4,262 matches
-
participării în acțiune colectivă nu este o sarcină ușoară, precum reiese din imaginea fragmentată oferită de domeniul de cercetare. Am optat pentru o investigație calitativă în care am controlat cât mai multe dintre variabilele implicate. Am realizat 28 de interviuri biografice cu subiecți distribuiți în mod aproximativ egal în cele trei categorii analitice - lideri, activiști și membri pasivi, selectați din aceleași contexte de mobilizare alese ca unități de eșantionare, adică scara de bloc. Cei zece lideri au fost identificați în persoanele
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
această relație. Toate explică carierele divergente ale liderilor, ale activiștilor și ale membrilor pasivi. O variantă plauzibilă este cea teoretizată de Brady, Verba și Schlozmann (1995) referitor la dobândirea competențelor civice prin organizații. În fiecare dintre organizațiile enumerate în narațiunile biografice, oamenii au avut nu numai ocazia să își formeze o părere negativă despre organizațiile comuniste, ci și să exerseze competențele organizatorice și comunicaționale. Abilitatea de a vorbi cu oamenii, de a convinge despre nevoia și urgența acțiunii colective, de a
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
se fi întâmplat în principal deoarece au investigat forme de angajament specifice unor clase sociale, cum este cazul participării în mișcări sociale sau la organizații voluntare. Locul variabilelor culturale în explicarea acțiunii rămâne neclar. Totuși, consistența asocierilor dintre unele caracteristici biografice și disponibilitatea pentru implicare mă fac să cred că resursele culturale joacă un rol secundar, mai ales acela de instrumente pentru justificarea acțiunii sau a inacțiunii. Chiar și identitățile de lider sau de activist, care pot fi formate de-a
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
în regruparea, interpretarea și înțelegerea simptomelor culese în cursul dialogului dintre medic și bolnav. În sensul acesta va trebui ca să ținem seamă de următoarele aspecte: a) Este imposibil de separat istoria bolii de istoria vieții individuale (psihobiografia) bolnavului. Fiecare element biografic poate avea o semnificație favorabilă sau nefavorabilă în geneza tulburărilor sale clinice, în procesul de dezorganizare a sistemului personalității, a relațiilor sale cu ceilalți, a conduitelor etc. b) Anamneza trebuie să fie cât se poate de obiectivă. Se va face
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sistemului personalității, a relațiilor sale cu ceilalți, a conduitelor etc. b) Anamneza trebuie să fie cât se poate de obiectivă. Se va face distincția între aspectele obiective ale bolii și relatările subiective ale bolnavului față de propria sa suferință și istorie biografică. Anamneza trebuie să evite aspectele nesemnificative, anecdotice, colecționând și reținând numai datele reale. Culegerea datelor anamnestice constă în a preciza și a ordona relatarea (narațiunea) spontană a bolnavului, căutând să i se completeze „golurile”. Principalele aspecte care trebuie urmărite sunt
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și psihiatrice (traumatisme, oboseală, situații stresante, infecții, alcool, droguri etc.); b) caracteristicile episodului actual: acuzele pacientului, modul de apariție al tulburărilor, reacția și relatările anturajului etc. Referitor la istoria personală a subiectului vom avea în vedere următoarele aspecte: a) istoria biografică așa cum este ea relatată de bolnav; b) felul în care episoadele clinice au fost trăite de bolnav; c) perioadele „uitate” sau cele „omise” din relatarea bolnavului; d) date furnizate de familie, anturaj etc.; e) modul de dezvoltare și evoluție al
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
boală, sau de la suferință ca trăire subiectivă, la diagnostic ca formă de cunoaștere medicală. Ca act medical, examenul clinic al bolnavului psihic, implică mai multe „etape” succesive și anume: - primul contact cu bolnavul; - explorarea bolnavului, convorbirea medicală sau interviul; - anamneza biografică sau istoricul bolii actuale; - chestionarea anturajului bolnavului; - explorarea psihologică, cu ajutorul testelor psihodiagnostice, a personalității bolnavului respectiv. Vom analiza în continuare aceste aspecte. Primul contact cu bolnavul De regulă, motivele consultației psihiatrice sunt ascunse de bolnav care se rușinează sau se
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
persoanei bolnavului, plecând de la, aparent, cele mai banale detalii, până la descoperirea și cunoașterea experiențelor sufletești interioare ale acestuia. e) Capacitate de a „reconstrui” în plan mintal, „istoria psiho-biografică” a „cazului clinic” studiat, în sensul integrării tulburărilor psihice actuale în contextul biografic al bolnavului respectiv, fără a separa „accidentul” psihopatologic de viața acestuia. f) O mare mobilitate adaptativă în relațiile cu bolnavul și familia acestuia, capabilă să stabilească un acord cu caracter de „plasticitate cameleonică” corespunzător oricăror circumstanțe care apar în cadrul acestor
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
grupe de psihoze pot fi expresia „psihozei unice” de natură endogenă. A. Tatosian face o interesantă expunere critică a problemei „psihozei unice”. După părerea lui, termenul de psihoză trebuie să se aplice exclusiv la episoadele psihotice și nu la ansamblurile biografice individuale, așa cum se face uneori. Problema delimitării psihopatologice a psihozelor nu este exclusiv de ordin nosologic, ci și sindromologic. Noțiunea de „psihoză unică” sau „unitară” (Einhettspsychose, Monopsychose), destul de veche, a dominat gândirea psihiatrică sub influența lui W. Griesinger. Ulterior dichotomia
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
social pe care-l deține sau către care tinde. Orice persoană este tentată să „vadă” numai anumite aspecte ale vieții personale; pe unele să le „uite”, pe altele să le „scoată în evidență” și, în plus, să mai „adauge” „elemente biografice” inexistente, imaginare cu scop corectiv sau de compensare, supraevaluare etc. În felul acesta se constituie, în paralel cu biografia reală un mit biografic sau un roman biografic individual. Filozofia existenței și a persoanei a adus importante contribuții la analiza psiho-biografică
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
să le „uite”, pe altele să le „scoată în evidență” și, în plus, să mai „adauge” „elemente biografice” inexistente, imaginare cu scop corectiv sau de compensare, supraevaluare etc. În felul acesta se constituie, în paralel cu biografia reală un mit biografic sau un roman biografic individual. Filozofia existenței și a persoanei a adus importante contribuții la analiza psiho-biografică a persoanei umane, cu aplicații multiple în psihologie, psihanaliză și psihopatologie (S. Freud, Ch. Buhler, O. Rank, L. Binswanger, R. Allendy, M. Robert
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
altele să le „scoată în evidență” și, în plus, să mai „adauge” „elemente biografice” inexistente, imaginare cu scop corectiv sau de compensare, supraevaluare etc. În felul acesta se constituie, în paralel cu biografia reală un mit biografic sau un roman biografic individual. Filozofia existenței și a persoanei a adus importante contribuții la analiza psiho-biografică a persoanei umane, cu aplicații multiple în psihologie, psihanaliză și psihopatologie (S. Freud, Ch. Buhler, O. Rank, L. Binswanger, R. Allendy, M. Robert, S. Bataglia, E. Minkowski
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Senne, J. Starobinski). Cunoașterea dinamicii vieții individuale, precum și aspectele sale tipologice, normale și patologice, constituie o viziune sintetică asupra persoanei umane, atât în sfera psihologiei, cât și în cea a psihopatologiei. Studiile de psihopatologie, au scos în evidență importanța studiilor biografice ale cazurilor clinice și importanța lor deosebită în înțelegerea dinamicii psihologice normale sau patologice a acestor persoane (K. Jaspers, E. Minkowski, L. Binswanger, D. Cargnello). Dincolo de aspectele generale, obiective sau subiective ale vieții individuale, o importanță deosebită o au studiile
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
corelată cu acesta. Dincolo de „examenul clinic” trebuie văzută influența bolii asupra desfășurării vieții bolnavului, respectiv, trebuie configurată și înțeleasă suferința ca accident ontologic. Ce sunt în final „modelele pato-biografice”? Ele trebuie considerate și înțelese ca „imagini ontologice” sau ca „imagini biografice” ale bolii. Acestea creează un cadru mult mai larg, mai nuanțat decât cel oferit de „tablourile clinice” ale bolilor. Tabloul sau forma clinică are un caracter structural, descriptiv-constatativ, pe când imaginea biografică a bolii ne oferă dimensiunea dinamică a acesteia. În
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
considerate și înțelese ca „imagini ontologice” sau ca „imagini biografice” ale bolii. Acestea creează un cadru mult mai larg, mai nuanțat decât cel oferit de „tablourile clinice” ale bolilor. Tabloul sau forma clinică are un caracter structural, descriptiv-constatativ, pe când imaginea biografică a bolii ne oferă dimensiunea dinamică a acesteia. În sensul acesta cred că trebuie înțeleasă valoarea cunoașterii modelelor psihobiografice în psihopatologie. 38. MODALITĂȚILE DE ORGANIZARE ALE PROCESELOR PSIHOPATOLOGICE Cadrul general al problemei Prin natura lor, tulburările psihice au modalități particulare
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
a-i perpetua mesajul în posteritate. Mai întâi traduce în românește și publică în „Litere” (1934) și în „Cruciada românismului” (1935) - unde concomitent semnează o serie de articole despre Panait Istrati, pe care le va reuni ulterior într-o încercare biografică -, în „Politica vremii, „Azi” ș.a. pagini de publicistică și fragmente din opera literară a scriitorului brăilean. În 1936 strânge în cartea Artele și umanitatea de azi, unde se află și un cuprinzător studiu analitic și biografic, articolele scrise de Panait
TALEX. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290039_a_291368]
-
ulterior într-o încercare biografică -, în „Politica vremii, „Azi” ș.a. pagini de publicistică și fragmente din opera literară a scriitorului brăilean. În 1936 strânge în cartea Artele și umanitatea de azi, unde se află și un cuprinzător studiu analitic și biografic, articolele scrise de Panait Istrati în ultimele luni de viață. Apoi transpune în română alte scrieri, precum În lumea Mediteranei (I-II, 1936), Domnița din Snagov (1937), Mihail (1939), Ciulinii Bărăganului (1942), Haiducii (1943). În scurt timp dă la tipar
TALEX. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290039_a_291368]
-
de Panait Istrati în ultimele luni de viață. Apoi transpune în română alte scrieri, precum În lumea Mediteranei (I-II, 1936), Domnița din Snagov (1937), Mihail (1939), Ciulinii Bărăganului (1942), Haiducii (1943). În scurt timp dă la tipar întâia reconstituire biografică, intitulată Panait Istrati (1944). Aici insistă cu argumente asupra faptului că scriitorul român a condamnat comunismul și situația din URSS în volumul (scris în colaborare) Vers l’autre flamme, apărut la Paris, în 1929, din care contribuția sa, cunoscută sub
TALEX. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290039_a_291368]
-
năsăudene, cum se observă în Soldați fără arme (1973), evocare a unor întâmplări din secolul al XIX-lea, în Transilvania supusă Imperiului Habsburgic. În centrul acțiunii se află regimentele grănicerești și un personaj, Paul Țânco, care se regăsește în studiul biografic 1872, Graz. Paul Țânco, primul român doctor în matematică (2003). Românul Fana (1982), cea mai bună carte de proza a sa, surprinde dramatică întâlnire cu viața a unei adolescente talentate, care aspiră către luminile rampei, dar e împiedicată să iși
TANCO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290057_a_291386]
-
operă a lui Comenius este rozicruciană, fiind direct inspirată de Manifeste și de scrierile lui Johann Valentin Andreae, cel mai probabil autor al respectivelor manifeste. Despre grandioasa construcție a lui Comenius vom stărui în subcapitolele următoare. Specificăm acum doar dovezile biografice, tulburătoare și semnificative pentru istoria europeană a educației. Jan Amos Komenski era doar cu șase ani mai tânăr decât marele „frate invizibil”, fiind născut în 1592. A părut, toată viața, doar „frate boemian”, fiind prelat al acestei ramuri a reformismului
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
a curriculumului; b) pedagogia multiculturalității și interpretarea rasială a curriculumului; c) pedagogia educației sexuale și interpretarea feministă a curriculumului; d) pedagogia fenomenologică și interpretarea fenomenologică a curriculumului; e) pedagogia poststructuralistă și interpretarea distructivă a curriculumului; f) pedagogia autobiografică și interpretarea biografică a curriculumului; g) pedagogia estetică și interpretarea artistică a curriculumului; h) pedagogia religioasă și interpretarea teologică a curriculumului; i) pedagogia instituțională și interpretarea hiperraționalizată a curriculumului; j) pedagogia internațională și interpretarea globalistă a curriculumului. 15.2.2. Cele zece „provincii
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
1975) au propus o metodă de explorare existențială, fenomenologică și psihanalitică bazată pe studiul biografiilor și autobigrafiilor cu dublu scop: a) sesizarea trăirilor și fenomenelor profunde ale vieții; b) evitarea subiectivismelor de tipul introspecției și al autoreferinței. Pedagogia autobiografică (sau biografică) a atras mulți aderenți, dar și destui critici. S-a impus totuși ca un curent major al gândirii curriculare postmoderne - a rămas însă în această fază, teoretică și narativă; nici un poor curriculum nu poate deveni written curriculum. Aderenții și criticii
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
sau de ea” (his or fer lifeworld) ca fenomen central pentru „orice face el sau ea”; activitățile de cercetare sau de instruire nu fac excepție; In-der-Welt-Sein, lifeworld, „lumea trăită de el sau de ea”, este, în consecință, focalizată pe situația biografică (biographic situation) a fiecărui individ. Insul obișnuit nu este conștient (unaware) de „lumea trăită” (In-der-Welt-Sein), de „faptul-de-a-fi-în-lume” el însuși - el se află cufundat în ea112. În situațiile obișnuite, insul („el sau ea”) adoptă atitudinea naturală (natural attitude); aceasta constă în
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
probabil cel mai mare filosof al secolului XX. Nu putem reda, în spațiul restrâns al unei note bibliografice, argumentele necesare pentru o asemenea apreciere. Ele vor fi expuse în lucrarea Pedagogia postmodernă și educația ultramodernă. Aici oferim doar câteva repere biografice și bibliografice. Martin Heidegger s-a născut la 26 septembrie 1889 în satul Mebkirch (Baden). Era fiul meșterului dogar și paracliser Friedrich Heidegger și al Johannei Heidegger, născută Kempf. Din 1903 a urmat cursuri gimnaziale la Konstanz și Freiburg. Profesorul
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Pierre Bourdieu - de la familie, școală, mediul social, ideologic și cultural frecventat. Plasat într-o „baie culturală”, înconjurat de stimuli culturali specifici, individul descoperă chei cu ajutorul cărora va descifra de acum încolo mesajele culturale și ideologice întâlnite. Contează și unele amănunte biografice: de exemplu, faptul că în adolescență și tinerețe, dar chiar și mai târziu cineva a frecventat un cerc, un grup, un mediu cultural și ideologic de o anumită nuanță îl marchează pentru tot restul vieții. Din cele spuse până aici
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]