2,921 matches
-
femeii, se lasă pe spate, să-și poată culca ceafa pe picioarele ei. Pe urmă? întreabă el, neplăcut impresionat de prietenia bizară în care se complace Liliana. Am ocolit-o. Daniela se duce mereu pe la ei. E realmente îndrăgostită de băiețel. Uneori stă cu el două-trei ore, cînd ei se duc la film, iar menajera e plecată. Mihai rotește capul încet, căutînd ochii Lilianei. Ascultă! îi șoptește, amenințînd-o cu degetul. Nu crezi că noi avem ceva mai bun de făcut? adaugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
bea. La altceva m-am gîndit, șoptește ea, rotind ușor între degete paharul gol. Nu pot spune că prietena mea e nefericită în căsnicie. Că-i fericită, sînt sigură! E de ajuns s-o văd cu Ionuț în brațe un băiețel frumos ca o păpușă, cu niște plete lungi, blonde, ondulate... Dar... vezi... Liliana s-a oprit. Lasă paharul deoparte și prinde mîna lui Mihai între palmele sale: Ce fain e! Ai mîna așa caldă... Apoi, întristîndu-se, adaugă: Știu că-ntotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
și n-am stat decît foarte puțin. Mămica a făcut cunoștință cu musafirii și a plecat... saltă Adrian din umeri. Tantam (așa îi spune Cristina Tamarei, prescurtînd cuvintele: tanti Tamara) zice că dă cățelul alb, se smiorcăie fetița. Era un băiețel acolo, al musafirilor, care ținea în brațe cățelul, rîde Adrian. Cristina s-a înfuriat și l-a dat de pămînt. Chiar așa! apare Ana ca un uliu și-i arde cîteva palme peste fund fetiței. Cînd mai merg cu tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
numai de gîtul nostru. Ce, dumneavoastră nu alintați mai mult pe cel mic? Simona tace, făcîndu-și de lucru cu ochelarii. Mihai observă că obrajii femeii s-au înroșit puternic. De la intrare se aud zgomote, apoi, în încăpere, pătrunde valvîrtej un băiețel de vreo cinci ani, care începe să povestească de cîte ori a căzut pe gheață. Mihai prinde un moment de acalmie și-i oferă cutia cu bomboane. Copilul se bucură și fuge spre camera unde învață fetița. Se aude imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
de tîmpla fetiței. În clipa de mare bucurie, cînd simte plăcerea cu care copilul se lasă în voia lui, își amintește că nu-i acasă, lîngă Cristina, și convertește totul într-un gest de alintare, continuat într-unul poznaș spre băiețelul băgat să vadă și el ce face musafirul. Nu pot să scriu; încă mă mai dor degetele din cauza gerului, arată el fetiței mîna dreaptă. Dar îți trimit eu cîte o carte din fiecare, cu autograf. Promit! Bucuroasă, fetița ridică privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
Biznisurile lu’ Tyrone sînt biznisurile lu’ Tyrone. Ed Întinse mîna sub masă și găsi comutatorul pentru camera 3. — Sugar, Tyrone mi-a zis că la Casitas tu ai fost fetiță. Nu puteai să suporți detenția și ți-ai găsit un băiețel alb și mare care să aibă grijă de tine. A zis că ți-au spus „Sugar“ pentru că o luai la cioc așa de dulce... Coates izbi cu pumnul În masă. Ed apăsă comutatorul. — Ce zici, Zăhărel? — Zic că eu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
dus cu pluta, așa că l-am tot Înlocuit. Dau la fel de bine din gură și-s mai arătos, așa că nimănui nu-i pasă. Acuma fii bun, ieși de aici și lasă-mă să mă distrez. — Unde s-a dus să bea? — Băiețel, lasă arma aia. Cea mai rea chestie pe care a făcut-o Spade e că n-a plătit pensia alimentară a copilului, dar Spade plătește Întotdeauna, mai devreme sau mai tîrziu. — Las-o baltă. Crimă cu premeditare. Și am auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
voi, băieți, să spuneți adevărul. Îmi dau eu seama dacă mințiți! Exley oftă. — Doar cîteva Întrebări. Mai Întîi, știați că Patchett procură dame de companie pentru partenerii lui de afaceri? De două ori „da“ din cap. Bud interveni: — Procura și băieței. Băieți, voi doi ați cumpărat ceva marfă „de la extern“? Exley: — Sergent, Încetează! Timmy se dădu mai aproape de Billy. — N-am să mă cobor pînă Într-acolo Încît să răspund la asemenea Întrebare. Bud făcu cu ochiul. — Ești frumușel foc! Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
la fel de dezirabile (extraordinarul fiecăreia dispărând în acest element comun), "lucrul" acesta care este ireductibilul lor râvnit în chip etern și care anulează orice diferență dintre ele (poziția socială și chiar și vîrsta) ― este la gonella, "juponul", "fustița". 26 februarie Un băiețel de 12 ani îi vede pe părinții lui, care primiseră vizita unor prieteni, pălăvrăgind despre Ceaușescu și amuzîndu-se copios. "Mama, era așa drăguț Ceaușescu?" Este uluitoare viteza cu care se îndepărtează de noi o epocă atunci când se produce o discontinuitate
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
mai grozav, o scenă formidabilă. Scamatorul Începuse să-și desfășoare ritualul: „să vedem, cine vrea să facă o scamatorie?“, cînd, fără ca cineva să fi băgat de seamă (În afară de Vilma și Cinthia), descoperi că, alături de el, chiar lîngă masă, răsărise un băiețel urecheat care stătea În poziție de drepți, cu călcîiele lipite și vîrfurile depărtate, ținîndu-și mîinile lipite de corp. — Eu știu să fac o scamatorie. — Să vedem, să vedem, să vedem! Cum te cheamă, băiețel? — Julius. Toți copiii se prăpădeau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
el, chiar lîngă masă, răsărise un băiețel urecheat care stătea În poziție de drepți, cu călcîiele lipite și vîrfurile depărtate, ținîndu-și mîinile lipite de corp. — Eu știu să fac o scamatorie. — Să vedem, să vedem, să vedem! Cum te cheamă, băiețel? — Julius. Toți copiii se prăpădeau de rîs. Susan cea frumoasă era emoționată. Vilma murea de frică. Cinthia tușea: „Doamne, ajută-l să țină minte tot“. — Fantastic! Minunat! Extraordinar! Și cîți ani ai, băiețel? — Cinci. — Minunat! Fantastic! Fenomenal! Julius, sub supravegherea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să vedem, să vedem! Cum te cheamă, băiețel? — Julius. Toți copiii se prăpădeau de rîs. Susan cea frumoasă era emoționată. Vilma murea de frică. Cinthia tușea: „Doamne, ajută-l să țină minte tot“. — Fantastic! Minunat! Extraordinar! Și cîți ani ai, băiețel? — Cinci. — Minunat! Fantastic! Fenomenal! Julius, sub supravegherea mea, o să vă prezinte cea mai extraordinară scamatorie a tuturor timpurilor! — Nu așa. Eu știu să fac o scamatorie. — Să vedem, să vedem, să vedem, băiețel! Scamatorul Începuse să devină puțin nervos. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Fantastic! Minunat! Extraordinar! Și cîți ani ai, băiețel? — Cinci. — Minunat! Fantastic! Fenomenal! Julius, sub supravegherea mea, o să vă prezinte cea mai extraordinară scamatorie a tuturor timpurilor! — Nu așa. Eu știu să fac o scamatorie. — Să vedem, să vedem, să vedem, băiețel! Scamatorul Începuse să devină puțin nervos. Se uită la stăpînii casei, care zîmbeau. — Știi să faci o scamatorie? — Da. Să vedem, băiețel, să vedem, să vedem, să vedem, treci aici. Ce scamatorie știi să faci? Ia spune... Julius se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
scamatorie a tuturor timpurilor! — Nu așa. Eu știu să fac o scamatorie. — Să vedem, să vedem, să vedem, băiețel! Scamatorul Începuse să devină puțin nervos. Se uită la stăpînii casei, care zîmbeau. — Știi să faci o scamatorie? — Da. Să vedem, băiețel, să vedem, să vedem, să vedem, treci aici. Ce scamatorie știi să faci? Ia spune... Julius se uită la Cinthia: Cinthia Îi făcea semne cu degetul, ca și cum ar fi vrut să-i aducă aminte ceva. Vilma Își acoperi fața eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
erau aproape cu totul lipsite de intonație. Stătea eu mîinile lipite de corp, avea niște urechi mari și clăpăuge și-și aținti ochii asupra lui Rafaelito. — Aha! Atunci e o scamatorie complicată, o scamatorie dublă! Fenomenal! Fantastic! Cum te cheamă, băiețel? — Julius. — Julius ne va dezvălui acum toaaaaată știința lui! Fiți atenți! Acum vine momentul culminant al spectacolului! Și care băiat o să te ajute? — Rafael. — Aha! Rafaelito? Sigur că da! Rafaelito care-și serbează ziua numelui. Foarte bine! Foarte bine! Partenera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
În buzunarul de la haina nașului său, pentru a scoate darul care se vedea de la distanță; poate că deschizînd cutia o să schimbe subiectul conversației, poate că o să pună capăt vorbăriei. Îți cer iertare, finule. Uitasem complet!... — E un pistol, unchiule? Nu, băiețel; e o cutie de pixuri de aur Parker. Ți-ai fi dorit un pistol? — Un pistol adevărat? Ca să-l omor pe diavol?... poc, poc, poc?... Julius rămase cu ochii ațintiți la el, Încercînd zadarnic să-i ghicească răspunsul În priviri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pățit nimic, mi-a fost ușor să urc. — Și la fel de ușor ar fi fost să mori! Destul cu lucrătorii tăi! Să nu mai aud că treci pe la șantier! Trebuie să-i spun arhitectului că e pentru ultima oară! Și pe băiețelul ăsta nu-l poți slăbi o clipă din ochi că el a și făcut o năzbîtie! Vrei să fii dat din nou În grija, unei guvernante? — Unchiule, dar ei nu vor decît... — De ce nu taci odată?! se amestecă Bobby. — Învață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cu Nilda și fiindcă Îi părea bine să plece stăpînii. Rămîneau doi mai puțin de servit. Fapt e că Susan se duse glonț să-i spună lui Juan Lucas că bucătăreasa parcă era turbată: „ca niciodată, darling, se pare că băiețelul ei e bolnav și n-o lasă să doarmă noaptea, se pare că Înnebunește din lipsă de somn...“ Juan Lucas făcu stop cu mîna și declară solemn că sosise momentul să termine cu femeia asta, s-o lase În seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
autoritatea; ghinion: lumina de la stop se făcu verde, autobuzul porni și el trebui să facă eforturi supraomenești ca să-și țină echilibrul, moment de care Păsărica profită de minune ca să-i cînte la ureche un tril iubitului ei polițist: „la revedere, băiețel, la revedere, băiețel“, Îi spunea din mers, dar un fluierat furios Îi Înăbușea cîntecul de iubire adresat copilăriei. Ca urmare a succesului obținut, Păsărica primi cîteva caramele; cîtva timp savură cu zîmbetul pe buze dulcea imagine a polițistului care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de la stop se făcu verde, autobuzul porni și el trebui să facă eforturi supraomenești ca să-și țină echilibrul, moment de care Păsărica profită de minune ca să-i cînte la ureche un tril iubitului ei polițist: „la revedere, băiețel, la revedere, băiețel“, Îi spunea din mers, dar un fluierat furios Îi Înăbușea cîntecul de iubire adresat copilăriei. Ca urmare a succesului obținut, Păsărica primi cîteva caramele; cîtva timp savură cu zîmbetul pe buze dulcea imagine a polițistului care se juca de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
săptămîni. Julius stătea de cîteva ore pe fotoliul acela incomod, plin de arcuri rupte, unde-l pusese să stea bunicuța În timp ce ea se dusese să le pregătească ceva de mîncare. Ea o să-i anunțe cînd e gata, Îți pui fașa, băiețel și veniți amîndoi În sufragerie. Pe urmă din nou În pat, fiindcă doctorul a poruncit să te odihnești ca să te poți duce luni la școală. CÎnd nu se uitau la el, Julius căuta crenguța prin toate ungherele. N-o vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
lui Cano, un zîmbet prietenesc de triumf și Cano se uită la brațul prins În atele și În clipa aceea bunica le Întinse două pahare, de fapt păhărele, trebuia să recunoască și astupă sticla, pentru data viitoare cînd o să vii, băiețel și o duse la bucătărie. Se Întoarse cu niște chifle care fără Îndoială fuseseră ținute Într-un bufet care te făcea să-ți pătrundă frigul În oase, niște chifle unse cu marmeladă care lui Julius o să-i cadă greu. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
meargă... — Eu nu cobor niciodată. SÎnt prea bătrîn. N-are importanță, n-are nici o importanță... — E doamna văduvă cu pensie... — Și ție cine ți-a spus toate astea? Unchiul Juan Lucas. Ba nu. Mămica. — Fă-mi te rog un serviciu, băiețel. Un mare serviciu. Eu nu mai pot să cobor. Cumpără-mi ziarul. O să vorbim altă data de femeia asta. Bătrînelul se Întoarse cu spatele, se Îndreptă spre birou și Începu să caute printre scrumiere pînă găsi o monedă. Veni din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
petalele, dar floarea Își ascunse fața cînd Îl văzu, se Întoarse cu spatele la fereastră și amuți. Carlos o dădu dracului și-și ridică ochii spre etaj. De acolo putea să-l urmărească pe Julius. — Îți mulțumesc, Îți mulțumesc. La vîrsta mea, băiețel, la vîrsta mea sunt eforturi pe care nu mai poți să le faci... Nepoata lui Beethoven, nu-i așa? Nu-mi place, Îi scăpă lui Julius, care nu putuse uita atît de ușor loviturile simbolic-morale. Nici mie nu-mi place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
unui lagăr și trebui să și le desprindă de zăbrele. Se duse atunci să lipească cele trei timbre care-i mai rămîneau ca să-și umple seara, În afară de ziarul care de ani de zile nu mai cuprindea știri pentru el. Numai băiețelul, nepoata lui Beethoven, copilăria... E Însurat cu mămica... Auzi clar un cîntec și se uită cîtva timp la un radio asemănător cu mașinile de scris de la fereastra asta, dar cîntecul venea de jos... Cine-i fata care a apucat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]