2,756 matches
-
Anca Manolescu etc, etc, etc. Pentru ce au adus fiecare nou ar trebui atâtea detalii... Împreună s-au înscris în tendințele moderne ale literaturii, fiecare în domeniul abordat. Poezia feminină a adus nou prozaismul poetic, luciditatea tăioasă și rece, semnificația autobiografică. Proza a adus tendințele cele mai captivante în ultimii ani: indiferența față de timpul biografic, detașarea de real, realismul fantastic, onirismul cu distorsiunile lui, interesul pentru rememorare (cu demontarea firească a mecanismului acestuia), revenirea ficțiunii. Memoriile dialogate ale Gabrielei Melinescu cu
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]
-
a tehnici analizei, a mecanismului vieții interioare fundamentale ale scriitorului. 2. Autoficțiunea în nuvele și romane Termenul de „autoficțiune” a fost inventat de Serge Doubrovski (Fils, 1977) și desemnează povestirea vieții care confundă autor și personaj și care, contrar romanului autobiografic, pune în scenă personaje cu nume fictive. În 1975, Philippe Lejeune, teoretician al autobiografiei, exprimă, în opera sa Pactul autobiografic, necesitatea de a stabili o clasificare a scrierilor despre sine („écritures de soi”) și a povestirii autobiografice („récit autobiografique”). Lejeune
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
fost inventat de Serge Doubrovski (Fils, 1977) și desemnează povestirea vieții care confundă autor și personaj și care, contrar romanului autobiografic, pune în scenă personaje cu nume fictive. În 1975, Philippe Lejeune, teoretician al autobiografiei, exprimă, în opera sa Pactul autobiografic, necesitatea de a stabili o clasificare a scrierilor despre sine („écritures de soi”) și a povestirii autobiografice („récit autobiografique”). Lejeune elaborează un tabel cu diferite combinări posibile de autobiografie, iar Serge Doubrovski, în romanul său Fils, reacționează la această tentativă
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
care, contrar romanului autobiografic, pune în scenă personaje cu nume fictive. În 1975, Philippe Lejeune, teoretician al autobiografiei, exprimă, în opera sa Pactul autobiografic, necesitatea de a stabili o clasificare a scrierilor despre sine („écritures de soi”) și a povestirii autobiografice („récit autobiografique”). Lejeune elaborează un tabel cu diferite combinări posibile de autobiografie, iar Serge Doubrovski, în romanul său Fils, reacționează la această tentativă de teoretizare. El admite totuși concordanța numelui autorului și a unui pact romanesc, concordanță la care Lejeune
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
găsea în practică nici un exemplu. De aici se naște ideea de a conceptualiza o asemenea cercetare sub termenul de „autoficțiune”. S-a pus întrebarea dacă este necesar și chiar pertinent să se erijeze acest amestec de ficțiune și referențial, de autobiografic, la rangul de concept. Formele scrierilor despre sine care reprezintă conceptul autoficțiunii, încearcă să definească și să-i dea pertinență autobiografiei, după denumirea dată de Lejeune. Nimic nu pare să distingă a priori o autobiografie de un roman la prima
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
apreciate necondiționat în autobiografie pentru că autorul care face povestirea vieții sale pe care o cunoaște deja, o povestește de la un punct de plecare la care pare că ignoră soluția în momentul în care o relatează. A se pune în poziție autobiografică înseamnă a accepta principiul unei coincidențe între cel care ține pana în mână și cel care nu o ține. Dar adevărul pe care îl expune nu va fi decât un adevăr al momentului, cel pe care memoria îl dezvăluie sau
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
va fi decât un adevăr al momentului, cel pe care memoria îl dezvăluie sau, pur și simplu, cel pe care el se autorizează să-l dezvăluie. Acest pact al autorului cu lectorul nu poate fi decât un garant al genului autobiografic. Autorul poate afirma că spune adevărul, însă povestirea sa să nu fie întru totul autentică. De aceea, definiția lui Philippe Lejeune trebuie relativizată în ceea ce privește noțiunea de adevăr pentru că ea spune că autobiografia a încetat să facă o povestire a propriei
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
existențe. Pare, deci, că doar identitatea autor-narator- personaj poate să fie garant al genului. Însă pentru ca identitatea între aceste trei instanțe să fie garantă a autobiografiei, trebuie să existe undeva în text sau în paratext, un pact care să fie autobiografic și să garanteze că autorul a vrut să facă povestirea propriei existențe și că subiectul povestirii sale este el însuși. Autoficțiunea ar fi, după Serge Doubrovski, „ficțiune de evenimente și de fapte strict reale”, definiția ambiguă care are valoarea unui
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
că autorul a vrut să facă povestirea propriei existențe și că subiectul povestirii sale este el însuși. Autoficțiunea ar fi, după Serge Doubrovski, „ficțiune de evenimente și de fapte strict reale”, definiția ambiguă care are valoarea unui pact. În Pactul autobiografic, Philippe Lejeune subliniază aparenta simplitate a dispozitivului global al unui text autoficțional, o povestire în care autorul, naratorul și protagonistul împărtășesc aceeași identitate nominală și în care titlul generic indică faptul că e vorba de un roman. Se poate distinge
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
romanești, autorul și-a creat un alter-ego viabil, un personaj. Alexandru Călinescu observă că „a căuta corespondențe reale ale situațiilor și personajelor lui Holban (așa cum s-a procedat în special în scrierile romanticilor) ar fi absurd și inutil: oricâte elemente autobiografice ar exista în cărțile lui Holban, acestea sunt ficțiuni, sunt romane (sau <<fragmente>> ce stau și ele sub semnul romanescului) și nu jurnal intim sau memorialistică.”<footnote Alexandru Călinescu, Anton Holban. Complexul lucidității, Editura Albatros, București, 1972, p. 13 footnote
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
lui Holban o notă de modernitate. Deși prin obsesia singurătății, a morții și prin vocația nefericirii, scriitorul este un romantic, la nivelul scriiturii și al compoziției, prin autenticitate și prin tehnica analizei psihologice, el este un mdern. Uneori, însă, elementul autobiografic este atât de marcat, încât e greu să numim nuvele ceea ce pare ma curând că ține de jurnal, memorii sau note de călătorie. În această categorie pot intra nuvelele Zi glorioasă la Cernica, A l` ombre des jeunes filles en
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
și ea forma prejudecății. Nu se dorește vizarea identificării autorului cu naratorul sau faptul biografic care singur ar explicita opera. Acestea sunt erori ale biografismului inventariate de Proust în Contre Sainte-Beuve și discutate apoi și de Philippe Lejeune în Pactul autobiografic: „Ecrire sur soi est fatalement une invention de soi.” Originalitatea lui Sainte-Beuve constă în a înțelege prin biografia omului, prin istoria familiei sale și prin toate particularitățile sale valoarea operelor și natura geniului său. Literatura, spune Sainte-Beuve, nu este distinctă
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
aleg decât ceea ce e interesant din ceea ce ne înconjoară. Poate sunt nedrept. Dreptatea sau nedreptatea nu sunt insă valori estetice, singurele care mă preocupă.” Contemporan lui Anton Holban în special Eugen Lovinescu și Pompiliu Constantinescu, au remarcat mai ales aspectul autobiografic al acestei literaturi care ar fi un fel de „epică autobiografică”, o experiență netransfigurată artistic. Totuși nu se poate spune că nu există invenție. Autenticitatea biografică e de obicei simulată, aceasta fiind metoda epică. Anton Holban se limitează în scrierile
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
nedrept. Dreptatea sau nedreptatea nu sunt insă valori estetice, singurele care mă preocupă.” Contemporan lui Anton Holban în special Eugen Lovinescu și Pompiliu Constantinescu, au remarcat mai ales aspectul autobiografic al acestei literaturi care ar fi un fel de „epică autobiografică”, o experiență netransfigurată artistic. Totuși nu se poate spune că nu există invenție. Autenticitatea biografică e de obicei simulată, aceasta fiind metoda epică. Anton Holban se limitează în scrierile sale la o singură femeie care se transformă în obiect de
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
unei burghezii stabilizate și e caracterizat prin individualism, socialitate refuzată, subiectivism și fragmentarism. Rod al imaginației care sesizează și combină, în funcție de viața interioară, datele concretului, romanul autentic este, după Anton Holban, o confesiune, operând cu experiențe extrase din zona autobiograficului, filtrate prin conștiință, abstractizate, generalizate și apoi atribuite faptelor și oamenilor. Proustianismul lui Anton Holban se bazează pe specularea inteligentă a închipuirii, care lucrează cu datele reale sublimate, trecute, din concretețea lor, în plan conceptual, cu finalitate estetică. De aici
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
sugestia extraordinară a inefabilului scurgerii timpului. Autorul ilustrează cum neschimbarea și statornicia în obiceiuri devin tradiții. G. Călinescu a identificat aici tehnica gidiană a „caietelor”. Atmosfera este formată din detalii, care luate separat nu spun nimic, dar pe care timbrul autobiografic al relatării le colorează. Fără nici o ostentație în a propune evenimente sufletești inedite, se observă psihologia bunicii. Totul e cât se poate de obișnuit, dar tocmai de aceea sugestiv. Nepoții au prins-o pe bunică șezând la fereastra iatacului și
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
renunță la orice complezență față de public. Serge Doubrovski a inventat în romanul Fils termenul de „autoficțiune”, care desemnează povestirea vieții în care se confundă autori și personaje. Teoreticianul conceptualizează acest termen ca reacție a încercării lui Philippe Lejeune în Pactul autobiografic de a stabili o clasificare a scrierilor despre sine. Autoficțiunea ar fi, după Serge Doubrovski, ficțiune de evenimente și de fapte strict reale, îmbinare de adevăr și mistificare ce se realizează în opera lui Anton Holban, proiectul unei autoficțiuni avant
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
un motiv personal pe care s-a chinuit să-l mistifice. Stilul său este concis, sintetic, nediluat și se pliază pe nuanțele psihoemoționale consemnate în scris. Romanul autentic este, după Anton Holban, o confesiune, care operează cu experiențe din zona autobiograficului, filtrate prin conștiință, abstractizate, generalizate, și apoi atribuite faptelor și oamenilor. Noul roman a început să creadă în autenticitate, ionicul, în care se integrează proza lui holbaniană, înfățișează o vârstă a conștiinței de sine. Romanul ionic e caracterizat prin individualism
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
24, februarie, 2003, Chișinău „Trăim într-o Românie virtuală” Interviu luat de Svetlana Cârstean Spuneați, în introducerea la cartea dumneavoastră, Societatea retro, că faptul de a scrie despre un aspect sau altul al societății românești se datorează întotdeauna unei componente autobiografice. Care ar fi componenta (sau componentele) autobiografică(e) care v-a(u) condus în locul în care sunteți acum? Acum sunt în mai multe locuri. Un prim loc în care m-aș situa este cel dat de teoria feministă și, mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
Românie virtuală” Interviu luat de Svetlana Cârstean Spuneați, în introducerea la cartea dumneavoastră, Societatea retro, că faptul de a scrie despre un aspect sau altul al societății românești se datorează întotdeauna unei componente autobiografice. Care ar fi componenta (sau componentele) autobiografică(e) care v-a(u) condus în locul în care sunteți acum? Acum sunt în mai multe locuri. Un prim loc în care m-aș situa este cel dat de teoria feministă și, mai ales, de filosofia feministă și de teoriile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
la o sensibilitate adevărată, dezbărată de artificii."26 Romanul conține multe din temele predilecte ale autorului: natura ca refugiu, orașul ca mediu al pervertirii, visul fericirii și religia naturală, toate acestea tratate într-o mare intrigă romanescă, în mare măsură autobiografică. Saint-Preux și Julie retrăiesc, în imaginația lui Rousseau, ceea ce trăise el, la vîrsta de 40 de ani, în pasiunea sa pentru contesa Sophie d'Houdetot, cumnata doamnei d'Epinay. "Noua Héloïse s-a născut dintr-un vis de voluptate convertit
Paradigma Rousseau și educația contemporană by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
precursor era" și îi decernează "funcția de învățător al speciei umane". Rousseau a lăsat generațiilor următoare o comoară extraordinară. Émile a fost cea mai influentă lucrare din domeniul educației după Republica lui Platon. Confesiuni a reprezentat cea mai importantă lucrare autobiografică de la aceea a Sfîntului Augustin încoace. Reveriile unui hoinar singuratic a jucat un rol semnificativ în dezvoltarea naturalismului romantic, iar Contractul social s-a dovedit a fi una dintre cele mai importante lucrări din domeniul teoriei și practicii politice. Încercînd
Paradigma Rousseau și educația contemporană by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
pages.globetrotter.net www.rousseau.unige.ch http://rousseaustudies.free www.scholar.lib.vt.edu www.utm.edu În aceeași colecție, au mai apărut: Gabriel Albu, O psihologie a educației Ștefan Boncu,Negocierea și medierea perspective patologice Ticu Constantin, Memoria autobiografică Ticu Constantin, Ana-Stoica Constantin, Managementul resurselor umane Elena Dimitriu-Tiron, Consiliere educațională Elena Dimitriu-Tiron, Dimensiunile educației contemporane Cristina Neamțu, Educația sexuală o provocare pentru școala românească Dumitru Popovici, Sociologia educației Horst Siebert, Învățarea autodirijată și consilierea pentru învățare Horst Siebert, Pedagogie
Paradigma Rousseau și educația contemporană by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
Întâlnirea cu gloria. După spusele mamei, la 1 martie 1923, Într-o casă de pe malul românesc al Nistrului din Răzeșia Rughi, ea a oferit artei un mărțișor. A crescut pe Nistru și s-a dezvoltat pe Dâmbovița”. Sfârșește scurta notă autobiografică cu cuvintele: ” Nu pentru că trec anii ne bucurăm la aniversări. Pentru că mai vin să ne bucurăm Împreună și să ne Întristăm separat. Fiecare pentru celălalt. ” Sergiu Grosu În peisajul sumbru al Europei răsăritene cuprinsă de regimurile totalitare, afirmarea personalităților creștine
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
marilor scriitori au constituit factori care au amprentat devenirea dvs. spirituală? Dați câteva exemple, vă rog. S.H.B.: Pe vremea lecturii adolescentine, eram adânc mișcat de operele lui Jack London, în special de romanele Chemarea Străbunilor, Colț Alb și de romanul autobiografic Martin Eden (acesta din urmă, din cauza ironiei oamenilor dispuși să hrănească eroul eponim când burta îi era plină, nu goală, și fiindcă reflectă viața lui Jack London și viețile multor scriitori și artiști); și, desigur, povestirea Focul. Mai târziu, am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]