3,708 matches
-
care le ai de acoperit sunt imense, incomensurabile, sfidează orice determinare, ridiculizează orice potențial fizic. Și eu simt deja cum mi se instalează în corp oboseala, deși mai am atâtea de văzut. VITALIE CIOBANU: Căutăm pavilionul României urcați într-un autocar, altfel ne-ar fi luat vreo două ore de mers pe jos. Dar ajunși „la fața locului”, ne întâmpină mai întâi pavilionul Emiratelor Arabe Unite, împresurat de palmieri, și această vecinătate trebuie să fie destul de profitabilă, întrucât o parte, măcar, dintre turiștii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
zile rezervate Hanovrei, trenul căruia îi fuseserăm juruiți în această călătorie. Câte trei fâșii de circulație, de o parte și alta, foarte aglomerate, în special cu TIR-uri. Încerc să deslușesc mai bine împrejurimile prin geamul aburit de ploaie al autocarului: șosele flancate de garduri foarte înalte (de circa 2,5 m), de fier sau de beton - e greu să-mi dau seama - ca niște manșete de protecție. Când gardurile se sfârșesc, apar pogoane bine îngrijite și pădurile verzi. Dimineața, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ruși sau sovietici: Lenin, Sovietskaia, Victoriei, Kalinin, Kirov etc. În spatele monumentului lui Lenin e în șantier o biserică ortodoxă, unii localnici speră că tătucul bolșevic va fi, cel puțin, mutat în altă parte. N-am observat, în plimbarea noastră cu autocarul prin oraș, nici o biserică în stare funcțională. Îl întreb și pe Adrian Popescu, mult mai versat și mai sensibil decât mine în chestiuni de credință, și îmi întărește impresia. Atmosferă cazonă, înecată în praf și ateism vlăguit. Un Tiraspol mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
eventualitate, „căci nu se știe peste cine dai” - și îmi promite să ne trimită un text. Dar știm amândoi că nu e decât un schimb de politețuri. Înainte de a traversa podul lung ce leagă insula de țărmul lacului, unde adastă autocarele, fac turul castelului prin exterior, vrând să-i evaluez dimensiunile. Un loc liniștit, izolat, cel puțin așa pare la acea oră vesperală. Să te izolezi aici ca să scrii un roman... Cu singura condiție: să intre banchetele în carantină. 28 iunie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
bagajele, am impresia, mult înaintea orei fixate - atât de mare e nerăbdarea de a ne ști evaporați de aici. Un sindrom ce se extinde ca o molimă, după atâtea zile petrecute în spațiul rusesc. Demarăm în trombă cu cele trei autocare... În tren, cineva împarte prin compartimente broșuri cu trei tineri poeți ruși, pe numele lor Anastasia Razgouliayeva (n. 1978), Andrew Koslov (n. 1972) și Vlad Bagrov (1981), primite la nu mai știu ce reuniune la Moscova. Tustrei autorii, aflu de pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
călătorie la Paris fără să urci în Turnul Eiffel... VITALIE CIOBANU: Imediat după prânz, la 14.00, se organizează pentru doritori o excursie la Zelazowa Wola, localitatea unde s-a născut Frederic Chopin, pe 22 februarie 1810. Plecăm cu un autocar care demarează din fața hotelului. Discut cu Diana, o studentă din stafful polonez care ne însoțește. A fost angajată, alături de vreo alți 10 colegi, să aibă grijă de buna desfășurare a programului Expresului Literar. E în ultimul an la Litere și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Madrid?!” „Au rămas, probabil, niște lucruri nelămurite după plecarea voastră!”, râde Danuta, dar replica ei nu mă înveselește. Mi-e sufletul greu... Dimineața, coborâm cu boccelele la parter și, cum mai avem o jumătate de oră până să urcăm în autocar, mai fac un tur al împrejurimilor. Ochiul video, de cealaltă parte a străzii, clipește ironic. Mă gândesc la Berlin, ultima haltă a traseului, și resimt din nou frisoanele liniei de sosire. 14 iulie 2000, vineri Berlin VASILE GÂRNEȚ: În tren
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
clasice, o arteră celebră pentru cei 1.000 de tei, plantați în 1647 și reînnoiți, periodic, de edilii orașului. Un Champs Elisées mai mic, încununat cu Porțile Brandenburg și de Coloana Victoriei, înălțându-se în mijlocul unei rotonde. Traversăm Berlinul cu autocarul, și istoria ne însoțește odată cu unduirea peisajului urban. Partea de vest a Berlinului, înainte de 1989, era o insulă a libertății (fără ghilimele), înconjurată de Germania comunistă, un avanpost al confruntării între Vest și Est. Berlinul a suferit, ne spune Martin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
unor dovezi tot mai eclatante, mai „brutale”, de injustiție a sistemului politic, continuau să „creadă”, dând vina pe unul sau pe altul dintre conducătorii politici. A făcut o carieră literară fulgerătoare, din momentul în care l-am cunoscut, în acel autocar ce ne ducea la mânăstirea „Curtea de Argeș”, a publicat începând cu ’66 un șir de romane care l-au impus printre cei mai interesanți prozatori ai generației ’60. În primele două, Interval și Vestibul, cele mai reușite după părerea mea, Ivasiuc
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
nu se pot duce vinerea la moscheea Al Aqsa din Ierusalim, situată la numai opt kilometri distanță. Iar buticurile cu mici obiecte de cult, care reprezintă cea mai mare parte a veniturilor populației, sunt închise sau abandonate. Vizitatorii, veniți cu autocarele, se grăbesc să se întoarcă la Ierusalim nu e recomandabil să rămâi peste noapte aici și deci întârzie din ce în ce mai puțin la fața locului. Cei circa o sută de laici și clerici francezi ajunși aici odată cu arhiepiscopul Parisului, invitat de guvernul
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
a lungul itinerarului marcat cu indicatoare, un șirag de piscine și de bazine cu scări se umplu la cerere se oferă legiunilor de anabaptiști și de evangheliști americani, momentan absenți, dar despre care aud că vin aici cu coloane de autocare: purtând o simplă bluză albă ca de spital, ei coboară treptele căinței pentru a reapărea spălați de păcate și intonând un "aleluia". De unde și latura igienică și declarat "eco" a acestor puțuri cu fund de ciment și marcate în partea
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
al anilor 1950, al fenomenului baby-boom. Autenticul în vrac a dispărut sub falsul renovat, colorat și postsincronizat. Cum ar fi acest bizar Garden Tomb, alături de schitul Sfântul Ștefan, o Golgotă protestantă inventată de englezi în 1883, loc spre care converg autocarele cu nigerieni, ugandezi și kenyeni, cu toții africani anglofoni. Un arhitect ca Viollet- le-Duc ar fi respectat geniul locului, și atunci poate ar fi rămas ceva din acuarelele melancolice ale lui David Roberts, călătorul peisagist englez din secolul al XIX
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
m-a primit cu ostilitate. Recepționerul considera categoric suspect faptul că eram singur și a făcut absolut tot ce a putut ca să afle cam ce hram port. Bolnav, necredincios sau spion... Era probabil obișnuit fie cu familii israeliene, fie cu autocare pline cu turiști de toate națiile, iar excursioniștii solitari nu-i inspirau nicio încredere. Un tip rău n-are prieteni. Îi dau dreptate întru totul. Iar pe mine mă acuz că m-am uitat până acum de sus la procesiunile
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Dar ceea ce coborâsem eu prin depreciere la rangul de turmă era eternul corp de armată în marșul său spre Graalul fără capăt și fără sfârșit. Ghidul cu microfonul său, alături de șofer, este un Iosua cu comenzi electronice, iar pasagerii din autocar, pe jumătate adormiți, sunt tribul care se înghesuie în spatele profetului său. Inițiatică, pedagogică sau turistică, așa este formația de luptă, credula și neobosita falangă care traversează veacurile, și dacă vreo oiță rămâne din nebăgare de seamă în urmă, ea se
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
puțin puși pe glume și cu care el încearcă să închege o conversație. "Zece sau cincisprezece mii de soldați pe an, îmi spune el, numai că am observat că sunt din ce în ce mai reticenți. Ultima dată, jumătate din cei sosiți aici cu autocarul au rămas afară. Chiar dacă după halakha, nu-i o nelegiuire pentru nimeni să intre în grădina unei mănăstiri, reflexele de respingere se dovedesc a fi mai puternice. E ca si cum ar refuza să învețe o limbă care-i străină de a
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
a fost călătoria cu avionul! Tel-Aviv Și la coborâre a fost frumos. Mari emoții aveam, Împletite cu bucurie. La coborâre, pe scara avionului, erau doi polițai: unul pe dreapta, altul pe stânga. Polițaii aveau grijă ca toată lumea să urce În autocarul, care era Între ei, la capătul scării. Apoi ne-au dus la intrarea În aeroport, În Tel-Aviv, având grijă ca nimeni să nu ia altă direcție. Când am intrat În aeroport m-a uimit frumusețea lui: mare la Înălțime, imens
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Prima zi de Pelerinaj Dimineața, la ora 7, toată lumea era adunată În curtea bisericii. Părintele David era organizatorul și ghidul nostru. Așa că, după ce ne-am adunat vreo 50 de persoane, am mers prin Cetate și Împrejurimi. Părintele David angajase un autocar cu un șofer arab. Autocarul era nou și ultramodern, cu instalații multe și avea și televizor. Nimeni nu ne oprea, că era mașină arabă și șofer și număr tot de-al lor. Betleem Ne urcăm cu toții În autocar și ocupăm
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
la ora 7, toată lumea era adunată În curtea bisericii. Părintele David era organizatorul și ghidul nostru. Așa că, după ce ne-am adunat vreo 50 de persoane, am mers prin Cetate și Împrejurimi. Părintele David angajase un autocar cu un șofer arab. Autocarul era nou și ultramodern, cu instalații multe și avea și televizor. Nimeni nu ne oprea, că era mașină arabă și șofer și număr tot de-al lor. Betleem Ne urcăm cu toții În autocar și ocupăm fiecare câte un loc. Nimeni
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
angajase un autocar cu un șofer arab. Autocarul era nou și ultramodern, cu instalații multe și avea și televizor. Nimeni nu ne oprea, că era mașină arabă și șofer și număr tot de-al lor. Betleem Ne urcăm cu toții În autocar și ocupăm fiecare câte un loc. Nimeni nu stă În picioare, toți au locuri. Cu noi mai este un domn care ne filmează. Și cu ajutorul lui Dumnezeu (fiecare facem cruce și-L rugăm să fie cu noiă pornim la drum
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
de sfințenie În tine. Ești un om mulțumit și fericit. Și așa, cu această stare de sfințenie și bucurie, ne luăm rămas bun de la toate. Mulțumim lui Dumnezeu și-L rugăm să fie cu noi. De aici ne Îndreptăm cu autocarul spre Biserica Adormirii Maicii Domnului care este aproape, la 200 m distanță de Grădina Ghetsimani. Câmpul păstorilor La marginea orașului Betleem se află Câmpul Păstorilor. I se aspune Câmpul Păstorilor fiindcă pe acolo umblau păstori cu oile. Într-o noapte
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
La sate casele sunt foarte modeste și mici. Dar oamenii trăiesc În pace unii cu alții. Cana Galileii Cana Galileii este la 8 km distanță de orașul Nazaret. Este un sătuc de arabi, foarte curat și modest. Iată, a oprit autocarul aproape de biserica ortodoxă. Biserica a fost construită chiar pe locul unde a fost prima biserică, pe locul unde s-a săvârșit prima minune, Taina Cununiei, a Căsătoriei. Domnul Iisus a fost și El, cu Mama Lui invitați la această nuntă
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
vin. Fiecare pelerin cumpără vin să aducă la cei dragi de acasă din România. Ca să ne sfințim cu toții. De voiești, Doamne, ajută-ne să ne sfințim cu toții! Mulțumiți și fericiți de tot ce-am văzut și auzit, ne urcăm În autocar. Fiecare ocupă locul lui și-I mulțumim lui Dumnezeu pentru toate și-L rugăm să fie mereu cu noi. Autocarul pornește, iar noi privim pe geamul autocarului. Doamne, cât e de frumos,... ce peisaje, ce câmp minunat! Autocarul parcă zboară
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Doamne, ajută-ne să ne sfințim cu toții! Mulțumiți și fericiți de tot ce-am văzut și auzit, ne urcăm În autocar. Fiecare ocupă locul lui și-I mulțumim lui Dumnezeu pentru toate și-L rugăm să fie mereu cu noi. Autocarul pornește, iar noi privim pe geamul autocarului. Doamne, cât e de frumos,... ce peisaje, ce câmp minunat! Autocarul parcă zboară, atât de repede merge. Îmi pare rău că nu merge mai Încet. Ce văi, ce coline, ce munți, ce forme
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Mulțumiți și fericiți de tot ce-am văzut și auzit, ne urcăm În autocar. Fiecare ocupă locul lui și-I mulțumim lui Dumnezeu pentru toate și-L rugăm să fie mereu cu noi. Autocarul pornește, iar noi privim pe geamul autocarului. Doamne, cât e de frumos,... ce peisaje, ce câmp minunat! Autocarul parcă zboară, atât de repede merge. Îmi pare rău că nu merge mai Încet. Ce văi, ce coline, ce munți, ce forme de relief! La unii munți se vede
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
urcăm În autocar. Fiecare ocupă locul lui și-I mulțumim lui Dumnezeu pentru toate și-L rugăm să fie mereu cu noi. Autocarul pornește, iar noi privim pe geamul autocarului. Doamne, cât e de frumos,... ce peisaje, ce câmp minunat! Autocarul parcă zboară, atât de repede merge. Îmi pare rău că nu merge mai Încet. Ce văi, ce coline, ce munți, ce forme de relief! La unii munți se vede camuflat unde locuiesc pustnici. Cât de greu și anevoios e să
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]