7,814 matches
-
LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Scrieri > BIETUL OM SUB VREMI - CAPITOLUL IV Autor: Dorina Stoica Publicat în: Ediția nr. 1087 din 22 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Cartea de proză “Bietul om sub vremi”semnată de autoarea Dorina Stoica m-a determinat să mă întreb, mi-a creat un pretext de gândire social-politică mai ales: - Oare sistemul politico-social este de vină (în speță comunismul) sau oamenii care l-au slujit și
CAPITOLUL IV de DORINA STOICA în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363596_a_364925]
-
acolo împreună cu steagul și cărțile. Frica a pus stăpânire pe mine. Nu știam ce va urma. Eram în mâinile celor trei bărbați beți și orbiți de furie. Primăria era pustie, iar telefonul era mort. Nu mai eram nimic, decât o biată femeie speriată și amenințată cu moartea de către niște infractori beți. Cred că cineva din mulțimea adunată la poarta primăriei a mers și a anunțat pe cei doi milițieni, care au apărut exact în clipa când cei trei se apropiaseră foarte
CAPITOLUL IV de DORINA STOICA în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363596_a_364925]
-
râs. Până la ieșirea din comună, mașina a fost urmărită cu privirea de sute de țărani de prin toate satele. Aceștia stăteau pe marginea șoselei, încremeniți într‑o respectuoasă nedumerire. - E primărița! Au luat‑o. Oare unde o duc? Referință Bibliografică: Bietul om sub vremi - Capitolul IV / Dorina Stoica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1087, Anul III, 22 decembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Dorina Stoica : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
CAPITOLUL IV de DORINA STOICA în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363596_a_364925]
-
Gheorghe Pârlea Publicat în: Ediția nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Ninge... De-ar ninge odată peste griul din gând, peste viața-mi uitată - un boț de pământ adăstat de-un mormânt... De-ar ninge odată peste biata-mi ogradă (o punte de humă), peste care încă mai las urme și glas - arsură de brumă... De-ar ninge,-n sfârșit, aș uita de pământ frământat, tăvălit, numai bun de zidit într-un gol de mormânt. O, dar iată
NINGE.... de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363738_a_365067]
-
intergalactice. În prezent, teleportarea cuantică exactă este posibilă numai pentru fotoni și atomi. Se tot vorbește că, într-unul din laboratoarele lumii a fost teleportată prima ființă. O molie! După alte experimente neelucidate. Vezi cazul Philadelphia... Și în ale clonării (biata Dolly) am obținut rezultate revoluționare! Firave! Nu mai amintesc de modificările genetice, care creează o inutilă îngrijorare planetară ș.a.m.d. Ați văzut? În Biblie nu se spune, nicăieri, ce fruct a primit Eva! Toți îi dau, însă, cu mărul
TABLETA DE WEEKEND (36): DECODĂRI de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 900 din 18 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363711_a_365040]
-
să vomit vă rog să mă lăsați să trec cât mai repede spre toaletă...” O asigur că așa voi face! Îmi spune un „mulțumesc“ abia șoptit. Se întoarce cu spatele la mine și iar începe să plângă. Mi-e tare milă de biata fetiță. Nu vreau să o sâcâi. Au trecut mai bine de 3 ore de când suntem colegi de zbor și ea plânge în continuare... Caut să-i distrag atenția de la gândurile ei înlăcrimate. Îi povestesc de România, dar văd că nu
CĂLĂTORIA: ZBORUL DE LA SYDNEY LA SINGAPORE. de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1059 din 24 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363639_a_364968]
-
cei osândiți la foame glaciară Și la nemernicii de gheară prinsă-n gheară, Veniți-vă în fire cu Dumnezeu în fire, Treziți-vă din gheață, din recea adormire! Cum Dumnezeu poți fi un Dumnezeu de vifor Să îl încremenești pe biet moșul Nechifor Pe Natalița lui, băbuța lui de piatră, Pe cei mai credincioși să îi îngheți pe vatră...? Iar viscolul de țepi, de ace și săgeți Din sticlă glaciară și fontă de nămeți, Cern oameni de zăpadă în casa lor
GRUPAL LIRIC DE IARNĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363743_a_365072]
-
Vasile, ca manipulant. De când începuse vacanța de vară, devenise un obicei să bată zilnic acest drum, cu voia ori fără voia ei, pentru a-i duce de-ale gurii la prânz. Era unul din puținele momente ale zilei, în care biata fată se simțea, totuși, mai bine. Putea să fie relaxată, sinceră, să se manifeste spontan, fără teama de a se trezi lovită, jignită sau trasă de păr, ba chiar putea râde de glumele stângace ale lui Vasile. Împărțeau momente scurte
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL III – EPISODUL 5 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1908 din 22 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363733_a_365062]
-
culoare... cu numărul de înma-tri-cu-lare...? - Da, este mașina mea. - Unde ai fost la volanul mașinii acesteia în ultimele trei zile sau nopți, inclusiv azi? - Ceeee? Cuuuum?... N‑am fost deloc cu mașina de aproa-pe două săptămâni, domnule ofițer! a sărit bietul om în picioare, repetând exclamațiile. Era cu adevărat mirat peste măsură și părea a fi sincer. Începuturi de neliniște îi apăreau pe față și‑n ochii îndreptați rugător spre intervievator. Îmi pare rău, eu nici nu am mașina la București
CHEMAREA DESTINULUI (6) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364582_a_365911]
-
doar că din poziția asta nu vă mai văd... - Nu-i nimic! Uite, eu voi sta în fața ta și te voi sprijini de umeri puțin, să fiu sigură că stai cuminte, nemișcat. Apropierea a fost atât de bine venită încât bietul băiat parcă uitase unde se află. Inspira adânc mirosul trupului ei pe care halatul imaculat îl desena atât de clar și de frumos, și se bucura cu plăcere crescândă de căldura lăsată de sânii ce parcă-i îmbrățișau tâmplele plecate
ISPITA (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364599_a_365928]
-
tanga / pe suflet”. Astea da, valori mobilizatoare! Lecția de talent este clară: noi, „Constelațiile diamantine” niciodată nu ne vom ridica la înălțimea subteranei luceferiste. De aceea, recunoaștem, cu umilință, că în veci vom rămâne, vorba înțeleaptă a bătrânei Ifigenii, o biată „zdreanță publicistică”, Dar, cântărind bine lucrurile, ne întrebăm de ce nu se găsește cineva de la conducerea revistei care să-i pună sârmă în nas sturlubaticei Ifigenii, sau s-o scoată pe ușă afară și s-o declare, apoi, nulă, că tot
DINTRE SLUTE DE CATARGE de JANET NICĂ în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349492_a_350821]
-
Mitrache Publicat în: Ediția nr. 1305 din 28 iulie 2014 Toate Articolele Autorului Tristețe, tu,stăpâna mea, Mă lasă dacă poți Să simt din nou ce-oi mai putea Și bate-n alte porți! Tristețe, tu ai milă deci De bietul muritor Ce a dorit să fie-n veci Doar dragostei dator! Tristețe, tu nu mai fii rea Și nu mă mai iubi, Altfel îți jur pe viața mea Că te voi părăsi! Tristețe, tu să crezi ce vrei, Dar să
RÂNDURI PENTRU TRISTEŢE de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349511_a_350840]
-
de fapt invidios pe faima profetului în popor. Tâlharul știa totuși prin metodele lui să se facă și el iubit în popor. La una din lovituri, în urma căreia pusese mâna pe o pradă mai măricică, dădu o sumă consistentă unui biet țăran care-l adăpostise fără ca acesta să afle dintru început cine era ,,drumețul”, iar faima sa de ajutător al celor săraci crescu atât de mult încât numele lui ajunse în sfârșit la urechea procuratorului Ponțiu Pilat, dar și a tetrarhului
FRAGMENTUL AL NOUĂLEA. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349495_a_350824]
-
mă poartă pașii prin lume Când e Duminică-n sufletul meu Vin dinspre tine târcoale anume Ispitele Clipei, ispite mereu... Vin îndoielile fără de veste Să mă cuprindă în mrejele lor, Biblia, oare, nu-i o Poveste, Iisus, nu-i un biet și umil călător?! Voi, toate-acestea, fugiți de la mine, Aici, între coastele mele e vie Porunca Acelui ce vine și Vine! De la nașterea mea întâmplată să fie... Tot mai departe de marginea zării Se tulbură Gândul și nu-l pot atinge
DIN SCRIPTURI ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 110 din 20 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349659_a_350988]
-
scriitorii maramureșeni. Normal, fac parte și dintre membrii fondatori ai Asociației Scriitorilor “Baia Mare”, în care, Augustin Cozmuță și subsemnata am fost aleși vicepreședinți, președinte fiind Săluc Horvat. Ne bucurăm pentru tine, dar fii mai concisă, veți sări asupra mea, o biată prezență feminină fără de apărare, voi, Pluricelulari Ghioceiandri Zambiliciuși Clopotăței. Dar, vai vouă, va trebui să mă suportați, nu degeaba suntem în raza de acțiune a minunatelor sărbători care celebrează feminitatea, adică ne aflăm în luna stării roz. Și chiar dacă nu
MIGDALE DULCI-AMARE: „GÂNDIREA OVARIANĂ” (PAMFLET) de FLORICA BUD în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/349680_a_351009]
-
Desigur dacă era Marilyn Monroe în rolul eroinei vinovate atunci toți am fi fost indignați de lipsa ei de morală de purtarea promiscuă, veți opinia Romanțioși Adultiformi Divanirestartați. În schimb te apucă o sfântă milă când ai în față o biată vinovată la care totul curge: fața, nasul, ochii, bluza, sânii, blugii, părul prins sexico-neglijent în de acuma binecunoscutul coc ”ProaspătIeșitDuș”. Toate la un loc îi dau Julei, depășită de faptele sale, starea energetică de curgere dinspre Gary spre Jim. Jim
MIGDALE DULCI-AMARE: „IUBIREA HAINELOR CE CURG” (PAMFLET) de FLORICA BUD în ediţia nr. 2126 din 26 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/349683_a_351012]
-
mi e greu Să trec peste adâncul defileu Scobit prea mult în viața-mi de damnat. Tu, prea milos, adesea m-ai chemat Și Ți-am promis că vin, dar cum să fiu De sfânta Ta privire mângâiat, Când eu, biet om, am sufletul pustiu? Dă-mi, Doamne, timp, că mult te-am mâniat, Să mă smeresc, gândirea să-mi rescriu! Iertare A trecut atâta vreme... Gândurile nu-mi dau pace. Inima în piept îmi geme Și-n tristețe încă zace
PREGĂTIREA SUFLETULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1448 din 18 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349704_a_351033]
-
din SUA nu știu să scrie și să citească românește. Mulți nici nu mai vorbesc limba maternă, mai ales dacă s-au născut aici. Ar fi bine să știe și cei din țară de ce „uită” românii din diaspora limba maternă. Bieții copii nici măcar nu au de unde și din ce cărți să o învețe. Eu am avut o tentativă în 2008, dar am renunțat. Costurile erau imense, deși cărțile urmau să fie colectate din România gratuit, printr-o campanie a trustului de
DINCOLO DE OCEAN, CUVINTELE DE ACASĂ ÎNSETEAZĂ de SIMONA BOTEZAN în ediţia nr. 108 din 18 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349663_a_350992]
-
Câtă slăvită frumusețe a răspândit Dumnezeu în jurul nostru: păsărele, copaci, pășuni, seninul cerului, numai eu am trăit în ticăloșie, numai eu am pângărit totul și n-am știut să văd frumusețea și slava!” “Prea multe păcate iei asupra ta”, lăcrima biata mamă. “Măicuță dragă, lumina vieții mele, nu plâng de obidă, ci de bucurie; vreau să mă simt vinovat în fața tuturor, fiindcă nu sunt destoinic să-i iubesc mai mult și nici nu știu să-ți lămuresc ce simt. Dacă am
CEL MAI PROFUND FRAGMENT DIN ISTORIA LITERATURII EPICE UNIVERSALE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350249_a_351578]
-
pot trece și peste aceasta, a trecut prin foc Planeta Iepurilor, provocându-le mulți morți și distrugeri cumplite. M-am hotărât să încerc să îi răzbun și să fac dreptate. Să anihilez pericolul care planează asupra Galaxiei. Dar sunt un biet neputincios în fața puterilor terifiante ale Hirei. Nici măcar nu cunosc magia. Ce șanse, așadar, aș putea avea?”. ”Și? De ce ai venit la mine? Cu ce te pot eu ajuta?”, s-a interesat Ji Yan, pe un ton ce mi s-a
EXILAT PE PLANETA BLESTEMELOR ETERNE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350192_a_351521]
-
și publicul vor avea materialul promis. Poate că, în afara invidiei ucigașe, se amestecase și sentimentul datoriei în gestul meu nebunesc. Încă traumatizat, privindu-mă cu oroare în oglindă, dar în același timp răcnind că „o pot face!”, clamând ca un biet nebun că pot fi egalul lui de Villeneuve și al lui Leroux, m-am așezat la birou. Și am început să scriu: „Ramona, dacă ai ști ce preț teribil am plătit dorinței de a duce în eternitate iubirea noastră, dacă
GUSTUL ÎNVENINAT AL INVIDIEI de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/350232_a_351561]
-
transformat zarea într-un peisaj pestriț, ca o fustă țigănească, din fâșii înguste, divers colorate. Parcele pe care se practică primitiva agricultură cu plugul tras de cai sau măgăruși și prășitul cu multiseculara sapă care a cocârjat dea-lungul anilor pe bieții țărani. De fapt, pe la noi, aceasta este mult dorita agricultură ecologică la care nu mai dau ghes muncitorii cu sapa. Iar canalele de irigații, acele panglici argintii, dătătoare de viață stepei pârjolite, au secat...S-au transformat în inutile șanțuri
FÂNTÂNA BĂRĂGANULUI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350318_a_351647]
-
pădurii să-și caute dorul pierdut în inima muntelui. Îi spusese mierla că-l zărise doinind despuiat și nătâng, pe trunchi de salcâm, la umbră de brad, fără omul drag. Pe-acolo pe unde cărarea e-n cruce, nu știa, bietul dor, încotro s-apuce. Pe-albastru de clipă nu-i era frig, nici măcar frică; Pe căruntă zare n-ar fi vrut să spună nimănui ce-l doare. La el când ajunse sufletul mirat lacrima își curse în potir de îngeri
PRIMĂVARA de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350326_a_351655]
-
mult si mai mult, asemeni arenelor în care luptau gladiatorii, sau spectacole sublime, aproape divine, în fața unor săli goale. Însă dacă sălile rămân goale, artistul va pieri. Va sfârși devorat de propriile-i pătimi și de nimicnicia lumii, ca un biet nebun. Pentru a se înalță cu adevarat, pentru a-și depăși condiția și a sorbi din elixirul nemuririi, are nevoie de spectatori autentici, entuziaști, însetați de lumină că și el. El poate fi, desigur, doar un fir conductor între divinitate
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
le putem stăvili, al unor suferințe, decepții și trădări pe care nu le putem accepta, ne dăm seama că am intrat într-un joc din care nu mai putem da înapoi. Și nu știm dacă am făcut mereu alegerile corecte. Biete efemeride! Sărmani muritori! Mândri descendenți ai zeilor, dar posedați, de la naștere până la moarte, de un instinct animalic, ce nu se deosebește de cel al fiarelor sălbatice! Suntem pe Pământ pentru a-l cuceri. Dar și pentru a învăța legea iertării
MIHAI IUNIAN GÎNDU [Corola-blog/BlogPost/350235_a_351564]