încât toți să poată
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
care le frecventase la Cartagina, e încă destul de prezentă. Bibliografie. Ediții: PL 51; SChr 101-102, 1964 (R. Braun); CChr.Lat 60, 1976 (R. Braun); CTP 82, 1989 (A.V. Nazzaro). 4. Tyron Prosperus Prosperus și Ilarie l-au informat pe Augustin în 428-429 prin două scrisori (nn. 225 și 226 din epistolarul lui Augustin) despre reținerea cu care era întâmpinată doctrina harului și a predestinării în Galia meridională; lor le-a dedicat Augustin Predestinarea sfinților și Darul perseverenței. Ilarie nu mai
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și o poezie puternic moralizatoare, lucru ce l-a determinat pe Fontaine să definească poezia lui Prosperus și a epocii sale „examenele de conștiință ale secolului al cincilea”. A scris multe feluri de poezii: epigrame împotriva unui critic al lui Augustin care ne rămâne necunoscut; un lung poem în patru cărți în hexametri, cu un titlu grecesc (poate în stilul lui Prudențiu), Nerecunoscătorii (Acharistoi), adică „dușmanii harului”. Titlul se referă la pelagieni și la faptul că ei refuză harul ce vine
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
practicat numai în cercuri restrânse este eretic. Astfel, chiar gânditori mari precum Tertulian și Origen rămân în afara Bisericii. Vincențiu susține idei semipelagiene și îl condamnă pe Augustin; înainte de a scrie această operă, el compusese Obiectiones în care îl acuza pe Augustin de erezie, lucru care îl făcuse pe Prosperus să se ridice împotriva lui (cf. p. ???). Totuși, recent au fost descoperite unele Excerpta selectate de Vincențiu, adică un florilegiu de fragmente din Augustin cu subiecte trinitare și cristologice care trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
el compusese Obiectiones în care îl acuza pe Augustin de erezie, lucru care îl făcuse pe Prosperus să se ridice împotriva lui (cf. p. ???). Totuși, recent au fost descoperite unele Excerpta selectate de Vincențiu, adică un florilegiu de fragmente din Augustin cu subiecte trinitare și cristologice care trebuie să fi servit la combaterea lui Nestorius. Bibliografie. Texte: CChr. Lat 64, 1985 (R. Demeulenaere). 8. Faustus din Riez Originar din Britania, născut probabil în primii ani ai secolului al cincilea, Faustus a
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
am folosit deloc) s-a apropiat și Boethius, îmbogățind-o cu contribuția sa personală; în al doilea rând, el a abordat-o ca un laic, cu forma mentis a laicului și nu a omului Bisericii, cum ar fi putut fi Augustin după convertire (însă în Dialogurile lui Augustin dinainte de convertire, așa cum am spus deja, nu sunt multe elemente specifice credinței creștine). În sfârșit (și poate acesta e lucrul cel mai important), problemele pe care Boethius a trebuit să le abordeze erau
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]