2,376 matches
-
brațul și șoldul, pașii mici, repezi, și se gândi că nimeni nu stătuse vreodată atât de supus lângă el. Îi zise: — Nici o femeie nu a pus piciorul aici până acum. Împinse ușa khem-ului, deasupra căreia stătea marea Meduză din bronz aurit; intrară, iar el se întoarse să închidă ușa. Se apropie de ea, o îmbrățișă, simți cum tremură în brațele lui. Îi desfăcu cingătoarea și îi spuse: — Vreau iubire pe corabia zeiței. — Eu te iubesc, șopti ea în întuneric. Te iubesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
nici măcar o privire lui Helikon, încremenit într-un colț al atriului. Intră în camera lui și le porunci tuturor să iasă; pentru prima oară, Milonia îl urmă fără ca el s-o cheme și se închise în cameră împreună cu el. Încăperea aurită Împăratul își scoase veșmintele de parcă ar fi fost murdare. Se aruncă pe pat cu fața în jos, ferindu-și ochii de lumină. Milonia se strecură lângă el și începu să-i mângâie umerii și ceafa, tăcută. El speră ca ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
se numește Helen Hoover Boyle. Ai scăpat, zice, de acțiuni, cum ți-am spus? Capitolul 9 E același birou în stil baroc. Potrivit fișei de însoțire dactilografiate, este din lemn de pin lăcuit negru, cu scene persane incrustate în argint aurit, picioare rontunjite la strung și tăblii laterale bogat ornamentate cu arabescuri și cochilii sculptate. N-are cum să nu fie același birou. Aici am luat-o spre dreapta, printr-un coridor strâmt, format din dulapuri, apoi am luat-o din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
un coridor strâmt, format din dulapuri, apoi am luat-o din nou spre dreapta, în dreptul unui bufet neoclasic, apoi spre sânga, în dreptul unei sofale în stil federal, dar am ajuns înapoi. Helen Hoover Boyle pune degetul pe intarsiile de argint aurit, pe curtenii persani acoperiți de patină, și zice: — Habar n-am despre ce vorbiți. I-a omorât pe Baker și Penny Stuart. I-a sunat pe mobil în cursul zilei dinaintea morții. Le-a citit amândurora descântecul. — Dumneavoastră credeți că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
picioare în formă de clepsidră sau cu panouri tapisate. Nu se termină nici dincolo de punctul în care coridoarele cotesc. Șifoniere în stilul barocului târziu. Tot nu se mai termină mobilele din lemn de arțar. Intarsii de sidef și de alamă aurită. Ecoul pașilor noștri pe ciment. Pe acoperișul de oțel răpăie ploaia. — Nu vă simțiți, cum să spun eu, copleșit de istorie? zice ea. Scoate cu unghiile ei roz un inel de chei din geanta asortată în alb și galben. — Vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
lustruit, și zice: — Țineți-o nemișcată, vă rog. Țin de ușă, în timp ce meșterește un moment pe interiorul ei, iar broasca și mânerul ușii se desprind și-mi cad la picioare. În câteva clipe a luat mânerele și ornamentele de alamă aurită, tot ce e metalic, în afară de balamale, și le-a pus în poșetă. Așa, despuiat, șifonierul arată schilod, orb, castrat, mutilat. De ce face asta? o întreb. — Fiindcă îmi place piesa asta, zice. Dar nu vreau să mă număr și eu printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
-i atârnă de umărul ascuțit. Scoate o carte de vizită și-și plimbă ochii de la carte la telefon, formând un număr; butonașele verzi se aprind în penumbră. Verde aprins pe fondul roz al unghiei ei. Cartea de vizită are chenar aurit. Își îngroapă telefonul în părul roz, adânc. Zice în telefon: — Da, sunt pe undeva prin minunatul tău magazin și mă tem că nu o să reușesc să găsesc ieșirea singură. Se apleacă spre eticheta unui șifonier de două ori mai înalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
că nu o să reușesc să găsesc ieșirea singură. Se apleacă spre eticheta unui șifonier de două ori mai înalt decât ea. Zice în telefon: — Sunt lângă... - și citește - un șifonier neoclasic în stil Adam, cu cartușe în arabescuri din bronz aurit. Se uită la mine și își dă ochii peste cap. Zice în telefon: — Pe etichetă scrie șaptesprezece mii de dolari. Își scoate picioarele din pantofii verzi cu tocuri înalte și stă cu tălpile direct pe podeaua de ciment, în ciorapii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Doamne, de ce i-oți fi zis Monei? Mona o să-i zică prietenului ei și n-o să mai scăpăm în veci. Labirintul de mobile maronii, roșcate și negre, împestrițat de aur și oglinzi, se înghesuie în jurul nostru. Ici, colo sunt incrustații aurite și oglinzi. Cu o mână își răsucește prețiosul inel de pe mâna cealaltă. Diamantul este masiv și colțuros. Îl învârte până îi ajunge în palmă, apasă cu palma deschisă pe tăblia șifonierului și scrijelește o săgeată cu vârful îndreptat spre stânga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
și de Mișu Leibovici, coborâră să mai arunce o privire și la subsol, deși era practic inutil. Aici, în semiobscuritate, zăceau adunate în chip de memento mori, mostre felurite din articolele comercializate cândva prin firma de pompe funebre: coroane mortuare aurite, cruci de marmură frumos șlefuite, de diverse forme și culori, ba chiar și un coșciug bogat ornamentat pe dinafară și capitonat cu catifea roșie pe dinăuntru, deosebit de bine lucrat, adevărată capodoperă a artei funerare. Se părea că Iorgu și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Pe-a lui fata i-a sortit. Si-au făcut o nunta mare De-a stat in loc mândrul soare Iară luna cea măiastra A fost nașa cea măreață. Prâslea Prin locurile fermecate Unde un copac era Plin cu mere aurite Erau tot mereu răpite. Copacul era păzit De Prâslea cel fericit El și-a încercat norocul Că vroia s-apere locul. El a plecat după hoț Și-a găsit un zmeuleț Acolo el s-a luptat Și pe toate le-
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
și conferea ansamblului un stil neogotic pompos. Lucas remarcă, nu fără umor, că acel trufaș memorial se găsea alături de cavoul familiei Le Bihan, din marmură costisitoare, Împovărat de o sumedenie de flori din plastic și de bibelouri amintire. Descifrînd literele aurite ale stelei funerare, descoperi, printre altele, decesul În 1960 a unor copii gemeni În vîrstă de numai cîteva zile. Era tocmai anul lipsă din vechiul registru al lui Pérec. Se uită de departe la ceremonia care continua și zări silueta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
oroarea acolo unde până mai ieri străluceau tonalitățile sclipitoare ale fragmentelor de sticlă șlefuită și pietrelor colorate. Scenele sfinte sunt literalmente ciopârțite, lipsite pentru veșnicie de sens și de viață, cercul care figurează în jurul Pantocratorului inelul celest este sfâșiat, fragmentele aurite ale mozaicului marii cupole sunt în parte desprinse, înlocuite de aceste suprafețe goale care desenează pretutindeni, dedesubtul bolților, în interiorul trompelor, de-a lungul arcelor, pe întreaga suprafață a zidurilor pronaosului, un arhipelag al morții. Să nu ne lăsăm înșelați: împroșcăturile
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
privirea către fâșia de cer aflată dincolo de ferestruică, fixând stelele și desenele lor de pe bolta cerească. Straniu fel de a-și Începe mandatul În fruntea Comunei. Semnele rele Îl nelinișteau. Se scutură, ridicându-și fruntea dintr-o dată, și apucă sceptrul aurit pe care Îl lăsase pe cufăr. — Să mergem, porunci, luând-o Înaintea lui Bargello peste prag. Străbătură lungul portic, unde dădeau ușile chiliilor. Dante se gândi la ceilalți cinci priori, cu siguranță cufundați În somnul tulbure al minților slabe, somn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
și să se țină pe cât posibil pe marginea străzii, spre a evita abundentele excremente de cal. Se gândise că Însemnele prioratului aveau să fie suficiente pentru a-i deschide calea, Însă, după ce pierduse contactul cu garda Înarmată, bereta și bastonul aurit nu păreau să exercite nici un efect asupra maselor. Dimpotrivă, parcă atrăgeau obrăznicia sfruntată a plebeilor. Deja În două rânduri abia izbutise să evite două jeturi de urină provenite de pe la ferestre și Începea să nutrească bănuiala că, În spatele acelor atentate, exista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
imperios și de veșmintele sale. Parcă nu se aștepta nici la plată, dar Dante i-o azvârli grăbit pe bancă, Îndepărtându-se. De cum dădu colțul, poetul Își lepădă bereta și o Înfășură grijuliu În bucata de postav, Împreună nu măciulia aurită. Apoi, cu bocceaua strânsă sub braț, Își continuă drumul cu capul descoperit, sub văpaia soarelui. Dar după ce făcu nici măcar o sută de pași, o slăbiciune neașteptată, Însoțită de amețeală, Îl sili să se rezeme de zid. În timp ce Încerca să Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
văzu ridicând un mic diblu. Probabil că acționase vreo Încuietoare ascunsă, Întrucât cutia se deschise, scoțând la iveală, in interior, un obiect rotund din metal galben. Luă parcă temător acel obiect și i-l Întinse. Era un cerc din metal aurit, acoperit cu Încrustări subțiri, asemănătoare cu literele din alfabetul unei limbi necunoscute. Foarte asemănător cu inelul pe care poetul Îl văzuse În prăvălia lui messer Domenico. Cântări obiectul În palmă, după ce Îl observase cu luare aminte. — E ceea ce pare? — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Încălcând exilul și legile. Eu dau fuga Într-acolo cu oamenii mei, dar e indispensabilă prezența cuiva care să poarte simbolurile autorității. Ți-am adus de la San Piero Însemnele. Unul dintre soldați se apropie, Încredințându-i bereta brodată și sceptrul aurit. — Nu te poți adresa colegilor mei? Îi replică poetul cu asprime, smulgând Însemnele din mâinile asudate ale gardianului. — Am Încercat... dar ei... — Ce? — Nu vor să audă... Cred că se tem. Se tem de o Încăierare cu cerșetorii? — Nu... se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
printre gene, Ucizi cu vorbele-ți viclene E toamnă, ne-am iubit destul. Iubirile în preambul Te joci cu pieptenul alene Te unduiești ca vechi sirene Și tragic bate un pendul... Ce-și caută un alt mascul. Ești phoenix cu-aurite pene Mă uit așa, mai printre gene... Prezentul fără tine-i nul, Mă uit, așa, mai printre gene, E toamnă, ne-am iubit destul. Rondelul ignoranței Sincer, nu știu ce-i umorul, Dar nu cred că-i de mâncare Chiar de-i
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
clipele ușor se rostogolesc și adunate-n corole spun, cât de mult iubesc. Vraja mării... Mă cheamă imensul mării cuprins de albastrul depărtării, mă-nvaluie briza-naltă cu miros de mare agitată și soarele ușor mă incită să merg pe plaja aurită... Vrăjită de-a mării-mbrățișare mă pierd printre valuri de zare, m-amestec cu apa azurie ce-mi sărută pielea cafenie și stânsă-n brațe cu putere plutesc de atâta plăcere... Valuri pufoase dansează în ritmul vântului valsează, se pierd apoi-mprăștiate
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
și Morții vagin (orificiu) Poarta de Jad Ușa de Jad Peștera de Cinabru Poarta Copiilor Un Inch Pătrat vagin (vestibulul inferior) Micul Șuvoi vagin (mediu) Valea Adâncă Locul Ascuns Calea yin vagin (superior) Palatul Ceresc Valea Singurătății vulva (superioară) Albia Aurită vulva (inferioară) Vena de Jad uter Palatul Copiilor Polul Nord Camera Purpurie Este foarte clar din exemplele de termeni de mai sus că poeții chinezi, asemenea medicilor taoiști, au acordat mult mai multă atenție detaliilor anatomiei feminine decât celei masculine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
în zona Porții ca și cum ați tăia cu fierăstrăul, ca și cum ați încerca să deschideți o scoică pentru a ajunge la Perla Prețioasă din interior; - înfigeți-vă adânc în Poarta de Jad, apoi retrageți ușor Tulpina de Jad, împingându-vă în Albia Aurită, ca și cum ați tăia prin piatră în căutarea jadului prețios; - folosiți Tulpina de Jad pentru a vă înfige cu putere în zona Terasei de Jad, ca și cum ați folosi un pisălog de fier pentru a strivi medicamente într-o piuliță; - împungeți cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
urmele pașilor pe pardoseala scumpă: gresie italiană, de bună seamă. De altfel nici domnișoara nu părea Îmbrăcată În haine ieftine. Se vedea prea bine acest lucru, dar iuțeala cu care lucra te făcea să treci cu vederea bățoșenia și mediocritatea aurită a „Stilului Steilmann”. Pe un panou așezat la vedere, În fapt macheta mult mărită a paginii de publicitate a ziarului, se putea citi „Oferta zilei”. Curios, dar și obligat să-și gândească cel puțin textul pe care urma să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
fâsâi și glonțul de 45 sfâșie pictura în două. Au urmat cele două vase Ming, transformate într-o explozie de cioburi. Am ratat grifonul din prima încercare - dar m-am ales cu un premiu de consolare: o oglindă cu rama aurită. Tati și fetița lui stăteau în pat, îngrămădiți unul într-altul. Am ochit un Rembrandt sau un Tizian sau ce mama dracu’ o fi fost. Glonțul făcu o gaură de toată frumusețea, smulgând cu el și o bucată din perete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
că inventaseră o mie de noi moduri de a primi și a dărui plăcere. Dormiseră unul în brațele celuilalt. Râseseră ca niște copii de prostia lui Laban și de ciudățeniile Zilpei. Dar despre Rahela nu vorbiseră. A fost o săptămână aurită, fiecare zi era mai dulce și totodată mai tristă decât cea de dinainte. N-avea să mai fie altă vreme în care Iacob și Lea să rătăcească fiecare prin amintirile celuilalt și apoi, în mijlocul zilei, să se abandoneze unul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]