2,601 matches
-
dar pentru moment nu îmi dau seama prea bine despre ce va fi vorba. Siguranța financiară minimală de care am beneficiat până acum nu va mai exista. Cu atât mai bine, voi învăța să înot singur, prin metoda cea mai barbară, dar cea mai sigură care există: aruncându-mă inconștient în oceanul supraviețuirii cotidiene. 10 iunie 1998 Arif: colegul meu albanez de serviciu, la restaurantul Spaghetti Factory, Geneva. A fost avansat de curând la rangul de bucătar; restaurantele franțuzești seamănă oarecum
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
care îmi apare atât de pregnant acum, să se evapore, să se piardă. Degeaba, lanterna minții mele are bateria prea slabă. Sentiment bizar și neplăcut de înfrângere "intelectuală". Trei copii înarmați cu bețe aleargă frenetic după un câine, scoțând țipete barbare, undeva pe strada Mașina de pâine, pe lângă magazinul Obor. Îl înconjoară tiptil, tiptil, iar sărmanul animal se face mic, mic... Cel ce pare a fi șeful grupului, în timp ce se pregătea să dea prima lovitură, se oprește brusc și spune cu
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
credința din spatele bărbilor și sutanelor prea negre și pătate de muncă. Bellesort urmărește cu uimire ceremonia de înmormântare a unui moșnean din Pietroșița, pe care o descrie cu lux de amănunte, punctând sec la final: "cette cérémonie avait un air barbare". Barbară li s-a părut, cred, și înmormântarea la care au asistat amicii noștri francezi la Târlele Filiului, în inimă de Băragan, imediat după Revoluție. Operațiunea acum uitată numită SOS Villages Roumains. Îmi aduc aminte însă aerul nostalgic cu care
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
capitala când ați văzut-o pentru prima dată? Ce v-a plăcut și ce v-a iritat la ea? A.R. Mergeam la ceaiuri dansante. O făceam rar, pentru că liceul nostru ne impunea o disciplină extrem de severă, o disciplină aproape barbară. Îmi era frică să nu fiu văzută. Îmi plăcea să dansez. Îmi plăceau jocurile de societate - mai ales un joc care se che ma „Gajurile“ și care se termina întotdeauna cu sărutări. Dar de multe ori plecam complexată de la ceaiuri
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
Adică modalități civilizate de curățenie. În concluzie, cred ca societatea ar trebui să se bazeze mai mult pe cei mici, cu privirea lor limpede și gândul curat, cel puțin în această direcție, pentru că ei nu au încă astfel de deprinderi barbare. Adică ei, copiii, ar trebui învățați să-și educe părinții să se comporte în spirit civilizat, pentru că în sens invers nu există mari speranțe de mai bine. Tinerii ar trebui să dea exemplu adulților și să dea astfel, o palmă
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
Ioan al II-lea (1118-1143), demonstrează existența satului la jumătatea secolului al XII-lea. După circa 17 decenii de stăpânire romană de după acel fatidic sau poate benefic an 106, după cel de-al doilea război dacic, sub presiunea năvălirii popoarelor barbare venind din hăuri asiatice, împăratul Aurelian, decide retragerea cohortelor sale la sud de Dunăre, părăsirea teritoriilor din care căraseră incomensurabile averi la Roma, și în care investiseră serioase valori materiale, umane și spirituale. Hoardelor venite din răsărit, de unde aduceau numai
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
cunoscător al moșiei sale plină de ascunzători primitoare, unde se rătrăgea până trecea urgia. Și totuși, peste satul nostru, ca de altfel peste tot ce grăia românește se așterne aproape un mileniu de tăcere, vreme în care puhoaie de năvălitori barbari traversează țara în lung și în lat, fiecare încercând să se stabilească aci, să se contopească cu localnicii, să-i asimileze, sfârșind prin a dispare, căutând alte meleaguri în care să jefuiască, epuizându-se pur și simplu, lăsând pe aci
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
din istoria noastră culturală, pe care l-aș numi "Fenomenul Iași" și care, în intențiile și planurile mele, formează unul din principalele obiective ale acestei lucrări. Formula "Fenomenul Iași" e cam ciudată, o recunosc. Unora, ea va putea părea puțin barbară, pentru că, redusă, concentrată, comprimată, ea pare că ascultă de norme străine de sintaxa pe care ne-au transmis-o generațiile trecute, totuși de construcție modernă, tot ce poate fi mai modern, din toate punctele de vedere, în genul: "Cazul Magnaud
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
de căutători de aur.. Spania caravelelor plecate pe ocean spre un eldorado himeric nu mă fascinează, Spania o Îndrăgesc pentru Don Quijote, iar Don Quijote era un om de uscat ca și mine. Convertit la religia mării, rămîn În fața măreției ei tot barbar... Nu face Însă parte și stînca lui Sisif din trupul aceleiași zeițe care-i dă puteri proaspete lui Anteu? Ca, dealtfel, și piatra În care a fost cioplit sfinxul slut și indiferent de la piramide? Aceasta nu demonstrează decît că În
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
al lui Apolo, să dau acestei zile limpezi? Religia lui e a unui „popor estetic” care, omorînd Minotaurul, i-a ascuns cadavrul În temple de marmură; pentru ochiul elin, lumina cade seara În ruine, iar noaptea face parte dintre lucrurile barbare... Observ Însă că Încep să vorbesc despre Apolo cum aș vorbi despre surîsul femeilor primitive pictate de Gaugain În Tahiti, cu trupurile vegetale parcă, de liane calde, răsucite În soare și unse cu mirodenii, uitînd că pe buzele zeului se
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ca jaluzelele să nu mai stea ridicate, mai ales seara, îmi spune doamna Teona calm, pe același ton sigur pe care purtăm discuția. Să fiu pictor, spun eu, nu aș vinde nimănui vreun tablou; le-aș oferi doar expozițiilor. E barbar să ții încuiate niște frumuseți. Ele sînt zămislite, de om ori de natură, ca să ne încînte privirea, să ne facă viața mai frumoasă. Florile acestea de magnolie, de exemplu, sau florile în general... Obiceiul de-a vinde flori e urît
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
și intră la fel în apă; schimbă ro chițele aduse, în fiecare zi alta, și pentru că i-am adus și o cămașe brodată, merge pe stradă ridicându-și rochița până în barbă ca să se vadă broderia. Zeișan e ca un idol barbar omnivor. O scenă la care am participat. Eram în vizită la Menaru; ea își cumpărase un porumb să-l coacă, de vreo 35 cm. Îl frigea la jar. Zeișan sta lângă el, pândind. Noi luam cafeaua. Când am terminat noi
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
despre toaleta ta din seara asta m-au emoționat și m-au făcut să zâmbesc. Am avut impresia fugitivă că ești aici, că te faci frumoasă ca să te duci la un ceai și că mă întrebi: „Dacă aș pune colierul barbar cu rochia asta?“ „Da, merge“, ziceam eu. Și tu replicai: „Nu, colierul cel mic merge mai bine“. [20 noiembrie 1949] Scumpa mea, scumpa mea, am reluat cartea asta poștală duminică dimineață, după telefonul nostru de aseară, după ce ți-am auzit
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
atenuezi loviturile pe care soarta le păstrează, fără greș, doar pentru mine. Înțelegi, scumpa mea? Faptul că tu suporți consecințele și eu știu asta îmi ia pământul de sub picioare și-mi dă amețeli. Nu trebuie să suferi cu intensitatea asta barbară, fiindcă, dacă suntem două care primim lovituri, forța noastră va scădea. Nici nu mai știu ce-ți scriu. [...] IV Sâmbătă dimineața, 27 mai [1950] [...] Draga mea, ce crezi, când ne vom mai revedea noi? Tu mai speri? Eu, dulcea mea
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ulterior Moses Gaster - și soldaților rămași În urmă li se cerea să-i Împuște [din spate], ca să se poată zice apoi că era vorba de dezertori” <endnote id="(261, p. 17)"/>. De cealaltă parte a frontului se aplicau aceleași metode barbare Împotriva militarilor evrei sau a altor „străini”. „Sunt stigmatizat : ceh, adică trădător”, spune căpitanul Klapka - personaj dintr-un roman al lui Liviu Rebreanu. „Pentru cei de seama noastră s-au inventat mitralierele din spatele liniilor, menite să ne ațâțe pofta de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
fi „inteligent și Înțelept”, francezul „prudent”, germanul „spiritual”, englezul „prost dispus”, polonezul ar avea intelectul „limitat”, ungurul „chiar mai puțin”, rusul nu ar avea În cap „nimic”, iar turco-grecul „mai puțin decât atât” <endnote id="(575, p. 69)"/>. „Nu popoarele barbare și ignorante sunt cele care trebuie să ne cunoască pe noi mai Întâi - scria În 1777 francezul Jean-Louis Carra, secretar la curtea domnitorului Moldovei - ; ci, dimpotrivă, noi suntem cei care trebuie [...] să descâlcim caracterul, firea, ba chiar și fizionomia popoarelor
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
sunt cele care trebuie să ne cunoască pe noi mai Întâi - scria În 1777 francezul Jean-Louis Carra, secretar la curtea domnitorului Moldovei - ; ci, dimpotrivă, noi suntem cei care trebuie [...] să descâlcim caracterul, firea, ba chiar și fizionomia popoarelor contemporane.” „Popoarele barbare și ignorante” la care se referea Carra nu erau cine știe ce populații din Africa, America sau Asia, ci moldovenii și valahii de la Dunărea de Jos. În spirit iluminist, J.-L. Carra percepea actul cognitiv ca pe unul de luare În posesie
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
vinovăției evreilor de a-l fi ucis pe Isus, Într-un editorial al ziarului pe care Îl conducea (Azi, 28 aprilie 2000). Ca un nou profet al Apocalipsei, Corneliu Vadim Tudor anunța pogromuri antievreiești la sfârșitul mileniului : „Simt că intoleranța barbară a unor evrei poate determina reacții foarte dure În acești 4 ani care ne despart de pragul mileniului”. De altfel, chiar susținătorii acestui „mântuitor al neamului” Îi cer, În versuri pline de simțire patriotică, să treacă la aplicarea „purificării etnice
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
ar avea loc În Vinerea Mare (când se comemorează moartea lui Isus), iar modus operandi ar relua, chipurile, unele elemente ale torturării și crucificării lui Isus. De-a lungul timpului, nu numai evreii au fost acuzați că practică astfel de ritualuri barbare. Era un mod infailibil de a-l defăima și compromite pe „celălalt”, și anume pe orice adversar religios. În Imperiul Roman, de exemplu, mai ales În secolul al II-lea, chiar creștinii au fost Învinuiți de romani că ar practica
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
durat cel mai mult (peste opt sute de ani, de la jumătatea secolului al XII-lea până la jumătatea secolului XX) și a provocat cele mai teribile și sângeroase urmări. Poveștile cu evrei care ar fura copii creștini, i-ar ucide În mod barbar și le-ar folosi sângele la prepararea azimei pascale sau În alte scopuri rituale au dat naștere În Europa unor adevărate psihoze colective. Psihoze care au ridicat nivelul antisemitismului la cote paroxistice și care au generat procese inchizitoriale, execuții, arderi
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
În Germania, nu pe nicăiri, pe unde oamenii Începură a deveni oameni, nici Însuși În Austria și Rusia hebreii nu mănâncă la copii. Pe unde mai sunt acuzați de asemenea neomenoasă faptă ? Pe acolo pe unde popolii mai sunt Încă barbari sau demi- barbari. [...] Hebreii, iar o zicem din convicția noastră cea mai intimă, nu sunt și nici n-au fost vreodată popolul sau nația care să manânce la oameni sau la copii de oricare stirpe sau credință ; În religia lor
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
din convicția noastră cea mai intimă, nu sunt și nici n-au fost vreodată popolul sau nația care să manânce la oameni sau la copii de oricare stirpe sau credință ; În religia lor nu se află asemenea precept inuman și barbar ; stirpea lor din origine n-a fost stirpe de sălbateci și antropofagi. Din contra. Cu toate că deplânge situația ca un cărturar european și liberal, influențat de ideile generoase ale Revoluției din 1848, Ion Heliade-Rădulescu nu poate să-și depășească limitele de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
secolelor, În diferite țări. Concluzia cu care s-a Încheiat acest serial a fost următoarea : „Sunt nenumărate alte cazuri dovedite și descrise de autori pe baza mărturiilor contemporane. Aproape la toate se dovedește același lucru : omorul se săvârșește În mod barbar, victima e chinuită, de cele mai multe ori imitându-se chinuirea lui Isus Cristos, sângele victimei se scurge În vase [...] și [este] Întrebuințat la tot felul de rituri sălbatice. Aceste spicuiri din istorie le-am putea duce la infinit” <endnote id="(67
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de acest soi, o scânteie ajungea spre a pune foc spiritelor. De la evreul de paie se trecea la evreul În carne și oase și scene odioase și revoltătoare fură săvârșite” <endnote id="(321, pp. 47-48)"/>. Într-adevăr, astfel de ritualuri barbare se Încheiau adesea cu câte un pogrom În cartierele evreiești. În primăvara anului 1840, de exemplu - când spiritele iudeofobe din Galați erau deja Înfierbântate, din cauza acuzației de omor ritual din Damasc -, autoritățile române au fost nevoite să scoată poliția și
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
au trecut 5 luni de la începerea tulburărilor ordinea nu a fost restabilită în Palestina, din contra ultimele săptămâni ne-au adus vești revoltătoare în această privință asasinarea bărbaților, femeilor copiilor fără apărare și vină, continuă să fie practicată cu o barbară și lugubră perseverență. Se exprimă nemulțumirea pentru că „evreii din Eretz sunt împiedicați de autorități de a-și organiza și singuri apărarea vieții și bunurilor lor... Evreii din Dorohoi asociază protestul lor la cele din întreaga țară și nu pot înțelege
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]