4,649 matches
-
social-democrate din două motive fundamentale. Suprimînd rolul conducător al Partidului Comunist și cerînd alegeri libere, aceste mișcări reintroduc noțiunile de multipartitism și democrație politică, pe care partidele socialiste le-au apărat întotdeauna. Pe de altă parte, abandonînd termenii de planificare autoritară, reintroducînd economia capitalistă numită și de piață, aceste mișcări se apropie în egală măsură de practica social-democrată, cu multe iluzii, totuși și, fără îndoială, cu multe tergiversări în măsura în care reforma economică a sistemelor comuniste nu va putea fi decît lungă și
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
Moldovei și al epocii, înghețând sute de termeni în forme dialectale, în intenția de a reabilita autenticitatea voinței auctoriale. Este o ediție criticată ("atelier anarhic" Perpessicius); în ciuda faptului că era prima ediție critică (1933), autorul ei este calificat drept un "autoritar fără autoritate". Calificată drept o necropolă de Pompiliu Constantinescu, ediția Botez are obsesia manuscriselor supuse măsurii mecanice a lui I. Crețu. Șerban Cioculescu o acuză de provincialism și spirit arhaizant. Același critic demască lipsa de deontologie a ediției girate în
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
a-l înțelege pe Eminescu trebuie mai întâi să te desparți de el, contestându-l. Același critic este vizat într-o chestiune legată de publicistica lui Eliade: "în loc să descopere similitudini cu publicistica eminesciană, găsește o contradicție între teza statului național autoritar și cea a revoluției creștine din anii treizeci". N. M nu crede într-o "spiritualitate care înlătură omul, pretinzând că salvează statul, încă un stat autoritar, în sensul de etnocratic". Adevărul e că nici pe noi nu prea ne inspiră
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
Eliade: "în loc să descopere similitudini cu publicistica eminesciană, găsește o contradicție între teza statului național autoritar și cea a revoluției creștine din anii treizeci". N. M nu crede într-o "spiritualitate care înlătură omul, pretinzând că salvează statul, încă un stat autoritar, în sensul de etnocratic". Adevărul e că nici pe noi nu prea ne inspiră termenii de revoluție creștină sau mesianism, chiar și cu prețul pierderii "instinctului statal". Departe de a împărtăși unele afirmații și convingeri ale eseistului, al cărui umor
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
cu siguranță (prieteni, scriitori, soții, copii, părinți etc.) dar atipic, exigent, adesea bănuitor și polemic. Cel ce a trecut prin multe și umilitoare încercări până să fi fost omologat ca mare scriitor, nu va fi scutit de puseuri narcisice și autoritare. Coleg de generație cu Geo Dumitrescu, Ion Caraion și Virgil Ierunca, ajutat să supraviețuiască la București de Miron Radu Paraschivescu din munca de corector la "Timpul", Marin Preda, tânărul taciturn obsedat "mai ales de temele sexuale", părând "mereu flămând și
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
și deține, de asemenea, puterea politică în stat. Este cazul Bagdadului, poziționat în aria „patrulaterului sunnit” din centrul Irakului (islamul sunnit fiind minoritar în Irak), țară în care ani la rând puterea politică a fost deținută și exercitată în mod autoritar de către regimuri exponente ale minorității sunnite, majoritare în regiunea capitalei. Din punctul de vedere al poziției geografice, 16 capitale arabe sunt situate în regiunile litorale de pe patru fațade maritime: pe coasta Golfului Persic (Abu Dhabi - pe o insulă de lângă țărm, Manama
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3051]
-
și principalele orașe ale unui stat, reliefând chiar în unele situații, existența unor relații de concurență între capitală și alte orașe mari din teritoriu. PAG 138 În statele cu valori mari ale Is (peste 0,60), capitala domină în mod autoritar restul sistemului urban, detașându-se clar față de orașele mari aflate pe palierul secund al ierarhiei urbane, element ce denotă un dezechilibru în sistem, determinat de suprapopularea capitalei, în paralel cu suborganizarea urbană a unei mari părți a teritoriului din cauza condițiilor
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3051]
-
modernă, renunțând la vetusta prelegere sau dictare anostă: elevii devin mult mai interesați de tot ceea ce li se propune, căci ei sunt acum actorii principali, pe când dascălul își menține o poziție de simplu mediator sau coordonator și nu de stăpân autoritar a tot ceea ce se transmite. Libertatea dată de munca pe echipe și de sarcinile valorificate prin aplicarea metodelor moderne este apreciată de către elevi care nu se mai simt constrânși de nimic și simt că pot avea chiar puterea de decizie
Metode interactive de abodare a textului literar în învățământul primar by Mariana Morărașu () [Corola-publishinghouse/Science/1678_a_3029]
-
să-și creeze alte instanțe ordonatoare. Însăși "imparțialitatea" presupune rigoarea unei "priviri neutre", "din afară" (exotopice). O asemenea egalitate în tratarea unghiurilor de vedere duce la instaurarea unei ficțiuni superpuse celei evenimențiale. Relatarea la persoana a III-a, dominantă, distantă, autoritar cunoscătoare, presupune totuși o "prezență": difuză material, însă absolută în sens verbal, voce demiurgică, deoarece creatoare de viață. Dacă se poate spune că narațiunea la persoana I este "imaginarul trăit", cum îl numește Jean-Yves Tadié (6), narațiunea la persoana a
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
și asocierea infinitei blîndeți cu atributele materne. Revelația crucii, transportul luminos al credinciosului, adorarea vie a divinității, prezența consonantă a mamei fac parte, concomitent și inexprimat, din semnificația identificării timpurii cu simbolurile traseului christic. Judecata sceptică a tatălui, severă și autoritară, se manifestă traumatizant pentru copil, în urma revelației din biserică. Acesta "căuta să le documenteze că toată "minunea" e numai rezultatul exaltării religioase a copilului..." Interzicînd pentru totdeauna "exibițiile", și declarat împotriva "educației materne ultrareligioase", Iosif Bologa va impune peste cîțiva
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
Dickens. Spitalul este primul teatru al reprezentării epice: plin cu oameni de aceeași categorie, încremeniți în starea lor vegetativă față cu o viață care se desfășoară în afara lor, dincolo de ziduri, bolnavi care și-au constituit însă o comunitate. Peste ei, autoritar și înfricoșător, domnește nescris cel mai vechi pacient: Panteră. Atît de dominator, încît "Panteră ajunsese nesuferit. Îngîmfat și trufit, el făcea o glorie din boala lui și disprețuia pe toți ceilalți camarazi, ca pe niște inferiori cu care nu sta
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
băutură, dac-ar face să dispară o parte din tacîmuri, și altele. Ce distractiv ar fi! Toată lumea la masă, a anunțat tata, bătînd din palme. Stai puțin, a contestat surioara. Nu s-a terminat cîntecul. Niciun puțin. O făcea pe autoritarul în seara asta. Totuși, nu s-a îndurat să închidă televizorul cît stai la masă, nu faci alte chestii, că nu-i frumos și-ți mănînci memoria -, ci a schimbat postul pe unul cu știri, prea puțin interesante pentru o
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
a îndreptat spre Radu. Nici ea nu știa ce să-i facă. Nu era capabilă de violență și nici n-ar fi avut forța necesară. Poate spera ca prezența ei la doi centimetri în fața băiatului ar fi fost suficient de autoritară. Nu și după părerea lui Radu, care a îndreptat scaunul spre doamna profesoară, urmînd s-o lovească dacă se apropia mai mult. Ca fulgerul, corpul lui Cornel s-a golit de gînduri și s-a ridicat de la locul lui și-
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
bine că n-a spus nimic. Un suspin înăbușit i-a umplut gura, oprindu-l. În schimb, i-a mai turnat în pahar și i-a oferit încă o țigară. Ia și te-mbracă, i-a poruncit bătrînul, cît de autoritar putea la paharele băute. Între timp o să-ți fac ceva de mîncare. Radu prefera să-și pregătească singur. De obicei găsea tot felul de lucruri în mîncarea lui taică-su. N-o prea avea cu gătitul bătrînul. Nu se complica
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
îl are ca șef pe domnul Georgescu, poreclit " turbatul". Având mania persecuției, se simte mereu vizat de șef, spre deosebire de soția lui, care duce o viață liniștită. Vestea câștigului îl transformă dintr-un individ echilibrat, într-un individ cu ieșiri isterice autoritare. O scrisoare pierdută Conflictul din comedia O scrisoare pierdută este reprezentat de lupta pentru putere, pentru interese meschine. Acțiunea se petrece în preajma alegerilor pentru Constituantă, în anul 1884. Vrând cu orice preț să ocupe un scaun de deputat, Cațavencu, șeful
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
depărtat, dacă te lasă pârdalnica de inimă!" Acest sentiment l-a urmărit până la maturitate. Caracterizarea Smarandei Smaranda este mama lui Nică. Deși lipsesc elementele portretistice care să contureze portretul fizic, sunt suficiente elemente pentru alcătuirea unui portret moral. Ea este autoritară, virtuoasă, bisericoasă, insistentă în a-și vedea băiatul popă, pricepută în practici străvechi: alunga "nourii cei negri de deasupra satului", știa să abată "grindina în alte părți, înfigând toporul în pământ, afară dinaintea ușii", vrăjea tăciunii, să se potolească dușmanii
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
considerând-o un copil răsfățat, dar o va admonesta când află că i-a cedat lui Andrei. Un moment Ioana vede în acesta ființa iubită, tiparul ei de identitate. Eroina "are un zâmbet sever de dispreț", este "mândră, îndurerată", apoi "autoritară", "cu o mândrie de floare albă". Intrervine în dialogul lui Andrei cu Matei: "Tată, omul acesta vrea să-ți spună un lucru foarte simplu: că sunt nevasta lui". Pentru puțin timp, Andrei este eroul așteptat, dar eroina văzând ezitările bibliotecarului
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
nici un "beneficiu". Băieții cei mari pierduseră banii pe care îi câștigaseră de pe urma vânzării animalelor și aveau servicii: Paraschiv lucra ca sudor la tramvaie, Nilă era portar la un bloc, Achim avea un mic magazin de "Consum alimentar". Ilie Moromete era autoritar, dar își iubea copiii. Suferă când află că Nilă a murit în război, iar Paraschiv s-a stins din cauza tuberculozei. A rupt legătura cu foștii săi prieteni de la fierăria lui Iocan; oamenii nu-l mai ascultă ca altădată, iar el
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
și admirație. El este un personaj clasic (acționează sub imperiul datoriei față de popor, în relația rațiune-pasiune, învinge rațiunea), dar este și un personaj romantic, având trăsături excepționale, aură mitică, legendară, vitejie fabuloasă, patriotism, eroism excepțional, calități de suveran luminat și autoritar. Dinamic, multidimensional, arhetipal, Ștefan cel Mare este un personaj-sinteză. Deși se insistă mai mult asupra figurii de conducător, cu aura lui legendară, sunt momente când personajul este "umanizat". Măreția eroului este evidențiată de cei din jur : Nechifor Căliman îl vede
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
-l lovească necruțător. De multe ori recurge la arta disimulării: " Întorcând spatele marelui episcop și coborând glasul, ca sfântul să nu-i vază obrazul și să nu-i audă șoaptele, isprăvi printr-o poruncă plină de cumințenie". În familie era autoritar, doamna îi era supusă, domnița nu-i ieșea din cuvânt, iar cei sărmani, din afara curții, murmurau cu tristețe, că în țara lui Duca-Vodă "nu-i nimic sigur decât birul și moartea". Boierii vedeau Moldova ca pe un spațiu al intrigilor
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
convinge familia să se mute pentru trei ani la cârciuma Moara cu noroc. La început, Ghiță era harnic, cinstit, bun meseriaș, blând, dar treptat, e atras de patima banului. Devine ursuz, "pus pe gânduri". În fața lui Lică, inițial se arată autoritar și dârz, dar după aceea cedează. Acțiunile, gesturile și atitudinea protagonistului, monologurile interioare "scot în evidență nesiguranța, teama, zbuciumul". Regretă că are familie, ascunde afacerile necurate cu Lică, se îndepărtează de soția sa, fiind un suflet complex și labil, ar
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
fată vrea s-o căsătorească cu un preot, iar pe băiat vrea să-l facă maistru-cojocar. Chibzuită, pune banii în trei ciorapi: "unul pentru zilele de bătrânețe și pentru înmormântare, altul pentru Persida și al treilea pentru Trică". Mara este autoritară, inteligentă, pragmatică, cu o bogată experiență de viață și nu lăcomia de bani o determină să adune avere, cât dragostea maternă. Energică, ambițioasă, sensibilă atunci când copiii trec prin dificultăți, Mara rămâne fermă pe poziție, dârză, urmărește să-și asigure un
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
lui Caragiale, se află omul social. Trahanache, Catavencu, Zoițica, Farfuridi, Agamiță Dandanache sunt actorii comediei politice din jurul anului 1870, oameni ai vremii și ai locurilor. În același timp însă, Trahanache este un vanitos naiv, Cațavencu un ticălos, Zoițica o femeie autoritară, Farfuridi un prost, Dandanache un imbecil șiret. Caragiale își vede personajele în valori generale, în expresiile lor simplificate, după modelul marii comedii clasice. Totuși, în comediile sale, generalul nu sacrifică cu totul individualul: cele două aspecte ajung să se echilibreze
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
să prospere. Este evident că ambii oratori înoată în oceanul absurdului. Dar toate personajele piesei au un exacerbat instinct al parvenirii. Prefectul Tipătescu, deși este personajul cel mai lucid, e un tip imoral, întreținând o veche relație cu Zoe, femeie autoritară de care depind multe afaceri politice în orășel. Cu o luciditate de neegalat, Caragiale înțelege interesele personale meschine care domină viața politică a vremii sale. Pentru toți cei prinși în această mașinărie politică, țara este un fel de moșie personală
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
dintâi“. De această stra tegie uzea ză și soțiile vinovate. Simțind că ceva nu merge în interiorul cuplului, femeia o ia înaintea bărbatului și adresează o jalbă la Mitropolie centrându-și dis cur sul pe dihotomie femeie supusă și inferioară / bărbat autoritar și superior. Ancheta în teren demonstrează însă exact contrariul. Când numai are ce pierde, femeia își schimbă radical discursul, numai este o victimă, ci o acuzatoare aducând numeroase învinuiri lumii masculine, înjurând și blestemând pe toată lumea și chiar bătându-și
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]