3,162 matches
-
Speranța ne dă tăria de a năzui să împodobim lumea cu zori de zi și cu dimineață nesfârșită... Corabia nebună se duce purtată de valuri și marea va s-o poarte ca pe o mărturie a unui lung ev de beznă fumegândă”. Cât sarcasm manifestă autorul împotriva cârmaciului ce se pretinde genial în ,,Nevoia de Agora”, când înțelepții și cărturarii sunt puși în lanțuri și uciși, iar poporul este înfometat. Lingușitori și lichele salută ambițiile paiaței, dar nevoia de Agora scoate
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
se petrec violuri, Încăierări, beții... Nu te uita la mine, dragă... — ...am fost chemată de cîteva ori să fac injecții după ora unsprezece noaptea și am fost nevoită să intru cu mașina prin hîrtoape, fără să văd nimic, Într-o beznă Înfricoșătoare... N-o să uit niciodată un băiat nespus de drăgălaș... — Pepone, doamnă? — Nu; pe ăsta Îl cheamă Santos. Acum, cînd știu că s-a făcut sănătos, Îmi amintesc noaptea În care delira de febră și după ce i-am făcut o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
la mustața lui și descoperi că unii Își lasă mustața ascuțită ca să poată Înțepa lumea. Își duse mîna deasupra buzelor, acolo unde el nu avea mustață, o să-i crească abia peste cîțiva ani, se uită pe fereastra Mercedesului și, În bezna nopții, În partea asta atît de veche și atît de urîtă a Limei, bătrînelul Îi spuse din nou aici toți o apucă pe un drum greșit. „Toți, se gîndea bătrînelul, dar ce drăguț e băiatul, urechiat cum ne desenează pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
era complet afon. Dar scena s-a Întrerupt aici, fiindcă În clipa aceea s-a auzit din nou un pocnet, au sărit scîntei din toate prizele palatului și, cum de data asta se lăsase seara, tot palatul se cufundă În beznă. — Electricienii ăștia! blestemă Juan Lucas. — Să-i ia dracu’ cu morții lor cu tot!... Nu mai văd unde mi-e paharul de whisky, se jelui rotofeiul. O oră mai tîrziu, Bobby, În smoking. ieșea pe poarta palatului la volanul Jaguarului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Trebuia să se mai gîndească la asta, dar tocmai atunci privirea i se stinse, de parcă dintr-odată ar fi Început să privească dincolo de amintiri, de parcă s-ar fi deschis spre o zonă unde sentimentele se diluau, o zonă cufundată În beznă. — A șters-o Vlăjganul, nu-i așa? Întrebă Viceregele. Cred că da, spuse Santiago. — Hai, Șobolane, povestește-mi ceva. Siles, zis Șobolanul, puțin chel și cu fire de păr alb la tîmple, Îi Întoarse spatele lui Bobby și se apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ca orice muncitor. Totuși, nu era singurul care să facă acest lucru. Czinczar îngenunche lângă el, dându-și seama cum acțiunile lui șocau pe linneenii de neam mare, care făceau parte din suita lui personală de sclavi. Cei doi străpungeau bezna cu privirea. - Material de construcție pentru templu, spuse Meewan, proiectantul. Czinczar dădu din cap. Se ridică în picioare fără vreun alt comentariu, deoarece cele ce aveau de spus trebuiau discutate pe larg, pe o perioadă de ani întregi. La casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
brațe. Terminând cu copiii, ghida levitase iar sin gură de-a lungul unui culoar, târând un picior, cobo rând apoi o scară îngustă spre subsol. Am mers să văd unde coborâse: scara era-n spirală și, de la a doua rotire, bezna se făcea realmente de nepătruns... Am visat-o întreaga noapte. Venea după mine. N-aveam unde scăpa de greutatea ochilor ei satur nini. Eram într-un muzeu vid, doar noi doi, urmă rin du-ne printre sarcofage. Mă ajungea, șchio
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
multă vreme. Se uita curioasă prin cameră, ca și cum ar fi căutat pe cineva. Am zâmbit arătându-i foaia albă de pe noptieră pe care scrisesem două poezii. Un fulger puternic a brăzdat cerul. Veioza se stinse și rămasem învăluiți într-o beznă totală. În întuneric, mă conduse până la marginea patului. M-am așezat și mi-a desfăcut pantalonii, căutând cu disperare "jucărica" ei care, probabil, îi lipsea atât de mult. Mă strângea încet de mână, în semn că-i place. Am strâns
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
vârstă cu fratele ei, îmbrăcat cu o haină prea subțire și o șapcă - Go Big Red - își croia drum prin troienele de la marginea drumului. Se întoarse și mârâi când trecu pe lângă el, respingând intruziunea. Sutura șoselei centrale o adâncea în bezna înzăpezită. Era absurd: Mark, un șofer aproape profesionist, să se răstoarne, ieșind de pe o șosea de țară dreaptă ca o săgeată, pe care o știa ca pe propriul buzunar. Să zbori de pe șosea în centrul Nebraskăi - era ca și cum ai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Mai târziu, după vieți întregi, ridică marginea buzei de sus. Trei cuvinte l-ar salva. Dar toți mușchii nu pot scoate nici măcar un sunet. Gândurile zvâcnesc într-o venă. Ochii îi pulsează iar roșu, apoi săgeata aceea albă țâșnind din bezna prin care a năvălit el. Ceva pe șosea la care acum n-o să mai ajungă. Urlând aproape, în timp ce viața lui se derulează. Cineva din camera asta, care va muri odată cu el. Vine primul cuvânt. Iese la suprafață dintr-o rană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
spre Farview. Dar deja nu mai credea nimic din ceea ce-și spunea singură. Toate speranțele care o ajutaseră să meargă mai departe săptămâni de-a rândul se dizolvaseră în acest șuvoi de obscenități batjocoritoare. Găsi drumul spre Homestar prin bezna totală. Înăuntru, se duse glonț la telefon și formă numărul lui Robert Karsh. Evoluția ei constantă, de ani întregi, către autosuficiență era gata să depună iar armele. Răspunse fetița. Mai bine decât să răspundă fratele ei mai mare. Alo-ul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
El se uita fix înainte, în propriul lui univers. Își roti mâna în jurul capului, un gest care voia să spună s-a dus. —Poate că nici n-am fost acolo vreodată. Nu putem. Nu în seara asta. O să fie întuneric beznă. N-o să poți vedea nimic. În momentul ăsta văd chiar și mai puțin. —Lasă-mă să te duc acasă. Îți promit că mergem mâine-dimineață, la prima oră. Se întoarse spre ea. Ți-ar conveni, nu-i așa? Să mă duci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
susținând golul. —Eram la Bullet. Asta țin minte. Cu cine? șopti ea, încercând să imite tonul lui neutru. —Eu, Tommy și Duane. Vreo doi tipi din fabrică. Muzică- formația, cred. Era frig. Făceam skandenberg cu cineva. Și asta-i tot. Beznă totală. Nici măcar nu mai țin minte cum m-am urcat în mașină. Nu mai știu nimic, până când m-am trezit în patul de spital, cu balele curgându-mi peste tot. Cât a trecut de-atunci? Săptămâni? Luni? Parc-aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cu zumzet de fierăstrău. Se opri în colțul a patru clădiri din lemn alb în formă de A, dintre care una licărea cu o strălucire de secol nouăsprezece, două luceau de lumina albastră a televizorului, iar a patra era în beznă. Niciodată nu-și dorise mai mult să afle. Ce anume să afle nu putea spune. De ce se întorsese? Era un răspuns pe care toamna promitea să i-l dea. Se plimba încă fără țintă când strada se întunecă. Îi luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Vedea, dar slab, fără culori, afundat în acromatopsie. Ambii acromați pe care-i intervievase se revoltaseră până și împotriva cuvintelor roșu, galben, albastru. Trăiau pentru lumea nocturnă, în care le erau superiori celor care vedeau colorat, banal. Weber bâjbâi în beznă pe o distanță de câteva cvartale, în timp ce simțul direcției îi slăbea. Când luminile se reaprinseră, resimți banalitatea văzului. A doua zi, Mark îl duse la pescuit. —Nu-i mare șpil, frate. Treburi de bază. Poate că fostul Mark te-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
îndrumându-l doar prin gesturi. Când vorbi din nou, avea un ton obișnuit. —Ăsta-i drumul. Ăsta-i locul lui Mark. Îl cercetă, dar nu văzu nimic. Total anonim. Puteau fi oriunde, între Dakota de Sud și Oklahoma. Înaintară prin bezna toamnei, cu farurile care abia făceau lumină cât să-i împingă înainte la nesfârșit, printr-un necunoscut total. Discoteca era asurzitoare, cu muzica dată atât de tare că-i juca tontoroiul pe timpane. Tot e bine că nu-i seară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
vrea el să scape. Apoi semnalul lui a murit. Și-a luat degetul de pe butonul de transmisie și n-a mai revenit. N-am știut ce vrea să facă. Tommy a băgat viteză, crezând că suntem pe-aproape. Era cam beznă acolo. Își acoperi ochii cu mâna, ferindu-i de lumina orbitoare a amintirii. — Apoi l-am văzut. Era răsturnat în șanț, pe partea dreaptă, chiar la sud de drum. Tommy a înjurat și a apăsat frâna. Am derapat și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
să-l întrebe pe șeful ei: Când a venit în instituția asta? Unde a lucrat înainte? Dar șeful o să-l trateze cu refuz sau chiar mai rău. La patru dimineața e în fața bungalow-ului ei. Stă în mașina închiriată într-o beznă totală, având tot timpul din lume ca să aleagă să nu-și dea foc la viață. Dar până la urmă, e deja arsă - Chickadee, Conscience Bay, Sylvie, laboratorul, scrierile lui, Celebrul Gerald -, toate se mistuiseră cu luni în urmă. Nici măcar nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
întruna și amândoi nu-și dau seama ce fac. Reproșuri, obsesii, jigniri, gelozia-i nebună, nebună; viața-i un iad cu grindini ce cad într-o răscolitoare furtună. Unul o ia într-o parte, Altul apucă-n cealaltă; În inimi bezne, noroi pân’ la glezne Și dragostea dusă pe baltă. 1995 Enigmatic e cuvântul Încerc, totuși, să mai visez... Gândul îmi spune să nu-mi pese... Ceva misterios se țese: și totuși, nu mă-ngrijorez. Geamu-i opac, zarea e mată nevoia
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
tot. Mai ales ale lui H., că el scrie, eu nu mai scriu. Eu n-am timp nici să respir. Măcar dacă aș reuși să dorm trei-patru ore în șir la un moment dat... În schimb noaptea mă holbez la beznă când n-are rost să mai încerc să adorm că și-așa se trezește copilul din oră-n oră, mă holbez la beznă și văd filmele astea ciudate cu subtitrare. Imaginile n-au nicio legătură cu conținutul subtitrării. Toma e
100 de zile. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ioana Morpurgo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1775]
-
reuși să dorm trei-patru ore în șir la un moment dat... În schimb noaptea mă holbez la beznă când n-are rost să mai încerc să adorm că și-așa se trezește copilul din oră-n oră, mă holbez la beznă și văd filmele astea ciudate cu subtitrare. Imaginile n-au nicio legătură cu conținutul subtitrării. Toma e în mai toate filmele. Subtitrarea vorbește despre poziții optime de alăptat, despre exerciții fizice de recuperare după naștere ș.a.m.d. Toma face
100 de zile. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ioana Morpurgo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1775]
-
ura fiara cea mare cu ura iadului și a crimei, pentru că simțea că o regăsește În el Însuși și că el Însuși este prada acestor dorințe sfîșietoare, nepotolite și obscure. RÎurile de vin, vitele Întregi fripte la proțap și, În bezna pădurii, grămada de trupuri animalice uriașe și urletul barbar din jurul lui, trupurile voinice și ademenitoare ale femeilor blonde prinse În orgia animalică a stomacului mereu nesătul, atotdistrugător, În burta uriașă ce nu cunoaște limită, nici Îndestulare - toate acestea făceau parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
la culcare cu o seară înainte în asemenea circumstanțe fizice. Dar, din moment ce nu se simțea în nici un fel amenințat, faptul că nu-și amintea nu-l deranja. Pentru că - era o paralelă fantastică. "Eu, gândi Gosseyn, mă aflu, de fapt, în beznă. Aproape imediat, a început percepția. Dar nu mi-a dezvăluit nimic care să arate vreo legătură directă cu universul - sau ca realitatea, oricare ar fi ea... Era o conștiință fluctuantă, tipic umană. Pentru că, chiar în momentul în care avea acele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
forțele interstelare ale lui Enro cel Roșu. ...Îi cunoscuse pe oameni ca Eldred și Patricia, Crang și Leej, femeia care ghicea Viitorul, și... Pauză! Alungarea acestor amintiri. Sau mai degrabă înțelegerea că ele nu aveau nici o legătură evidentă cu această beznă ca smoala. Cum am ajuns aici? Nu era un gând care-i neliniștea, dar era o întrebare normală... Evident, nu era nevoie de neliniște, sau teamă de orice fel. În fond și la urma urmei, în orice moment putea vizualiza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
orice-ar fi să fie. Dar, uf, nu înțeleg nimic." "Întinde-te pe spate, dragule." Vocea Patriciei venea și ea, nu știa cum, din alt gând. "Dă-i voie doctorului să te controleze." Lui Gilbert Gosseyn, stând acolo întins în bezna a ceea ce putea fi un mormânt, dar probabil nu era, îi veni ideea că, mintal, nu prea stătea bine. "Acum îmi amintesc, gândi el tulburat, eram pe cale să realizăm saltul din această galaxie în cealaltă, dar..." Când mintea sa ajunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]