2,247 matches
-
ai Mariței venind în goană spre mine și fără să spună o vorbă au început să dea în mine, parcă pe întrecute. Loveau peste tot, eram căzut jos și ei mă păleau peste picioare, pe spinare, în cap, unde apucau. Bietul Gheorghiță striga la ei să mă lase în pace, încerca să tragă de ei să-i dea la o parte, dar ce poate să facă un copil de treisprezece ani în fața unor haidăi voinici și în putere? Noroc de Ion
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
-su „dă-i la cap, Gheorghe, aruncă-l în groapă de viu, să se sature de pământ”, urla cât putea Ion al Mariței. Ion Barzu și oamenii lui i-au prins de brațe și i-au domolit de a apucat bietul Gheorghiță să mă ajute și să mă ridice în căruță, ca să mă aducă acasă. Maria se gândea că iar încep procese și judecăți, bani cheltuiți pe avocați, drumuri la Vaslui și oftând din rărunchi, exclamă: „Of, Doamne, cu ce-am
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
starea de sănătate a lui Ticu s-a înrăutățit, încât au fost nevoiți să-l interneze în micul spital din Pungești. A fost îngrijit de doctorul Babeș și de asistentul medical dar, fără medicamente, care nu prea existau pe timpul acela, bietul Ticu a ajuns în faza finală a bolii și în curând s-a prăpădit pe patul de spital din Pungești. Au venit părinții de la Galați și l-au înmormântat în cimitirul din Pungești, pe timpul acela neavînd mijloace să-l transporte
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
este prea mic ca să se încumete la coasă iar de cei mici, ce să mai vorbim...Nu crezi că am putea și noi săi ajutăm, așa cum au făcut și ei când copiii noștri erau mici? − Da, ai dreptate tu Ileană, bietul Costache a căzut la pat după ce sa necăjit de moartea lui Gheorghiță. M-am gândit și eu cum am putea să-i ajutăm...Poate că băieții noștri, Mihai și Costică, ar putea să facă o clacă la cosit iarba de pe
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
cu ei ce avem de făcut”. Asta mi-a spus Natalița, și mă gândesc că le-or fi venit mintea la cap neamurilor voastre, măcar în ceasul al doisprezecelea; − Mă gândesc și-mi aduc aminte cât de mult a suferit bietul Costache, Dumnezeu să-l ierte, de neomenia surorilor lui bune. înainte de a muri, după ce trecuse primul val de suferință după nenorocirea cu Dumitru, într-o zi gândindu-mă că-i este foame, am trimis-o pe Maricica să-i ducă
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
și ne vom revedea în curând”. Ajuns la părinți, respectivul consătean prezintă biletul, dar tata nu crede că situația mea ar fi chiar așa! Scrisul meu era atât de schimbat, încât aproape că nici eu nu mi-l recunoșteam... Insistă bietul tata să afle cât mai mult, îl îmbie cu ce era mai bun în casă și după 2-3 pahare de vin, respectivul spune adevărul despre starea gravă în care mă aflam. După două zile către prânz, stăteam la etaj și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
și a carton. Dar ochii neformați ai americanului nu deosebesc materialul prețios de cel de rând, pentru el necontând dacă colonada din fața casei este de piatră sau de hârtie câtă vreme este grandioasă. Ce m-a amuzat a fost că bietul Caesar avea tichie de Moș Crăciun pe cap. Și nu era numai un „Imperator” ci mai mulți cățărați pe ziduri la înălțimi considerabile, impunătoare și sfidătoare în același timp privind șmecherește (aer dat de cipilica roșie cu moț) mulțimea dispusă
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
după ce mai persevera un timp, se mulțumea să stea Într-una din lojile ce flancau parapetul Îmbrăcat În pluș, consumând acolo felii triunghiulare de torte moka ușor sărate, asortate cu frișcă, În timp ce eu Îl depășeam mereu, plin de Înfumurare, pe bietul Serghei care se Împiedica jucăuș, ca una din acele mici imagini sâcâitoare care ți se rotesc la nesfârșit În minte. O fanfară militară (Germania era În perioada aceea țara muzicii), condusă de un dirijor deosebit de smucit, se trezea la viață
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Maria de Mangop și Domnița Maria Voichița -, două femei ce iubesc același bărbat. Citind și scriind despre zbuciumata epocă a lui Ștefan, de multe ori m-am gândit la chinuita epocă a zilelor noastre din ultima jumătate de veac. Condiția "bietului om sub vremi" drama unui om, drama unui popor, drama unei umanități: de unde și "actualitatea". Eroii romanului stau sub jocul fatal al destinului. Ștefan este un erou tragic. Drama lui stă în contradicția dintre măreția scopului și modestia mijloacelor; uriașul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
batjocorească. Cum mi-ar sta, "Sfântul Mare Mucenic Ștefan cel Năzdrăvan", cocoțat în iconostas cot la cot cu Sfântul Mucenic Pafmutie Izbăvitorul de sfrânție? râde el. Numa' să nu mă hâțânați cu racla pe la toate sărbătorile... Nu vedeți ce pățește bietul Sfântul Mucenic Ioan cel Nou al Mirăuților? surâde șăgalnic. În loc să-l lase să-și odihnească oasele bătrâne și mult chinuite, îl tot plimbă. Scoate racla!... Bagă racla! Cum dau tatarii, scoate racla, să-i alunge! Când nu plouă, scoate racla
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
erou revoluționar. Dar, decepție, trecuseră frumoasele zile de la St. -Germain-des-Prés, crescuse altă generație care nu mai avea nimic sfânt, ceea ce, nu-i așa? era foarte bine, dar uite că și Sartre li se părea acum cam răsuflat ! Pe urmă, disperat bietul de el, a ̀ ncercat să-și recapete aura de vedetă prin martiraj civic, urcându-se pe câte un butoi la o răspântie ca să încurce circulația interpelând trecătorii și distribuind tracturi, dar generalul de Gaulle, mai pișicher, dăduse ordin polițiștilor
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
cu sfiială: „Eu știu, măi Costic? Parcă aș mai bea o țuiculiță”. Urmarea povestirii nu mai are nici-o noimă. La însemnările din noembrie 1989 adaog: „Moș Anton a plecat de mult dintre noi. Ionică e tot la Galați pensionar, iar bietul Costică stă paralizat de trei ani de zile”. Astăzi, 16 septembrie 2008, Costică e mort de 15 ani, iar Ionică a plecat și el pe drumul veșniciei de aproape doi ani. UNCHIUL ION a fost impegat de mișcare la căile
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
scriind despre tine fac un act de profanare, mă tem că scriind te vulgarizez, că te cobor de pe linia superioară pe care ai trăit, mă tem să nu te prezint ca pe o oarecare, pe tine excepția vieții, așa cum gândea bietul Eminescu despre urmașii săi . „Și-n convoi de-nmormântare, falnic ca o ironie, va vorbi un mititele, nu slăvindu-te pe tine, lustruindu-se pe el, sub a numelui tău fală”. Mămica mea scumpă, tu ai fost aurul și piatra
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
era amplasată, încurca manevrele tractoarelor care arau. Tata era trecut de 65 de ani. I s-a repartizat un teren pe care să-și mute gospodăria, în centrul comunei Râmnicelu, într-o grădină a unui „chiabur” care avea acolo vie. Bietul tata, s-a dus la proprietarul grădinii și l-a rugat să-i vândă grădina cu vie, fără știrea comuniștilor, ca să se mute pentru că altfel ar fi ajuns și la pușcărie, ca dușman al orânduirii socialiste. Tata era convins că
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
Dinu o gospodărie aproape ca cea a părinților. A avut „noroc” pentru că tractoarele au trebuit să treacă și peste gospodăria fratelui Dinu, și astfel tata și fiul au făcut o singură casă, o singură gospodărie acolo unde s-au mutat. Bietul tata, la strămutare, a scos toamna pomii fructiferi din pământ cu toate rădăcinile, le-a legat pământul dintre rădăcini cu niște brâie de tablă, și așa, cu un tractor, a mutat toți pomii care încurcau tractoarele, la noua locuință, și
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
foame, nu mânca decât hamsii sărate, de-i albea sarea pe buze și împrejurul gurii și apoi bea apă multă, multă. Această lipsă cronică în alimentația noastră a avut urmări, dar aceste urmări au fost resimțite, cel mai greu de bietul Titi. El n- a mai crescut ca ceilalți frați. A rămas mic de statură, slab și palid. De la jumătatea verii au venit în ajutorul nostru fructele și crude, și pârguite și coapte, iar de la o vreme am scăpat la pepeni
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
curând, ca să nu mai facem probleme altora, ca să nu mai incomodăm cu profesionalismul, cu conștiinciozitatea noastră pe cei ce „trebuie” să ajungă sus, cât mai sus. Prelucrat sistematic de colegii care râvneau să ajungă Dirctrori la Fabrica de Panouri Electrice, bietul Tit s-a îmbolnăvit de inimă, a făcut depresie psihică și a ajuns pensionar mai înainte de vreme. Deși Titi a făcut matematică și fizică la Politehnică, talentul lui era pentru literatură, pentru poezie. Este un om de o delicatețe exagerată
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
se par inadecvate - de ele am nevoie -, dar nu am decât distanță și discordanță. Cuvintele, frazele, gândurile nu sunt decât indicii abstracte ale unei voințe concrete. Fericirea resimțită când mă gândesc la tine este de netradus în cuvinte și totuși, bietul de mine, încerc... Mă vei scuza că l-am luat pe Stendhal ca referință, dar e mereu mai ușor să vorbești despre tine având ca acoperire viața „marilor oameni” ai literaturii! Te las, sufletul meu, așteptând zile mai bune! Sper
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
am primit scrisoarea ta ieri dimineață și mi-a încălzit inima. În afară de zece cuvinte care mi-au scăpat, cred că am înțeles totul, esențialul scrisorii. Și eu sunt bolnav de dor de tine. Cu toată durerea mea, mi-am expus bietul meu corp alb la plajă și am primit atâta soare în ultimele trei zile, încât am aerul unei bune fripturi de porc. Senzația cea mai agreabilă a fost contactul cu apa mării. Înot în fiecare zi kilometri întregi și bietul
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
brațul drept, dar brațul meu stâng nu-mi servește nici măcar pentru a-mi duce hrana la gură, o stângă fie ea cât de mare, cu o asemenea slăbiciune, făcându-mi găuri pe față cu furculița. Ar trebui să-mi vezi bietul meu chip, plin de găuri de furculiță. Am devenit victima unei maladii ciudate: îmi pierd părul din ce în ce mai mult și nici o vitamină nu poate să frâneze căderea părului meu - mă voi prezenta ție, în câteva săptămâni, complet chel. O să mă vrei
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
a fi fost înșelat într-un fel atât de ordinar și josnic! Visele mele cu tine sunt un amestec savant de ceva minunat, de erotism și de absurd. Când mă trezesc nu-mi rămân decât cadrele unei mari consumații onirice! Bietul de mine! Cât timp va trebui să trăiesc în vis cu tine și prin tine? Uneori am impresia că nu mai pot: că absența ta îmi este insuportabilă, că îmi vine să urlu noaptea și ziua. Îmi spuneai în ultima
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
trecut repede prin pădurea de la Hanu Conachi fiindcă știam că pe acolo sunt foarte mulți hoți. Atacau coloane de câte 40-50 de căruțe care treceau cu butoaie de vin spre Galați sau Brăila și ce le luau? Caii. Deci tot bieții căruțași-cărăuși erau cu paguba, că vinul rămânea pe loc, caii ioc iar negustorii urcau în tren spre case. După o pauză la Tudor Vladimirescu, i-am dat bătăi, fiindcă soarele fugea repede spre asfințit iar noi eram tot mai obosiți
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
examenul de capacitate, deci nu aveam diploma de învățător așa că puteam fi înlocuiți oricând de un învățător titular.Așa s-a și întâmplat. Spre sfârșitul lui februarie vine ordinul de înlocuire a lui Luca cu învățătorul cu diplomă Catrinoiu Ilie. Bietul Ignatie Crafcenco sau Ignatie Marcovici, cum îi spunea toată lumea, conform uzanței de a alătura și numele tatălui, Marcu, nu știa cum să facă și când anunțul nenorocit. Iar când l-a făcut, cele mai cumplite și dramatice fețe erau
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
iese, și se întoarce vesel: Arde, fraților, arde, arde, arde! Să bem și să vină lăutarii! Ce mai, chef în toată regula, dacă există reguli și la băutură. A doua zi am aflat la Inspectoratul școlar că a ars școala bietului Petrică. Spre bucuria tuturor Petrică reușise să scape de la incendiu arhiva școlii. Peste doi ani de la criminalul incendiu Petrică a luat cuvântul la inaugurarea noului local de școală preamărind incendiul din '32, preamărind pe cei care s-au îngrijit să
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
și el nou! Cât despre autorii incendiului de la dărăpănătura de școală din Necrasovca Nouă, nimeni nu știa nimic, desigur în afară de doi: Petrică și președintele comitetului școlar comunal, un țăran lipovean cu minte bine așezată chiar și la șotii de folos. Bietul Petrică își doarme somnul de veci în curtea bisericii de la Belaevca, în apropierea Odesei. Cine a crezut că va muri de glonț el care crescuse între țărani de diferite naționalități, el care era atât de iubit de toată suflarea satului
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]