16,035 matches
-
fogunk jutni“ rostea din cînd În cînd preotul. MÎncasem cu plăcere atîtea „paradicsom“, ba pe unele le și furasem prin gardul grădinilor, le ștersesem de praf cu mîna și-mi Înfipsesem dinții În ele umplîndu-mă de zeamă fără prea multă bătaie de cap, doar pentru că muream de sete după cîte un meci de fotbal. Vocea aspră a preotului nu se domolea, iar noi stăteam smirnă. Nu-mi dau seama dacă ne-a Întrebat sau nu cîte ceva, oricum, nu țin minte
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
certa cu Mecker și-l amenința cu șeful postului de miliție, tovarășul Marinescu. Cei doi s-au pus atunci pe suduit că-i arătăm noi la orbul ăsta, că, dacă n-ar fi taică-său cine e, ar mînca o bătaie soră cu moartea, că norocul lui e că stă la Sfatul Popular și lîngă miliție, că să vă ia dracu’ și plecați odată de-aici! Am plecat. Și am Înțeles că Grosoș voia să mă bată din cauza caligrafiei. Fusesem cel
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
cuvînt „caligrafie“. După șase ani Încă nu-l nimerise, dar nici nu uitase că rîsesem de el În clasa Întîi, iar acum, la treisprezece ani, Încă nu mă răbda În preajmă. A fost oricum, pînă În ceasul de față, singura bătaie pe care era s-o Încasez din cauza scrisului. Ionică Pintea, cel din banca din spatele meu, de lîngă Zoli, a avut inspirația să mă abordeze În gara Cluj, Într-o toamnă, la cîțiva ani după ’89. Nu ne mai revăzuserăm pînă
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
luat primul ca fiind capul valahilor răzvrătiți, Întrucît el, și nu altul, dăduse tonul la cîntece. Iar jandarmul unguresc (toată Europa Centrală o știe), dacă se pricepe bine la ceva, apoi știe să bată strașnic. Și i-au rupt În bătaie două zile la rînd. Noroc că erau tineri, că altfel nu s-ar mai fi ales nici așchiile din ei. Au urmat alte cîteva zile pentru o refacere de Doamne ajută, timp În care jandarmii n-au părăsit Pișcarii, iar
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
să i s-arate omului din lumea asta și ce nu!... Că mie mi s-o arătat atîtea cîte nu-i vedea dumneata, cu nevastă-ta Stela, nici pe lumea cealaltă, priceputu-m-ai? Pe Stela las-o că are ea destule bătăi de cap. Iar pe băiatul ăsta să nu-l mai sperii că și gloanțele mele-s numărate. Ce să scriu În raport către comandanții mei, că v-am apărat pe voi de, cum ziceai, rapangalițe? Tu, Răducu, dacă mai vezi
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
folosea de la o vreme niște cuvinte de toată mirarea, spunea bunăoară că basu’ lui Îi iriș, că șede la ofis pînă seara tîrziu și că acasă Îl duce un draiver cu caru’ de foc. Și părintelui i-au dat multă bătaie de cap scrierile astea, dar i-a lămurit Floarei că bas trebuie să fie boierul, groful de Ame rica, celelalte-s meșteșuguri din fabrică. Pentru sine, a Înțeles că un iriș trebuie să fie vreun irlandez, țară unde știa că
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
și Honecker căzuse, iar Polonia avea din iunie un premier din Solidarność. La noi Însă, părea că nu se mai oprește din lenta-i revărsare un gol istoric hărțuitor, atîta doar că, acum, pustiul răsuna mult mai tare. Întîi, de la bătăile noastre de inimă, apoi, de la Congresul al XIV lea al Partidului Comunist care-și vestea iminența din toate trîmbițele și din toate răsuflătorile de hrubă, În fapt, un festival, ca multe altele Înainte, al lui Ceaușescu. Spre mirarea mea, fusesem
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
jur. Poetul și soldatul Petőfi Sándor s-a bătut cu tot curajul pentru principiile ei, căzînd În 1849 În lupta cu trupele intervenționiste rusești la Albești, la sud de Sighișoara. Dar nimeni nu i-a găsit cadavrul pe cîmpul de bătaie. Inevitabil, legendele au prins a Înmuguri și a da În pîrg. Se spune și azi că ar fi fost luat prizonier de ruși și trimis În surghiun În Siberia, că aici ar fi continuat să scrie poezie În maghiară, dar
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ei surîs ca-ntr-o mireasmă. Nu Înseamnă că pot s-o descriu În amănunt și nici nu Înseamnă că are de fiecare dată exact, dar exact aceeași Înfățișare. Detaliile, o aluniță, o gropiță În obrazul stîng, trei pistrui, o bătaie gînditoare din gene apar dacă mi le-nchipui ca atare, dacă le inventez. Imaginea ei, ca să se construiască, să strălucească, are nevoie de timp. Poate doar de cîteva secunde, dar asta Înseamnă tot timp. Nu Îmbrățișez tocmai făptura pe care
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
În celule, nu știu unde, În ADN, fiindcă ea nu ține numai de memorie. Iată, ca dovadă, reprezentările mele vizuale: ele se produc obligatoriu Înaintea ochilor Îndreptați asupra lumii, nici vorbă să răsară Înăuntrul craniului. Imaginile generate spontan se situează numai În bătaia... să zic a privirii? Nu. Spun mai bine a fantomei privirii. Dar se alcătuiesc toate În afara mea, din materie luminoasă, oricît de intens colorate sau de stinse ar fi ele. — Nemaipomenit! N-am Înțeles mare lucru, dar e fantastic! Mai
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
tulbure, cît Înnourată. Erica m-a rugat să mă opresc din vorbit și să păstrez tăcerea. A comentat apoi, aveam să Înțeleg că gîndise Îndelung formularea: — Să te ajute simțul tactil fără să atingi obiectul... Trebuie că se ascunde aici bătaia unei aripi de Înger! Mă mai Întrerupsese de cîteva ori, rugîndu-mă să reiau explicațiile. Exclama uimită din cînd În cînd. — Să nu vrei să vii tu În Germania și să scrii toate astea acolo?... Te-ar asculta toată lumea, sînt chestii
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
primit de acasă o scrisoare unde se spunea că venise veste de la omul ei, căzut prins la ruși și dus tare departe, În țara Sibir. Trăiește, lucră și-i sănătos. Întreabă de ea. I-au scris tot ce știau. Altă bătaie de cap acum pentru stăpîna pensiunii: să caute Siberia. CÎnd i-au arătat-o polonezii mergînd cu bățul pe hartă tot spre vest, a spus doar atît: „PÎnă acolo-i și mai multă apă!“ În 1917, la intrarea Statelor Unite În
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
și trecerea oceanului În Europa. Au dat și de Mrs. Flory, au dus-o la Întîlniri publice unde ea, de pe o scenă, „o bină“, cum obișnuia să spună, Îi În demna pe români să se Înroleze și să meargă la bătaie pentru America, pentru Regatul României și pentru atîția dolari. Nu-i prea pria ei totuși amestecul Statelor Unite În războaiele Europei, o dată din pricina capetelor Încoronate: pe regele României l-au arătat de vreo două ori prin ziare, viteaz și călare pe
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
dată Iuda a sărit în livadă și iute a început să culeagă merele. Dar între timp vine Ruben și-l găsește pe Iuda culegându-i merele. Atunci, amândoi se încaieră și adaugă și înjurături cu nemiluita. După înjurături ajung la bătaie și se rănesc unul pe altul. În cele din urmă, Iuda îl izbește cu o piatră în locul unde capul se întâlnește cu gâtul și pe loc îl omoară. Apoi a luat merele și i-a povestit lui Pilat ce s-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
dialog dintre creator și creatură. Fariseii simbolizează aici omul care în fața luminii soarelui își închide ochii deliberat, susținând că lumina soarelui e întuneric absolut ori cu cel care, la auzul Logosului divin, își pune palmele peste urechi, neascultându-și decât bătăile funebre ale inimii sale împietrite. Să revedem contextul evangheliei: Isus săvârșește minuni, vindecând orbi, muți, ologi, posedați. Negând prezența și lucrarea efectivă a Duhului Sfânt în aceste vindecări, fariseii iau locul orbilor, muților, ologilor și al posedaților, devenind, ei, cei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
spune: „Biruind Tu cu puterea Dumnezeirii, sufletul Tău de trup s-a despărțit; căci a rupt amândouă legăturile: a morții și a iadului, cu puterea Ta, Cuvinte. Iadul întâmpinându-Te, Cuvinte, s-a amărât, văzându-Te om îndumnezeit rănit de bătăi și Atotputernic; și de înfricoșătorul Tău chip a rămas fără glas”. Iar în Cântarea a șasea: „Împărățit-a iadul peste neamul omenesc, dar n-a rămas în veci; pentru că Tu, Puternice, fiind pus în groapă, cu palma începătoare de viață
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Grigore a fost considerat de Biserica ortodoxă un apărător al învățăturii ortodoxe, care, în opoziție cu intelectualismul scolastic, fundamentează experiența întâlnirii cu Dumnezeu a credinciosului rugător 221. După schisma din 1054, cele două Biserici s-au dispus în ordine de bătaie în spatele a două teologii „luptătoare”: a sfântului Toma D’Aquino și a sfântului Grigore Palamas. Afirmarea propriei identități, catolice sau ortodoxe, este totuna cu a fi partizanul tomismului sau palamismului. Monografia lui Stăniloae din 1938222 cuprinde două părți: prima reprezintă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
mai mult prin fiord decât pe lângă casă. Ea se așezase la fereastră, cu lumina stinsă, încercând să zărească ceva în noapte. Își strânse mai bine șalul în jurul umerilor. Întunericul era de nepătruns. Și, deodată, ca o părere, auzi ceva : o bătaie în ușă ? Câinele se repezi înaintea ei, dar se întoarse repede și se ascunse după ea. Bătaia se repetă. De data asta mai tare. Trase zăvorul, deschise ușa cu fereală. Cu cealaltă mână apucă bărdița, să-i fie aproape. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
zărească ceva în noapte. Își strânse mai bine șalul în jurul umerilor. Întunericul era de nepătruns. Și, deodată, ca o părere, auzi ceva : o bătaie în ușă ? Câinele se repezi înaintea ei, dar se întoarse repede și se ascunse după ea. Bătaia se repetă. De data asta mai tare. Trase zăvorul, deschise ușa cu fereală. Cu cealaltă mână apucă bărdița, să-i fie aproape. În prag, un bătrân. Încă în putere, cu barba castanie înspicată, cu pletele deja albe, se sprijinea într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
înspicată și pletele albe, sprijinindu-se într-o cârjă mai înaltă decât el, care stătea drept printre resturile de catarge de pe punte și care le arăta o lumânare singura lumină într-un întuneric de smoală. A stat așa, nemișcat în bătaia valurilor, până când se zări țărmul. Lumina se mișca înaintea lor. S-au luat după lumina aceea și un val i-a aruncat pe țărm. Au zăcut fără vlagă acolo, pe nisipul înghețat, sub cerul care se lumina încet cu strălucirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
dar apăruse-n prag mama și într-o clipită am și fost înăuntru. Aveam oaspeți, de! și nu se făcea tocmai atunci s-o necăjesc pe mama mai ales că necazul ei se lasă mai mereu cu usturimi acolo unde bătaia nu lasă urme, dar te învață minte și te face să stai foarte drept... un timp: dacă fundul stă drept, atunci și mintea merge la fel spunea ea. Acuma m-a lăsat în pace; doar s-a uitat așa, drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
cu el, ba i se și plânge, de parcă ar fi frate-su, nu fii-su. Iar el, uite-l! Nici nu clipește, de parcă l-ar lăuda! Și nici nu-și cere iertare! Mamăăă, dac-aș fi făcut eu așa, ce bătaie mâncam nu mai stăteam pe fund o lună! "Spală-te și du-te la masă, să n-o supărăm pe mama!" Nici pe tine, dragule!" Și așa plin de lut cum era, l-a luat pe taică-su în brațe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
aveau unchi, unii chiar mai mulți numai eu, nu. Dar cum eram într-un fel cam toți rude în sat, eu cum era să-i spun lui ? Frate ? Nici chiar așa ! Tată ? Mi-ar fi ars tata o mamă de bătaie să țin minte cine-i tata... Verișor ? Păi n-aveam cum, că verișorul lui era pe undeva, pe malul nu-știu-cărei-ape și era om mare de se temea și Împăratul de el... Așa că rămăsese vorba așa, "unchiu' meu". Și cine avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
vadă stând mereu într-un colț, bătut de ceilalți mai pe față, mai pe furiș... eu nu mă băteam cu ei. Oricum, erau mulți. Și chiar când era unul singur și știam că-l puteam dovedi, la ce bun?! Nu bătaia mă durea, ci ura pe care o simțeam, lovindu-mă înainte de pumnul unuia sau altuia. În seara aceea, mă luaseră pe neașteptate. Căzusem și mă lovisem rău. Nu i-am spus nimic mamei. Ce-ar fi putut să facă?! N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
vorbe de ocară pe mine m-a privit însuși Regele, îmi spuneam... Apoi mi s-a făcut dor de mâinile Lui. Dacă a plecat în altă parte ?! N-ar trebui să mă duc după el ?! Dar mă învățasem minte de la bătaia primită: am intrat cu fereală, în oraș. Mergeam numai noaptea, ca să nu mă vadă oamenii. O singură dată m-am păcălit, când, în mijlocul zilei, s-a făcut deodată întuneric și pământul a început să se clatine și să tremure. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]