4,306 matches
-
în Europa de răsărit 20. II.2. Anexarea Bucovinei Pentru atingerea scopului propus, în vara anului 1773, Iosif al II-lea a trimis, mai întâi, o misiune de recunoaștere în partea sudică a teritoriului viitoarei Bucovine. Condusă de colonelul Karl baron von Enzenberg, comandantul celui de-al doilea regiment românesc de infanterie din Transilvania, misiunea avea menirea de a face o recunoaștere la fața locului în Moldova și de a răspunde dacă era posibilă construirea unei șosele durabile din Transilvania, peste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
de activitate, atât pe teren, în Moldova, cât și diplomatică, la Constantinopol, în care nu au lipsit întreruperile și momentele de tensiune, în cele din urmă, pe 2 iulie 1776, la Palamutca, pe Nistru, a fost semnată de generalul Vincenz baron von Barco, din partea Imperiului habsburgic, și de Mehmed Tahir Aga, din partea Porții otomane, Convenția finală ce consfințea încheierea delimitării granițelor Bucovinei 44. În felul acesta, cedarea teritoriului Bucovinei din trupul Moldovei, de Poarta otomană către Imperiul habsburgic, văzută ulterior, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
Ca urmare, începând din anul 1774 și până în 1786, pentru conducerea teritoriului Bucovinei a fost instituită o Administrație militară și, ca o recunoaștere a individualității sale politice, în bună măsură a depins direct de Consiliul din Viena 45. Generalul Gabriel baron von Spleny a fost primul șef al Administrației militare a Bucovinei. Din 1778, locul său a fost preluat de generalul Karl baron von Enzenberg, până la acea dată comandant al Regimentului 2 de graniță românesc de la Năsăud, care a rămas în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
recunoaștere a individualității sale politice, în bună măsură a depins direct de Consiliul din Viena 45. Generalul Gabriel baron von Spleny a fost primul șef al Administrației militare a Bucovinei. Din 1778, locul său a fost preluat de generalul Karl baron von Enzenberg, până la acea dată comandant al Regimentului 2 de graniță românesc de la Năsăud, care a rămas în funcție până la desființarea Administrației militare și introducerea celei civile, în 1786. Aceștia se vor dovedi buni și abili administratori, care își vor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
a nu se mai supune poruncilor Porții otomane sau ale Divanului și implicit ale domnului Moldovei, ci să asculte numai de ordinele Curții din Viena, a provocat iritarea Porții otomane. Aceasta a protestat în zadar pe lângă internunțiul cezaro-crăiesc din Constantinopol, baronul von Thugut,prin Reis Effendi, socotind acțiunea imperialilor ca un act deschis de inamiciție 52. Totodată, prin același manifest, primul administrator militar al Bucovinei dădea, în numele autorităților imperiale centrale, asigurări privitoare la garantarea drepturilor și privilegiilor stării nobiliare și ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
fixării granițelor noii provincii, au fost nevoiți să redea turcilor, implicit Moldovei, un număr de sate, iar pe de altă parte, unei anumite instabilități a populației, cu emigrări și imigrări, într-o parte sau alta a noii granițe. Generalul Gabriel baron von Spleny consemna, în teritoriul ocupat de trupele imperiale, în extensia sa maximă, o populație de 17.047 familii, împărțită în cadrul a 289 de localități, din care trei orașe: Cernăuți, Siret și Suceava, iar restul în satele și cătunele cuprinse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
vor manifesta în viitor. Ca urmare a cererii generalului Spleny de a fi mutat într-un post în armata din vestul monarhiei, în a doua jumătate a lunii noiembrie 1777, autoritățile centrale din Viena l-au numit pe generalul-maior Karl baron von Enzenberg, comandantul celui de-al doilea regiment valah de granița din Năsăud, în funcția de șef al Administrației militare a Bucovinei. Acesta era un bun cunoscător al realităților românești din Transilvania, având și cunoștințe de limba română. Odată cu instalarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
care urmau să dea lămuriri asupra organizării viitoare a acestei zone105. În cadrul unei ședințe a Consiliului Aulic de Război din Viena, la 4 aprilie 1780, sub președinția contelui Hadik, s-a reunit comisia formată din general-maior conte von Browne, general-maior baron von Enzenberg, consilierii aulici von Türkheim, Ursini, Razesberg, Luerwaldt, Dürfeld, Weebern și înaltul comisar de război von Wagmuth, spre a hotărî organizarea viitoare a districtului Bucovinei 106. În discuțiile referitoare la reorganizarea Bucovinei s-au conturat mai multe probleme, concretizate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
condiții de criză, generate pe de-o parte de agitațiile mazililor, iar pe de altă parte de spectrul pierderii autonomiei provinciale, are loc intrarea boierului Vasile Balș în viața politică. În acest sens, din Lemberg, la 24 septembrie 1780, feldmareșalul baron von Schröder, șeful Comandamentului Militar al Galiției, avea să-l recomande protecției contelui Hadik, președintele Consiliului Aulic de Război din Viena, ca pe un supus credincios, dispus să îndeplinească mulțumitor sarcinile încredințate, ce putea fi folosit în afacerile civile la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
acea dată în Principatele Române nu exista încă un consulat austriac, în conformitate cu decizia Curții din Viena de a fi trimis ca reprezentant special habsburgic pe lângă domnul Moldovei, ori de câte ori era nevoie, Vasile Balș a fost înzestrat din partea generalului comandant al Galiției, baronul von Schröder, și a Administrației militare a Bucovinei cu scrisori de acreditare către prințul Moruzi, sub forma unui "charge d'affaires" obișnuit 15. Pe 19 noiembrie 1781, el pleca din Cernăuți spre Iași, însoțit de secretarul de limbă română al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
reformele preconizate a fi introduse în provincie, atunci, conform ordinului Consiliului, acesta urma să fie îndepărtat din afacerile publice, ba chiar, dacă lucrurile se dovedeau a fi grave, putea fi "pus în siguranță"61. Totodată, șefului Comandamentului General al Galiției, baronul von Schröder, i se cerea să întreprindă o anchetă în Bucovina și să ia măsuri pentru normalizarea situației. Feldmareșalul Schröder a discutat cu părțile implicate în conflict și chiar a încercat să restabilească buna înțelegere dintre episcopul Dosoftei și boierul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
militare, cu colonelul Metzger și auditorul Orlandini, a reușit, după repetate insistențe, pe lângă episcopul Dosoftei Herescul, să-l determine să cedeze moșiile episcopale Havârna, Noua Suliță și Coțmani, iar ulterior și satul Rădăuți 73. Privitor la această ultimă moșie, feldmareșalul baron von Schröder, comandantul militar al Galiției, îi scria, în martie 1783, episcopului Dosoftei că, în schimbul renunțării la moșia Rădăuți, va primi o leafă și că împăratul a încuviințat ca în timpul verii să poată petrece câteva luni aici, la biserica unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
anii 1783 și 1785, fabricile din Viena, cumpărând de acolo mărfuri, contra plății în numerar, în valoare de 6.000 de florini. Banii au fost obținuți contra unor cambii garantate chiar de șeful Administrației militare a Bucovinei, generalul maior Karol baron von Enzenberg. Pe timpul șederii lor în capitala imperiului, acești negustori au intrat în relații comerciale cu negustorul vienez Johann Peter Leth, participând totodată și la târgul anual de la Viena 174. Alți negustori din Bucovina ajungeau, purtați de aceleași interese de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
începutul anului 1787, așa cum rezultă din notele Cancelariei Aulice Unite Boemiano-Austriece și a guvernatorului Galiției 232. La operațiunea de predarea și preluare a puterii politice în provincie, concepistul Vasile Balș l-a asistat pe referentul pentru probleme galițiene al Cancelariei, baronul von Margelik oferindu-i diferite informații 233. În legătură cu justiția, împăratul Iosif al II-lea comunica președintelui Înaltei Curți de Justiție din Viena, contele Seilern, prin scrisoarea din 6 august 1786, hotărârea luată de a uni Bucovina cu Galiția și de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
Război, cu toată priceperea și cunoștințele sale în domeniu. La ședința din 22 septembrie 1786 a Înaltei Curți de Justiție, în care s-a dezbătut referatul întocmit de Keess, au participat pe lângă referent, președintele Seilern, împreună cu consilierii săi: contele Ugarte, baronul Karg, Haimerle, Froidevo, contele Krukowiecki și Nikorowicz; precum și consilierul aulic Dornfeld, din partea Cancelariei Aulice Unite Boemiano-Austriece; iar din partea Consiliului Aulic de Război: consilierii aulici Türkheim și Webern și concepistul Vasile Balș235. În urma discuțiilor purtate, în cadrul cărora s-a remarcat boierul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
14 martie 1787, care, aflând "a fi cu cuviință pe boierii și mazilii bucovineni a-i pune la aceeași stare cu cei din Galiția", hotăra desființarea vechilor titluri de boieri și mazili și introducerea în locul acestora a celor de conte, baron și cavaler. În rândul conților și baronilor urmau a fi primiți cei "care vor dovedi că au luat vreo boierie din cele 12 boierii mai mari ale Moldovei și trag venit de 3.000 de lei din moșii, ce sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
cu cuviință pe boierii și mazilii bucovineni a-i pune la aceeași stare cu cei din Galiția", hotăra desființarea vechilor titluri de boieri și mazili și introducerea în locul acestora a celor de conte, baron și cavaler. În rândul conților și baronilor urmau a fi primiți cei "care vor dovedi că au luat vreo boierie din cele 12 boierii mai mari ale Moldovei și trag venit de 3.000 de lei din moșii, ce sunt sub stăpânirea împărăției Austriei", după plata unor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
țară, stăpân de moșii, care este scris la condică, adică matricola țării și plătește 75 lei contribuție, are voie a șede și a cuvânta la adunarea (seimul) țării". Episcopul Bucovinei era asimilat stării domnești, asemenea arhiereilor Galiției, primind titlul de baron și un loc în seimul Galiției 240. În noile condiții rezultate în urma unificării administrative a Bucovinei cu Galiția, concepistul Vasile Balș s-a prezentat într-o audiență la împăratul Iosif al II-lea spre a-și reglementa situația personală. Cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
mai 1791, să-i confere titlul de secretar gubernial în Lemberg, cu scutirea de toate taxele aferente. În cursul aceluiași an, în urma petițiilor adresate de boierul bucovinean, prin care solicita înaintarea sa în ierarhia nobiliară, la rangul de conte sau baron, Curtea din Viena hotăra, prin rezoluția imperială din 9 august 1791, să-i acorde titlul de baron al statelor austriece, fără plata taxelor aferente, nu atât pentru veniturile realizate de pe moșia sa din Bucovina, cât, mai ales, pentru meritele sale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
În cursul aceluiași an, în urma petițiilor adresate de boierul bucovinean, prin care solicita înaintarea sa în ierarhia nobiliară, la rangul de conte sau baron, Curtea din Viena hotăra, prin rezoluția imperială din 9 august 1791, să-i acorde titlul de baron al statelor austriece, fără plata taxelor aferente, nu atât pentru veniturile realizate de pe moșia sa din Bucovina, cât, mai ales, pentru meritele sale câștigate în serviciul statului 92. Stema acordată cu acest prilej era compusă dintr-un scut tăiat, despicat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
adresa oficialului Langsius, care trebuia apoi să le prezinte împăratului 97. Printre persoanele recrutate și prezentate împăratului Leopold al II-lea de profesorul Joseph Heinrich Watteroth, ca oameni de încredere, ce urmau să acționeze în provincii, s-a aflat și baronul Vasile Balș, în calitatea sa de viitor secretar al Guberniului Galiției din Lemberg. Pentru a-și susține cauza și a-și proba calitățile, Balș i-a dat lui Watteroth, de care-l lega o veche prietenie, închegată în perioada anilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
Deși fusese numit încă din luna mai 1791, din concepist al Cancelariei Aulice, în funcția de secretar al Guberniului Galiției, Balș nu s-a grăbit să-și preia postul din Lemberg, ci așa după cum rezultă din raportul șefului administrației Galițiene, baronul Margelik, din 16 septembrie, acesta și-a luat concediu prelungit 100. Cauza ar fi așa cum reiese din memoriul său înaintat împăratului pe 5 noiembrie 1791 că boierul bucovinean era doar parțial satisfăcut de această numire, considerând că nu câștiga nimic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
imperial, prin refuzul acceptării lor în funcții și activități de conducere a provinciei 102. În urma decesului, la sfârșitul anului 1791, a primului șef al administrației civile bucovinene, von Beck, împăratul Leopold al II-lea a hotărât să-l numească pe baronul Vasile Balș, în anul 1792, în funcția de căpitan al districtului Bucovina (Bukowinaer Kreishauptmann)103. Prin această numire se urmărea să se facă o reparație la adresa acestuia, pentru nedreptățile suferite în ultimii ani de domnie ai lui Iosif al II
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
încuviința în cele din urmă acordarea unei despăgubiri de 300 de ducați pentru Balș, în contul cheltuielilor de spitalizare și de tratament suportate 104. După ce și-a pus la punct și și-a reglementat problemele personale, pe 9 decembrie 1792, baronul Vasile Balș a depus în scris, la Cernăuți, jurământul de serviciu și a primit agendele de lucru în calitate de căpitan districtual 105. Prin această numire, începea pentru Bucovina o perioadă nouă, marcată de faptul că, pentru prima dată de la înglobarea sa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
marcată profund de evoluțiile politice interne din imperiu, marcate de reacțiunea conservatoare postiosefinistă, ca și de cele externe, dominate de războaiele antirevoluționare și antinapoleoniene, la care Austria a luat parte activă. Temperament vulcanic, animat de aceleași idei iluministe ale tinereții, baronul Vasile Balș a încercat în calitate de căpitan al Bucovinei să le transpună în practica politică, în noile realități ale timpului, cu mai mult sau mai puțin succes. Intransigența manifestată în luarea unor măsuri și tendința de a nu respecta întru totul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]