4,177 matches
-
Lucy era destul de mare ca să poată să ajute cu copiii lui Nancy, totul se putea rezolva cu avantaje pentru toată lumea. Lasă chiria, Nathan, mi-a spus Joyce. Nancy are nevoie de o asistentă pentru afacerea cu bijuteriile și, dacă pe Aurora n-o deranjează să dea o mână de ajutor la curățenie și la gătit, camera e gratis. Frumos din partea lui Joyce. Deja aveam aproape șase luni de când ne făceam de cap și, chiar dacă locuiam în case separate, erau rare săptămânile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
din toamna aceea - la două zile după ce Rachel a suferit un avort spontan, patru zile după ce lui Bush i-au fost date ilegal pe tavă alegerile și douăsprezece zile înainte ca Henry Peoples să reușeasă să o găsească pe dispăruta Aurora - am cedat nervos și am făcut-o. Spre imensa mea surpriză, cererea în căsătorie mi-a fost întâmpinată cu hohote de râs strident. — Ah, Nathan, mi-a spus ea, nu fi prost. Ne simțim foarte bine așa cum suntem. Ce rost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Pangloss, totul s-a rezolvat cum nu se putea mai bine și, pentru prima oară în viață, am ajuns să și am prăjitura la dispoziție, dar s-o și mănânc. Joyce și-a șters lacrimile și, două săptămâni mai târziu, Aurora și Lucy locuiau la ea în casă. Era un aranjament logic pentru toți cei implicați, dar, chiar dacă rațiunea impunea ca mama și fiica să fie iar împreună, nu trebuie uitat cât de greu le-a fost lui Tom și lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
o dădusem în grijă, astă-vară, și cu mine locuise numai câteva săptămâni. Când mă gândeam la cele cinci luni și jumătate pe care le petrecuseră cu ea, nu puteam să nu-i compătimesc, oricât ar fi fost de încântați că Aurora aterizase în siguranță în Brooklyn. — Trebuie să stea cu mama ei, i-am spus lui Tom, încercând să adopt o atitudine filozofică. Dar o parte a lui Lucy ne aparține, fiecăruia dintre noi. E și fata noastră și asta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
după el, ca să nu se facă de râs în public. Poate casa din Carroll Street era de vină pentru scăpările acestea lipsite de bărbăție. Petreceam destul de mult timp acolo, și acum că soțul lui Nancy fusese înlocuit de Lucy și Aurora, gospodăria devenise un univers în întregime feminin. Singurul său membru masculin era Sam, fiul în vârstă de trei ani al lui Nancy, dar, cum el abia învăța să vorbească, influența sa asupra operațiunii era strict limitată. Altfel, nu erau decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
era Sam, fiul în vârstă de trei ani al lui Nancy, dar, cum el abia învăța să vorbească, influența sa asupra operațiunii era strict limitată. Altfel, nu erau decât fete, trei generații de fete, cu Joyce la vârf, Nancy și Aurora la mijloc și Lucy, în vârstă de zece ani, și Devon, de cinci, la nivelul de jos. Interiorul casei de cărămidă era un muzeu viu de artefacte femeiești, cu galerii dedicate expozițiilor de sutiene și chiloței, uscătoare de păr și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
pantofi. Mersul acolo era ca o vizită într-o țară străină, dar, dat fiind că îi adoram pe toți cei care locuiau în casă, era locul pe care îl preferam oricărui altuia de pe pământ. În lunile care au urmat evadării Aurorei din Carolina de Nord, chez Joyce s-au petrecut mai multe lucruri curioase. Pentru că ușa îmi era mereu deschisă, puteam urmări aceste întâmplări îndeaproape, pe care le observam într-o stare de perpetuă surpriză și mirare. Cu Lucy, de exemplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
ta“ au devenit parte a discursului zilnic. Față de tot restul lumii, comportamentul lui Lucy era neschimbat. Doar mama ei era supusă acestor asalturi care, odată cu trecerea timpului, deveneau din ce în ce mai hotărâte. Oricât ar fi fost de demoraliznt acest comportament pentru fragila Aurora, începeam să-l văd ca pe o epurare, semn că Lucy se bătea pentru propria viață. Nu se punea problema iubirii. Lucy își iubea mama, dar aceeași mamă iubită o aruncase într-un autobuz într-o după-amiază dezlânată, nebunească și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
ar fi tăcut din gură, dar strigătul acesta înăbușit i-ar fi făcut enorm de mult rău pe termen lung. Trebuia să-l lase să iasă. Altfel nu putea opri sângerarea. Făceam eforturi să o văd cât mai des pe Aurora, mai ales în acele prime luni dificile, când încă se mai lupta să-și găsească un drum în viață. Ororile din Carolina de Nord o marcaseră pe viață și amândoi știam că nu avea să-și revină niciodată complet de pe urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
tontul de mine, Nathan cel Neînțelept, care credea că nu are nimic mai bun de făcut decât să aștepte să moară, preschimbat acum în consilier și confident, amant pentru văduve focoase și cavaler rătăcitor care salva domnițe aflate la ananghie. Aurora opta să discute cu mine pentru că tocmai eu mă dusesem până în Carolina de Nord și o salvasem și, chiar dacă, înainte de acea după-amiază, nu ținuserăm legătura timp de mulți ani, rămâneam totuși unchiul ei, unicul frate al mamei ei, și știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
copii ai lui June reveniseră în viața mea, era ca și cum sora mea mai mică ar fi înviat iar în mine și, petru că era fantoma care nu contenea să mă bântuie, copiii ei deveniseră copiii mei. Unicul lucru pe care Aurora nu-l împărtășise nici mamei, nici fratelui ei, nici altcuiva din familie era numele tatăului lui Lucy. Păstra acest secret de atâția ani, încât mi s-a părut inutil să mai abordez subiectul, dar, după unul din prânzurile noastre, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
a spus cineva o dată că s-a întors acasă, a terminat colegiul și acum predă muzica în nu știu ce liceu din Midwest. Dar cine știe dacă e același Billy Finch? S-ar putea să fie altă persoană. Chiar și după sosirea Aurorei în Brooklyn, nu era deloc o certitudine că scăpase definitiv de David Minor. Numele și adresa mea erau în cartea de telefoane și nu i-ar fi fost greu să dea de ea prin intermediul meu. Se strângea carnea pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
în iunie am putut să las grijile deoparte și să închei capitolul. Într-o dimineață, în cutia mea de scrisori și-a făcut apariția un plic alb și gros și, neobservând că nu îi era adresat lui Nathan Glass, ci Aurorei Wood, prin amabilitatea lui Nathan Glass, l-am deschis înainte să-mi dau seama de greșeală. Biletul scurt de introducere suna astfel: Draga mea, E mai bine așa. Noroc - și fie ca Domnul Să fie îndurător cu tine. David Biletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
David Biletul era prins de un document lung de șapte pagini, care s-a dovedit a fi o hotărâre de divorț emisă de tribunalul regional din Saint Clair, statul Alabama, prin care se desfăcea căsătoria dintre David Wilcox Minor și Aurora Wood Minor, pe motivul părăsirii de domiciliu. În ziua aceea, la prânz, mi-am cerut scuze de la Rory pentru că îi deschisesem corespondența, apoi i-am înmânat scrisoarea. — Ce e? m-a întrebat ea. — Un bilet de la fostul tău soț, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
când descoperea adevărul. Bănuiam că nu cu calm și, dacă aveam dreptate, atunci singurul rezultat posibil al furiei ei avea să fie căutarea cuiva pe care putea arunca vina. Și cine putea juca mai bine rolul țapului ispășitor decât unchiul Aurorei, șarlatanul cârpaci care își insinuase nepoata dezechilibrată și corupătoare în sânul familiei Mazzucchelli, unde aceasta complotase pentru a o transforma pe inocenta Nancy într-o lesbiană ostentativă și libidinoasă? Îmi imaginam că are să le dea pe Rory și pe Lucy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
filme și mâncare thailandeză. După ce am făcut comanda prin telefon la restaurant, s-a întors spre mine și a spus: — N-o să-ți vină să crezi ce le-a trecut prin cap. — Despre cine vorbim? am întrebat. — Despre Nancy și Aurora. — Habar n-am. Fac și vând bijuterii. Au grijă de copii. Treburile obișnuite. Și dorm împreună, Nathan. Au o legătură. — De unde știi? — Le-am prins. Ții minte că joi seară am rămas aici? A doua zi dimineață m-am trezit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
frânt inima. Fiica lui să se culce cu altă femeie. De câte ori mă gândesc, îmi vine să vărs. Nu poți să faci mare lucru, Joyce. Nancy e femeie în toată firea și are voie să se culce cu cine vrea. Și Aurora la fel. Amândouă au trecut prin perioade foarte grele. Amândouă au avut căsnicii ratate și amândouă sunt probabil un pic sătule de bărbați. Nu înseamnă că sunt lesbiene și nu înseamnă că relația o să dureze o veșnicie. Ce e rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
activist pentru drepturile homosexualilor. N-o să mai treacă mult și-o să-mi spui că ai avut relații cu bărbați. — Mai bine-mi tai mâna dreaptă decât să mă culc cu un bărbat. — Atunci de ce le aperi pe Nancy și pe Aurora? — Pentru că ele nu sunt eu, o dată. Și pentru că sunt femei. — Cum adică? — Nu știu nici eu prea bine. Mie îmi plac atât de mult femeile, încât mi se pare că înțeleg cum se face că o femeie se simte atrasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
faptele i se dezvăluiseră într-un mod atât de șocant, de neuitat, dar până la urmă trebuia să se împace cu situația, indiferent că-i plăcea sau nu. A sosit mâncarea și, un timp, n-am mai vorbit despre Nancy și Aurora, ci ne-am concentrat asupra mesei. Îmi amintesc că-mi era extraordinar de foame în ziua aceea și am înfulecat aperitivele și creveții picanți în doar câteva minute. Pe urmă am dat drumul la televizor și ne-am uitat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
cu domnul Hassim-Ali, dar nu a putut să-mi răspundă. Abia intrase în schimb, mi-a spus, și nu știa nimic. O dată la patru ore, rezultatele analizelor ieșeau negative. Dimineață au venit să mă viziteze Joyce, Tom și Honey, și Aurora și Nancy - dar nimeni nu a avut voie să stea mai mult de câteva minute. După prânz, a apărut și Rachel. Toți au început prin a mă întreba același lucru - cum mă simțeam? - și le-am răspuns tuturor la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
acelea să tacă, de unde vine tot sângele acesta... Iar ăilalți Îl vorbesc că bea, că are arterioscleroză... Și dacă o fi fost chiar așa?” „Așa a fost. Citește-l pe Feuerbach, În loc de hârțoagele tale”. „Amparo, se face ziuă”. „Suntem nebuni”. „Aurora cu degetele ei de roza-cruce mângâie blând undele...” „Da, da, s-o crezi tu. Cea care vine este Yemanjá.” „Fă-mi niște ludibria...” „O, ce mai Tintinnabulum!” „Ești Atalanta fugiens a mea...” „O, iată Turris Babel...” „Vreau Arcana Arcanissima, Lâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
de manivelă cu șurub, nichelată. Mama se ținea de un mâner, eu mă legănam lângă ea și astfel defila prin fața noastră un oraș atât de frumos, de misterios, că abia ne încăpea în pupile. Dimineața orașul era învelit de-o auroră ca apa rece. Erau la modă zorelele care-și deschideau cupele albastre, cu vine violete, pe după aproape fiecare grilaj. La amiază tramvaiul era foarte aglomerat. Un țărănet vesel, cu băști, șepci și treninguri, iar femeile în fuste cu imprimeuri înflorate
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
fericire, înaintam prin noapte, pe un drum larg cât distanțele dintre stele. Ajunsă la o barieră, care era mai degrabă în mine decât în afara mea, din locurile de negândit de dincolo de ea am văzut apropiindu-se de mine o fantastică auroră, în care fiecare scânteiere era o lume, în care fiecare punct de lumină era un Dumnezeu. Părea o explozie extatică a cosmosului, un apocalips și-o geneză amestecate. Totul mă atrăgea spre lumina de dincolo de lumină. Nu am putut însă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Nu-l slăbim din ochi! Domnul Panciu traversează strada aproape fără să se asigure că nu dă vreo mașină peste el, cu servieta bălăngănindu-i-se dezordonat și ciocnindu-i-se de picioare. De partea cealaltă s-a ivit restaurantul Aurora. Băieții sunt cinci la număr. Traversează, la rândul lor, pe urmele profesorului lor de matematică, în grup răzleț, mimând graba și hlizindu-se unul la altul. Se opresc la piciorul scării care urcă până la intrarea în restaurant, uitându-se care
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
spre el. Îl privește cu mai multă atenție și pare să recunoască în acest al doilea picolo pe unul din elevii săi. Dar nu, n-a fost decât o impresie: profesorul nu-l recunoaște nici pe Mazilu. Aici, la restaurantul Aurora, toate lucrurile au o altă înfățișare. Cei doi falși picolo aruncă priviri neliniștite în lungul culoarului, să nu fie surprinși de adevăratul chelner care pesemne că a primit totuși comanda domnului Panciu și urmează să se întoarcă dintr-o clipă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]