14,396 matches
-
mea plină de insigne și medalii. Dacă nu începea furtuna, am fi continuat la nesfârșit - și exact asta mi-aș fi dorit. Dar alaiul se împrăștie în mijlocul pupăturilor înfocate și al îmbrățișărilor. Russ l-a dus pe bătrân înapoi la azil. Eu m-am retras împreună cu Kay Lake Bleichert în dormitor, să facem dragoste. Am lăsat radioul deschis, ca să-mi distragă atenția de la Betty Short. Dar n-a fost nevoie - nu m-am gândit nici o clipă la ea. III Kay și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
campanie publicitară pentru salvarea Ramonei de la Tehachapi. Sau, poate, fără mămica torționară n-ar fi avut curaj să mai lucreze. Am plecat de acolo și am frecat menta, dând o raită prin vechile locuri care mă obsedau. Am trecut pe la azil. Tata nu m-a recunoscut, dar părea plin de o bravură răutăcioasă. Lincoln Heights înflorea. Era plin de case noi ce-și așteptau chiriașii apartamente din prefabricate unde soldații „nu trebuie să depună garanție“. Sala Eagle Rock Legion încă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Ai idee când revine domnul Kadesky? Este foarte important. Nu, nu știa și nu știau nici ceilalți doi oameni pe care îi întrebase. Aruncă încă o privire ceasului de la mână. Îi veni în minte imaginea mamei sale, întinsă undeva în azilul Stuyvesant Manor, privind prin încăpere, pătrunsă de luciditate și întrebându-se unde îi este fiica. Karei îi venea să plângă din pricina frustrării de a fi captivă în acel loc. Din pricină că trebuia să rămână, să facă tot ce poate pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Kara nu o va merge cu ea în Anglia? Un râs trist. - Nu, nu, nu. Femeia aia nu mai pleacă nicăieri. - Kara a spus că nu poate să își dea demisia pentru că trebuie să o țină pe mama ei la azil. - Sigur, trebuie să fie îngrijită. Dar nu la noi. Kara plătește pentru recreere și reabilitare, pentru intervențiile medicale. Pentru îngrijirea pe termen scurt. Mama Karei nu știe nici măcar în ce an suntem. Ar putea să stea oriunde. Îmi pare rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Karei nu știe nici măcar în ce an suntem. Ar putea să stea oriunde. Îmi pare rău că spun asta, dar în momentul de față are nevoie doar de întreținere. - Și ce se va întâmpla cu ea dacă merge la un azil cu program pe termen lung? - Starea ei se va altera până la final. La fel s-ar întâmpla și dacă ar rămâne la noi. Numai că nu ar aduce falimentul Karei. După aceea Jayene și Thom se duseseră să ia masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
o jumătate de oră înainte. Nu am fost niciodată mândru de ceea ce am făcut. Încă mă doare, după atâția ani. Dar nu aș fi procedat altfel. - Deci concluzia ta e că ar trebui să o internez pe mama într-un azil de doi bani, spuse ea cu amărăciune. Unul mai ieftin, ca să pot fi eu fericită. - Sigur că nu. Du-o într-un loc unde să primească ceea ce are nevoie: îngrijire și companie. Nu ce ai tu nevoie. Nu într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
care știi că ești menită, acel ceva trebuie să capete prioritate în fața tuturor celorlalte lucruri. Angajează-te la Cirque Fantastique. Sau la un alt circ. Dar tu trebuie să mergi mai departe. - Tu ai idee măcar cum arată unele dintre azilurile alea? - Dacă așa se pune problema, atunci misiunea ta e să găsești unul care să vă placă amândurora. Îmi pare rău că sunt așa tranșant. Dar ți-am spus de la început că nu prea mă pricep să fiu delicat. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
sfredeli auzul lui Jim. Emoționat de perspectiva unui raid aerian, Jim se uită spre cer prin acoperișul deschis al sălii de Întrunire. În tot lagărul, deținuții alergau pe cărările de zgură. Bărbații și femeile, care moțăiau ca niște pensionari de azil pe treptele barăcilor, se Împingeau pe uși, mamele se aplecau peste ferestrele de la parter și Își puneau copiii la adăpost. Într-un minut, lagărul rămase pustiu, lăsîndu-l pe Jim să conducă singur raidul aerian din balconul sălii de Întrunire. Ascultă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
cu desțărarea asta pe care vreau s-o numesc des-cerul meu. Exilul! Proscrierea! Și ce experiențe intime, chiar și religioase, îi datorez! Întâi acolo, pe acea insulă Fuerteventura, pe care o voi iubi veșnic și din străfundul rărunchilor, în acel azil al Domnului, iar apoi aici, în Parisul ticsit și debordant de istorie omenească, universală, mi-am scris sonetele, pe care cineva le-a comparat, ca origine și intenție, cu Pedepsele scrise împotriva tiraniei lui Napoleon cel Mic de către Victor Hugo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Până și Zambia sau Gambia sunt acum țări independente, de ce ar continua arabii din Teritorii până la sfârșitul timpurilor să ne curețe În liniște rahatul, să ne măture străzile, să ne spele vasele În restaurante, să șteargă la fund bătrânii din aziluri și să mai spună și mulțumim frumos? Tu ai accepta ca ultimul antisemit ucrainean să le rezerve un asemenea viitor evreilor? Expresia „servitori“ sau „ultimul antisemit ucrainean“ Îi aminti bătrânului o istorie care se petrecuse cândva Într-un orășel din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Și totuși, tata-mare, cu capul aplecat asupra dosarelor, privea printre coloanele de cifre un cu totul altfel de chip. Al său. Crezuse că fiii lui i-ar fi semănat întru totul, ar fi fost întocmai ca el, care cunoștea bine azilul de săraci, legiunea, uzinele de fier și oțel, credea că aveau să ridice firma cu capitalul, cu relațiile, cu știința lui, și s-o transforme într-o întreprindere industrială care va figura printre primele din țară. Dar ei n-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Zaharia, cu două dâre de spumă, scurgându-se din colțurile buzelor, - ca să-mi ușurez sufletul. Să ne sfătuim ce trebuie să facem de acum încolo. Băiatul n-a murit și mă gândesc că dacă mai trăiește, să fac o danie azilului, ca să avem, baba și cu mine, un adăpost pentru bătrânețe”. „Fiindcă, să vezi - mai grăi Zaharia - mâna îmi tremură pe rândeaua care merge pișălău și blana coșciugului a început să iasă șuie...” Ferdinand Sinidis se ridică încovoiat din fotoliu, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
nu disprețuim tușa urbană - a dat dovadă de o virilă cutezanță; nu a șovăit să oprească un taxi, care l-a dus mai târziu până În fața pensiunii de familie din Maipú 900. Un zefir prielnic Îi sufla În vele: În azilul acela retras, pe care turma trecătorilor motorizată de zeul Parai poate că nu-l arată cu degetul, locuia și Încă mai locuiește Miss Amy Evans, libelula care, fără a renunța la propria sa feminitate, prinde zările din zbor și iscodește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
că felinaru și chiar domnu Adrogué, jucării sub vântu uraganos dân pampa, aveau să mi se facă pălărie. Dă ailantă parte a peții, lângă eucaliptu care nu da nici un semn dă liniște, iera un chioșc nestricat care Îmi da un azil precar, cu acordu lu domnu vânzător dă ziare. Altu, mai puțin parolist ca mandea, n-ar fi rămas dă lemn Tănase, sfidând elementili și cu parpalacu negru pă juma muiat, care mă negrea la moacă; junile Cárdenas, d-un paregzamplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
sau nimic, am ieșit În stradă pă socoteala mea. Am umblat razna la voia Întâmplării. Pă loc, am ginit cu inema la gură că ieram vizavi la Departamentu Central dă Gabori. Nu mi-a ajunsără ăia doi craci să găsesc azil În prima tunderie unde, fără să mai știu ce ziceam, am cerut să-mi radă barba falsă. Frizeru iera chiar don Isidro Parodi, cu halat alb și chipu bine păstrat, deși oareșcum ologit. Nu mi-am ascuns stupoarea; i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
propriei mele națiuni. Tînărul V., nemulțumit de sine căci, abia pornit, n-a realizat nimic, scîrbit de propriul său trup mult prea departe de perfecține, ar vrea să se exileze chiar din acesta. Dar ce trup ar oferi sufletului său azil? Abia acum știu cît de plin e universul de refugiați din trupuri putrede. Cît de stupidă e dorința de a părăsi cînd prostia suverană face din cel ce gîndește un perpetuu exilat în propria lui țară!... Dar și de mine
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
avort. Și poate că peste câteva săptămâni o să plece amândoi undeva preț de-un weekend ca s-o ajute pe fată să uite. După care, până să se dezmeticească, femeia se trezește întinsă pe o masă de operație dintr-un „azil“ costisitor. E îmbrăcată într-un halat de hârtie care se deschide în tot lungul spatelui. În braț are înfipt un ac. Și-ncepe numărătoarea inversă. Scuze, scuze! M-am cam lăsat purtată de val. După cum probabil ați observat, subiectul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
destul de interesant. Era Într-adevăr un grup de literați ca-n definiție, nici unul dintre ei deocamdată recunoscut, nu neapărat cu trăsături estetice ori temperamentale comune ci cu un același, debordant entuziasm, aproape virginal, erau sincer tineri, fără ifose, Înțepeniri de azil academic și orgolii la ploscă, plosca de argint a mexicanului ce asistă la acel inubliabil jam sesion cu Vivaldi și Händel, aia da, stătea-ntr-un colț, cît despre program, dacă fusese vreodată vorba de așa ceva, atunci nu s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
micuța prostituată și-l Împușcă, apoi Împușcă un client, iar la sfîrșit pe moșu’ care ținea registrul cu porcării, Îi retează două degete c-un foc, Îl Înjunghie, că ăsta nu se potolea, și-n epilog Îi zboară creierii de azil pe perete. Concluzia fiind că taximetristul e un om drept. Unul ce nu mai suportă mizeria și vrea să curețe planeta de deșeuri de undeva trebuia Început și să o salveze pe micuța Iris ce nu dădea nici cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
prost. Nu știe că e orb. Mai și exagerînd pînă la podea frazele alea orbești și supte de orice conținut. Iar metrajul durează aproximativ trei ore ce poartă pe cadran lipsa penală de imaginație a regizorului, plus o morală de azil, neconținînd decît o singură scenă memorabilă, situată chiar În centrul geometric al filmului, e vorba de tangoul pe care-l dansează militarul pensionat cu frumoasa necunoscută. Trei minute. Sau două. Necunoscuta nu mai apare și, Îmbătrînind, Al Pacino nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de ping-pong. După o astfel de știre fără contact sexual nu m-am mirat de cele auzite la emisiunea radio „Fără prejudecăți”. „Masturbarea nu dăunează deloc ascultătorilor noștri.” Totul e ca ascultătorii noștri să nu fie la volan. Ori la azil, unde poți muri fără prejudecăți și dintr-o acțiune mai puțin vioaie precum aceasta. Fănuș Neagu, În Țara, descoperă că „protestele Convenției Democratice sînt disperat crăcănate”. Asta pare că vine dintr-o poezie de pe vremuri. O disperare crăcănată m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
butoanele. Start: „Lana aia trebuie că are-o bijboacă fină...“ Stop, start. Un joc de cărți, apa trasă la budă. Mickey izbi În sicriu. — Bine! Vă cred! Jack: — Acum știi de ce Davey nu te lăsa să-l duci la un azil. Cohen Își șterse fața cu tichia. — Nici măcar Hitler nu e capabil de asemenea lucruri! Ce om poate fi atît de deștept și așa lipsit de scrupule? White spuse: — Dudley Smith. — Iisuse Hristoase! Pe el Îl cred În stare. Nu... Spuneți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
de la ea. — Ciudat, spuse el. Foarte ciudat. Trebuie să fie o nouă conspirație în spatele acestei povești. Mă întreb ce pune la cale. Ai luat legătura cu avocatul ei? — Avocatul? — Gândește-te un pic, dragă băiete. O femeie închisă într-un azil de nebuni nu prea este în poziția de a investi de capul ei averea moștenită. Ea are nevoie de un agent responsabil care să acționeze în numele ei - așa cum a făcut acum treizeci de ani, când s-a hotărât să recurgă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
treburilor gospodăriei lui și bruta fără pic de omenie, a aruncat-o ca pe un sac de cartofi în cărută, a acoperit-o cu o pătură ponosită și a dat bice cailor, care nu s-au oprit până la Sasca, la azilul de bătrâni demenți.Vecinii au asistat înmărmuriți cu mâinile la gură. Cum se întâmpla ceva nou, cum afla întreg târgul și vestea căpăta consistență, mergând din om în om, dublându-și încărcătura emoțională. Așa a fost și cu zvonul, că
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
să toarne; ploaie batjocoritoare, ploaie nebună, ploaie gen Gene Kelly cântând În nenorocita de ploaie. Încerc să fixez copilul cu toate curelele căruciorului: corpul Îi devine din ce În ce mai țeapăn pe măsură ce eu Îmi pierd răbdarea. Mă simt ca o infirmieră de la un azil de nebuni Încercând să-i pună cămașa de forță unui țicnit. Richard a adus acoperitoarea de ploaie și mi-o Înmânează: e o combinație perversă Între o folie de plastic aderentă și un cadru extrem de complicat. Îi trec cu Îndrăzneală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]