10,725 matches
-
și aproape că se bucură cînd i se adresează cu „fecior“. Îl văd pe ofițer cum pierde teren și În cele din urmă promite că-mi dă drumul să merg În prima serie de permisii. Ne mutăm de tot În baterie, ceea ce Înseamnă că de acum Înainte vom dormi În baterie, În cele trei dormitoare mici din pavilionul de lemn ca o cabană de vacanță. Partea bună e că schimbarea de decor și faptul că ieșim din grămadă ne mai luminează
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
fecior“. Îl văd pe ofițer cum pierde teren și În cele din urmă promite că-mi dă drumul să merg În prima serie de permisii. Ne mutăm de tot În baterie, ceea ce Înseamnă că de acum Înainte vom dormi În baterie, În cele trei dormitoare mici din pavilionul de lemn ca o cabană de vacanță. Partea bună e că schimbarea de decor și faptul că ieșim din grămadă ne mai luminează starea de spirit. Prea mulți la un loc Înseamnă regulament
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
biroul lui din pavilionul dormitorului și rîd și glumesc și, după ce bagă În el ca un porc, Își ia și acasă. În ziua În care am plecat În permisie, locotenentul ăsta a venit de la mașina lor plină cu antene În bateria noastră să-mi spună că nu pot să părăsesc bateria pînă nu primesc Încuviințarea lui. Pentru că n-am Înțeles despre ce mă-sa vorbea și cam de ce Îl privea pe el un astfel de eveniment și pentru că mi s-a
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
după ce bagă În el ca un porc, Își ia și acasă. În ziua În care am plecat În permisie, locotenentul ăsta a venit de la mașina lor plină cu antene În bateria noastră să-mi spună că nu pot să părăsesc bateria pînă nu primesc Încuviințarea lui. Pentru că n-am Înțeles despre ce mă-sa vorbea și cam de ce Îl privea pe el un astfel de eveniment și pentru că mi s-a părut normal să ignor ordinul unui ofițer de la altă unitate
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
spunînd, În timp ce ochii Îi pîlpîie visători. O vreme, fumăm tăcuți, privind stelele. Apoi Csabi spune: — Mi se pare mie sau puți a căcat? Mutarea iubite prinț, știi tu Pe 5 decembrie Îmi vine ordinul de mutare. Din senin. Primesc În baterie un telefon de la Comandament și un maior mă cheamă pînă acolo, fără să Îmi spună motivul deplasării. Nu-l cunosc, nu știu ce funcție ocupă În aparatul unității, așa că fac drumul muncit de gînduri sumbre; mă tem să nu fie o continuare
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
pleci, ca să ajungi acolo pînă seara. SÎnt În delir, surpriza e la fel de mare și pentru mine. Indiferent cine a aranjat mutarea, ar fi trebuit să-mi spună cînd am fost acasă. Nu pot să-mi țin gura, cum ajung În baterie, le povestesc toată socoteala. SÎntem În sala de mese și se lasă cu chiote. Într-un fel sînt invidioși și e normal. Pe de altă parte, ideea că cineva poate ajunge să facă armata atît de aproape de casă le răvășește
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
magazii, depozite și hangare, apoi o taie peste cîmp. Fapta e năucitoare. De ce ar face cineva așa ceva? Anunță comandantul gărzii, care Își sună santinelele În posturi să-i prindă pe bandiți. Bineînțeles că sîntem opriți exact de santinela de lîngă bateria noastră. — Ce pula mea vreți să faceți cu lemnele alea urîte? Stăm În jurul butucilor noduroși și ne uităm la ei de parcă acum Îi vedem pentru prima dată. Nu numai că sînt urîți, dar probabil că nici nu se pot tăia
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
vedem pentru prima dată. Nu numai că sînt urîți, dar probabil că nici nu se pot tăia. Evident, nu prea sîntem nici cine știe ce tăietori de lemne. Nici unul dintre noi n-a tăiat În viața lui un lemn. — SÎnteți răcani la bateria de artilerie, nu? Pe voi vă bulește caporalul ăla damblagiu? Semnele sînt bune, chiar dacă nu știm unde poate duce Întrebarea lui. Situația nu și-a epuizat Încă potențialul de pericol, așa că Încerc să o dezamorsez cu prudență, recurgînd curajos la
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
unii de la alții, prin urmare compartimentul gol e al meu; mă așez și după cîteva minute Încep să mă sting Încet, scîncind. CÎnd nășița deschide ușa, nu am nici o reacție; e aceeași. Îmi bagă În ochi lumina unei lanterne cu bateriile pe ducă. Începe să rîdă, apoi Închide cu grijă ușa, fără nici un alt comentariu. SÎnt un om de onoare și un erou cu pieptul de oțel, trebuie să ajung În seara asta la noua unitate. După ce schimb trenul În București
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
nu se poate, pentru că o unitate are porți și garduri și la ora asta ar trebui să fie acolo niște santinele. Probabil că m-ar fi Împușcat vreuna, de milă. — Tu unde mergi? am Întrebat chiștocul care conducea mașina. — La Bateria a 2-a. Dar tu? — Tot acolo, am zis eu repede, ca să termin circul. — Ești sigur? Ce faci cu valiza aia? De unde vii? Aici mi s-a rupt filmul. Prea multe Întrebări dificile, căzînd toate În același timp peste mintea
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
văzut nimeni, ar fi trebuit să mă Înregistreze ofițerul de la poartă, ar fi trebuit să mă vadă cineva, o santinelă. Și mi-a mai zis că am mai căcat-o o dată, pentru că veteranii au mirosit În mine un pilos. La Bateria a 2-a mai sînt vreo patru craioveni sclifosiți. Care au apărut În unitate de la jurămînt Încoace. Mi-a mai zis și că el e caporal și că e șoferul comandantului. Și că e unul din veteranii ăia de care
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Comandantul Își mai aprinde un Kent (nu-și cumpără țigările de la chioșcul unității, e clar că e dispus la negocierea reciproc avantajoasă a anumitor aspecte din viața soldatului, pare un șpăgar comun) și Îi spune locotenentului să mă repartizeze la Bateria a 2-a. — Ia stai o țîră, zice el cînd aproape că ies pe ușă. În fișa ta scrie că taică-tău e scenograf și pictor... E pictor, adică pictează, nu? Ă? Așa face? Păi atunci nu crezi că ar
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
că el Își dă seama ce Îmi cere. Nu-mi pot lua ochii de la mustața lui. Toată incinta militară seamănă cu cea din Bărăgan, există o cazarmă În care se reunesc unități de artilerie, aviație și transmisiuni. Mergem Înapoi În Bateria a 2-a, șoferul tace și eu mă uit la arhitectura standard, clădiri posace, nereușite, aspre, toate militare. Dar, dincolo de aparența comună, e ceva specific locului. Bărăganul Începe să-mi pară un fel de Academie militară. Aici totul are un
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
duc eu, ditamai caporalul, un răcan căcăcios cu limuzina unui colonel? Îmi rînjește și se Întinde brusc să deschidă ușa, călcînd ușor frîna. — Soldatul merge pe jos de aici. Sar din mers, fără să comentez, ținîndu-mă după valiză. Ajung În baterie cînd se dă adunarea pentru gustarea de ora 12. Nu stă nimeni să mă prezinte, așa că, după ce primesc și eu o felie de parizer, Încep să mă Învîrt pe la locul de fumat. Craiovenii sînt de fapt doar doi, frați, Cristi
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
lovește pe neașteptate), cireșul din fața dormitorului (enorm, scheletic, compătimindu-ne Îndurerat, dînd să ne strîngă la piept cu crengile lui ude atîrnînd pe pămînt), televizorul din sala de mese/studiu/ședințe (a cărui tăcere e plină de promisiuni ticăloase). Efectivul bateriei e mai numeros și instrucția pare mai organizată și mai serioasă, dar asta nu ar putea fi o consolare decît dacă nu cumva mi-am pierdut definitiv mințile. Comandantul bateriei e un locotenent-major grăsuț, cu un chip rotund, marcat de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ședințe (a cărui tăcere e plină de promisiuni ticăloase). Efectivul bateriei e mai numeros și instrucția pare mai organizată și mai serioasă, dar asta nu ar putea fi o consolare decît dacă nu cumva mi-am pierdut definitiv mințile. Comandantul bateriei e un locotenent-major grăsuț, cu un chip rotund, marcat de o mustăcioară scurtă și groasă, care, din cîte se pare, e un accesoriu local al uniformei. Veselia pe care o afișează În permanență e de origine bahică, diplomatul cu care
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
grăsuț, cu un chip rotund, marcat de o mustăcioară scurtă și groasă, care, din cîte se pare, e un accesoriu local al uniformei. Veselia pe care o afișează În permanență e de origine bahică, diplomatul cu care vine dimineața În baterie zornăie de sticle. Cornea e al patrulea ofițer, tot locotenent, un tip scund și Îndesat, cu un cap rotund și mare așezat direct pe umeri, e versiunea un pic mai matură a lui Portocală: un lingău (față de superiori și față de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de instrucție, din igienă precară, din ture de planton În care lustruiesc bocancii camarazilor, năuc de somn, În timp ce caporalul de serviciu adună gărzile spectrale și zgribulite din posturile de la depozitul de muniție, de la parcul auto și de la gardul vestic al bateriei. SÎnt făcut dintr-o serie de amenințări și promisiuni din partea veteranilor - unele se Împlinesc, altele nu. SÎnt făcut deci din umilințe caraghioase care pînă la urmă devin o rutină. Toate astea În timp ce discutăm anumite lucruri despre blugi sau mărci de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
căcat, ăsta spune numai prostii. Minte, e damblagiu. Ca să arate că nu minte, ne spune că ieri-noapte a aruncat În cuptor toți puii de cîine pe care i-a prins În spatele centralei - una din cățelele care s-au adăpostit În jurul bateriei tocmai a fătat. Și ne spune că-și freacă piticu’ și-și aruncă zeama pe ușa Încinsă a cuptorului centralei termice, ca să vadă cum sfîrÎie, o operațiune pe care o numește „ouă prăjite“. Păi de ce mă, Claudiule? insistă Marcel, pe
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
auto, unde Învîrte șuruburi sub capotele camioanelor militare. Gabriel știe cum funcționează radarul, pentru că asta a făcut la unitatea de la care a fost transferat aici, așa că s-a adăpostit Într-una din mașinile acoperite cu plase de camuflaj de la capătul bateriei și apasă butoane. Toți acești băieți au reușit cumva să scape, să frece menta În locuri unde nu trăiesc cu amenințarea instrucției, a măștii de gaze, supuși capriciilor unui caporal pe care nu știi din ce Îl apucă. Așa că la
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
putut ridica morții de la morga orașului e un calcul cît se poate de greșit. În curînd se Întunecă și programul la tunuri se Încheie. Cineva trebuie să plece cu bidoanele să ia cina de la cantină și să o aducă În baterie. Pentru că nu se oferă nimeni voluntar, caporalul de serviciu se vede nevoit să numească el doi soldați. Unul sînt eu, celălalt e Moise, un constănțean cu o față lată și un nas lung și ascuțit, ca un ardei. O să treacă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
se oferă nimeni voluntar, caporalul de serviciu se vede nevoit să numească el doi soldați. Unul sînt eu, celălalt e Moise, un constănțean cu o față lată și un nas lung și ascuțit, ca un ardei. O să treacă Barbu de la Bateria a 2-a să ne ia cu căruța. Bateria a doua e În capătul cel mai Îndepărtat al pistei, distanța pînă la cazarmă e mult mai mare de acolo. Nu au un parc auto, dar au acest vehicul prețios care
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
nevoit să numească el doi soldați. Unul sînt eu, celălalt e Moise, un constănțean cu o față lată și un nas lung și ascuțit, ca un ardei. O să treacă Barbu de la Bateria a 2-a să ne ia cu căruța. Bateria a doua e În capătul cel mai Îndepărtat al pistei, distanța pînă la cazarmă e mult mai mare de acolo. Nu au un parc auto, dar au acest vehicul prețios care elimină oboseala de a patrula pe pista de 3
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cînd ajungem În cazarmă, haosul e maxim. În mod cert, lumina vine de la stîlpii de iluminat și nu e doar o iluzie - numeroasele clădiri feresc un pic zona de aburul satanic. Cineva țipă la noi să ne Întorcem repede În baterie - recunosc vocea locotenentului Stanca, care fuge spre Aro-ul comandantului Într-un echipament amenințător. Un pluton de transmisioniști stă Înșirat pe o alee În timp ce un locotenent le dă muniție. Alte plutoane aleargă pe alei În direcții diferite. Se aud un
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
le dă muniție. Alte plutoane aleargă pe alei În direcții diferite. Se aud un fluier și claxoane și din nou voci care zbiară ordine. Bineînțeles că ignorăm ordinul lui Stanca. Nu e posibil să ne Întoarcem din ușa cantinei În baterie fără tocană. Probabil am fi uciși și gătiți la foc mic și nu vrem să provocăm acte de canibalism În miezul armatei române. Totuși, lucrurile scapă Înțelegerii noastre. Îl aud În tot acest vacarm pe Moise țipînd: — Ce mă-sa
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]