3,500 matches
-
tufe sălbatice, împletite ca niște cuiburi. Cumpărase totul încet. Cât prindeai cu privirea era un regat doar al lui și al ciorilor, toamna, ori al graurilor, când înverzea. Omar recunoscu: rareori mai văzuse o asemenea oază de singurătate și de blândețe, darămite să locuiască în ea! Respiră îndelung, să își umple plămânii. Aerul era plin de ace și promoroacă. Heleșteul dormea ca un ochi sub o pleoapă și fuioare de abur îl bântuiau. Acolo, în fața câmpiei de gheață, se simți prima
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
doborâtă. Îi legaseră fălcile, ca să stea încleștate. Îi înnodaseră părul la ceafă, îi scurtaseră unghiile, o spălaseră și o șterseseră cu un prosop zdrențuit. Numai giulgiul plătit de tată-său era ca spuma de lapte, ca puful de gâscă, ca blândețea lui Dumnezeu. Mintea lui de copil se oprise la gândul că raiul e un raft cu pachete învelite ca niște cadouri în hârtii noi. Mezelarului i se spunea Pablo și era cel mai tânăr din grup. Omar nu putea să
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
au să plece mai departe, spre nord. „E o călătorie a comorii“, îi spusese zâmbind, însă el credea asta o Dorugh-e Sisdah, așa că râsese și se hârjonise tot drumul cu băieții și fetele celorlalți. Dorugh-e Sisdah e o păcăleală a blândeții, o minciună de spus numai celor apropiați, o dată pe an, la sfârșit de Nowruz. Se zicea: „Am să te iau în Kerman, unde văru-meu a dezgropat o comoară“. Mai că ai fi putut să o crezi, gândind că și alții
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
socrului ei, din Tabriz, afganul stătu nemișcat ca o piatră, dar părea că pricepe ce își spuneau. Ghazal nu îi mai vorbise de mult rudei ei și era destul de încurcată. Bătrânul ervad o recunoscu și-i răspunse la telefon cu blândețe, ungându-i urechea cu politețurile taruf-ului lor de persani dintr-o stirpe veche: — Saretoun dard nakoné, zise nora. — Rouyé mahetan ra miboosim, îi răspunse. — Ekhtiar darin. — Pahtoun ra mibossam, spuse el, ca și cum ar fi venit s-o pețească. După perfidia
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ușurință); dacă muntele lui Mercur este prea mic (persoana e timidă); MUNTELE LUNII muntele Lunii (e plasat în opoziție cu muntele lui Venus): dacă muntele Lunii este normal (persoana este creatoare, visătoare); dacă muntele Lunii este dezvoltat (persoana posedă sensibilitate, blândețe); dacă muntele Lunii este pronunțat (persoana posedă o imaginație ieșită din comun); dacă muntele Lunii este moale (semnul este nesemnificativ); MUNTELE LUI VENUS muntele lui Venus (e plasat între degetul mare și linia vieții): dacă muntele lui Venus este plin
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
venin; Veninul s-au împietrit, Sănătatea mi-au lipsit, Căci ție m-am planisit Și sunt foarte năcăjit, Dar Domnul nu s-o-ndura De ticăloșia mea - Amețit în dor mult, - Să m-arunce în mormânt, Ci să ostoiesc cu blândețe Spre ale mele tinerețe, Că eu nu-ți sunt vinovat De ce m-ai ofticat. No. 35 Ah! a mea puică iubită, De multe ori neprivită, Cum aș face să te văz Sufletul să-mi alinez, Ca să-mi ies din păreri
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mulțumesc cu ce-i aici. ― Ascultă! ― Ai început să mă enervezi și când mă enervez... Dădu din cap cu sensul "nici nu știi ce pot să fac..." Inginerul își mușcă buzele și închise ochii. Încercă să-l ia cu duhul blândeții. ― Ascultă-mă, dragul meu. Vrei să-ți cumperi niște fluturași albaștri... ― Ești tîmpit! îl repezi Dascălu. Nimeni nu vinde așa ceva. ― În sfârșit, ai nevoie de bani ca să te ocupi de treaba asta. Cu ce vezi tu aici pe pereți nu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
30. Pe unde i-or fi sticlit ochii amicului Vîlcu? Ușa se deschise încet și apăru un bărbat înalt, cu figura obosită. Două riduri adânci, săpate în jurul gurii proeminente, buzele subțiri îi dădeau un aer agresiv, în bizar contrast cu blândețea ochilor. Purta un palton elegant. Gulerul și căciulița de biber prinseseră în gerul de afară o strălucire metalică. Ridică surprins sprîncenele: ― Sînteți matinali astăzi... Valerica Scurtu arătă dezastrul de pe zid. ― Inundație! Nici nu vă imaginați ce balamuc a fost. Firește
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
TIMP, POȚI TRANSMITE CONSILIULUI ARSENALULUI URMĂTORUL MESAJ: "CEEA CE AM DE GÎND SĂ FAC NU LEZEAZĂ CÎTUȘI DE PUȚIN ARSENALELE. JUR PE ONOAREA MEA." HEDROCK NU RĂSPUNSE IMEDIAT, CI RĂMASE CU PRIVIREA AȚINTITĂ ASUPRA EI. ÎN CELE DIN URMĂ SPUSE CU BLÎNDEȚE: \ VOI FACE O DECLARAȚIE DE MARE IMPORTANȚĂ. NU AM NICI CEA MAI MICĂ IDEE DE CEEA CE FACI SAU AI DE GÎND SĂ FACI, DAR DE CÎND NU MAI EȘTI COPILĂ AM OBSERVAT UN LUCRU. ÎN TOATE ACȚIUNILE POLITICE ȘI ECONOMICE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
vopsit în culoarea morcovului. După ce mi-am șters sângele și m-am îndepărtat, mă pregăteam să-l înjur fără ocoluri pe agentul de circulație când m-a luat de o parte un bătrân cu țăcălie care mi-a explicat cu blândețe că nu tot ce gândim trebuie spus. Dacă toți ar striga în gura mare ce cred, mi-a zis el, știi ce s-ar întîmpla? S-ar goli strada. Li s-ar face tuturor frică". A fost prima lecție clară
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
corect ar fi să vorbim de inconfort. Nu e niciodată agreabil să fii bolnav, dar sunt orașe și locuri care te susțin în boală, unde poți, într-un fel, să te lași în voia ei. Un bolnav are nevoie de blândețe, îi place să știe că se poate sprijini pe ceva, cum e și firesc. Dar la Oran, excesele climei, importanța afacerilor care se tratează, insignifianța decorului, rapiditatea crepusculului și calitatea plăcerilor, totul cere sănătate zdravănă. Un bolnav se simte foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
delira fără încetare și vărsăturile reîncepuseră. Ganglionii gâtului erau dureroși la atingere și portarul voia parcă să-și țină capul cât mai departe cu putință de corp. Nevasta lui ședea pe marginea patului, cu mâinile pe cuvertură și ținea cu blândețe picioarele bolnavului, îl privea pe Rieux. ― Ascultați, spune acesta, trebuie izolat și încercat un tratament special. Telefonez la spital și o să-l transportăm cu ambulanța. Două ore mai târziu, în ambulanță, doctorul și femeia stăteau aplecați asupra bolnavului. Din gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
să-l refuz. De altfel, mă interesează, și la urma urmei, i-am salvat viața. De la tentativa de a se sinucide, Cottard nu mai primise nici o vizită. În cartier, printre negustori, căuta toate simpatiile. Nicicând nu le vorbise cu atâta blândețe băcanilor, nu ascultase cu atâta interes o tutungioaică. \ Această tutungioaică, observă Grand, este o adevărată viperă. I-am spus-o și lui Cottard, dar el mi-a răspuns că mă înșel și că femeia are părțile ei bune, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
practicabil și mi-am dat seama că e distructiv. Ceea ce mă interesează este dacă cineva poate să trăiască și să moară pentru ceea ce iubește. Rieux îl ascultase cu atenție pe ziarist. Fără să înceteze să-l privească, îi spune cu blândețe: Omul nu este o idee, Rambert. Celălalt a sărit de pe pat cu obrazul aprins de pasiune. IDEE, ȘI ÎNCĂ O IDEE GOALĂ, ÎNCEPÂND DIN MOMENTUL ÎN CARE RENUNȚĂ LA IUBIRE. ȘI TOCMAI ASTA E, CĂ NU MAI SUNTEM CAPABILI DE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
al cărui caz îi părea lui Rieux disperat, în timp ce acesta îi comunica bătrânului său prieten ultimele cifre statistice, și-a dat seama că interlocutorul său adormise adânc în fundul fotoliului. Și, înaintea acestui chip pe care de obicei un aer de blândețe și ironie așternea o expresie de veșnică tinerețe și care, brusc relaxat, cu un firișor de salivă lunecând printre buzele întredeschise, lăsa să se vadă uzura și bătrânețea, Rieux simți cum i se urcă un nod în gât. Numai după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
fața lui Paneloux a trecut o umbră răvășită. A! Doctore, face el cu tristețe, acum am înțeles ce înseamnă harul. Dar Rieux se lăsase din nou pe bancă. Din adâncul oboselii care îl cuprinsese iarăși, a răspuns cu mai multă blândețe: \ Eu nu-l am, știu. Dar nu vreau să discut asta cu dumneavoastră. Lucrăm împreună pentru ceva care ne reunește dincolo de blesteme și rugăciuni. Numai asta e important. Paneloux s-a așeză lângă Rieux. Părea și el emoționat. \ Da, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Paneloux. Dar, e adevărat, există o îndoială și trebuie să vă izolez. Părintele zâmbise ciudat, parcă cu politețe, dar tăcuse. Rieux a ieșit pentru a telefona și s-a întors. \ Am să rămân lângă dumneavoastră, i-a spus el cu blândețe, privindu-l. Celălalt a părut să se învioreze si s-a întors către doctor cu niște priviri in care un fel de căldură încerca să se arate. Apoi cu greu a articulat, în așa fel încât era cu neputință să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
păr. \ Înțelegeți, aș avea ce face ! Și apoi, e stupid, dar o să mă simt mai puțin despărțit de băiețașul meu. Rieux îl privea. Nu era cu putință ca în acești ochi duri și banali să se instaleze atât de repede blândețea. Dar deveniseră mai neguroși, pierduseră duritatea lor metalică. Bineînțeles, spune Rieux, o să mă ocup de asta, din moment ce doriți acest lucru. Și doctorul s-a ocupat într-adevăr, iar viața cetății ciumate și-a reluat cursul obișnuit, până la Crăciun. Tarrou continua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
slab al taberei adverse: în cazul ei, dorința de a-și ușura conștiința. Întotdeauna trebuie să știi care e cea mai mare slăbiciune a adversarului. Bonham știuse probabil că va fi ușor. Întâi puțină muncă de intimidare, apoi afișarea unei blândeți și compasiuni aparente. Era tiparul clasic. Inspectorul de poliție trântește scaunul deoparte, apoi îți pune o mână pe umăr și te consolează. Polițistul bun - polițistul rău, chiar dacă era aceeași persoană. Făcuse și ea asta de zeci de ori. Se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
proteja de soarele călduț al iernii, răsfrângându-se și lucind pe cromul motocicletei. Deși ultimele zile fuseseră reci și umede, după-amiaza avea acea căldură bruscă și surprinzătoare care face ca iernile la New Orleans să fie blânde. Mancuso aprecia această blândețe, căci purta doar un tricou și niște pantaloni pescărești, costumul pe care i-l alesese sergentul pentru ziua aceasta. Barba lungă și roșie, care îi stătea agățată cu o sârmă pe după urechi, reușea să-i țină puțin cald la piept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Brusc, spre groaza lui, ea izbucni în lacrimi, ducându-și mâinile la față. — Mi-e atât de frică, zise ea. Ce se va întâmpla cu noi? Corpul i se zguduia. El o cuprinse cu brațul. Va fi bine, spuse, cu blândețe. Du-te și îmbracă-te. Te duc la prânz. Dar nu ai timp, zise ea, suspinând. Așa ai spus. — E în regulă. Vom lua prânzul, mamă. Mergem la Carlyle. Va fi bine. Ea își șterse nasul și ochii. Apoi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
ajuns acasă plin de excremente. — Nu, era caca, spuse Jamie. — Cum ... — Dave a aruncat în ei! A fost grozav! Ne băteau rău, iar el a aruncat și ei au fugit! N-a ratat nici o lovitură! Lynn continuă să curețe cu blândețe tăietura. — E adevărat, Dave? — Îl răneau pe Jamie. Îl băteau și îl loveau cu picioarele. — Și tu ai aruncat cu ... caca în ei? Îl răneau pe Jamie, repetă el, ca și cum asta ar fi explicat totul. — Pe bune? spuse Henry, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
nu reușise În viața ei să-l spargă. La puțin timp după aceea, taxiul și Toyota au plecat, iar trecătorii și-au văzut de drumul lor, lăsând-o pe Zeliha acolo, ținând În mâini tocul rupt al pantofului cu aceeași blândețe și disperare cu care ar fi ținut o pasăre moartă. Acum, printre lucrurile care populau universul haotic al lui Zeliha s-ar fi putut foarte bine să existe și păsări moarte, Însă cu siguranță nu exista blândețe sau disperare. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
pantofului cu aceeași blândețe și disperare cu care ar fi ținut o pasăre moartă. Acum, printre lucrurile care populau universul haotic al lui Zeliha s-ar fi putut foarte bine să existe și păsări moarte, Însă cu siguranță nu exista blândețe sau disperare. Nu ar fi acceptat așa ceva. S-a Îndreptat de spate și și-a dat toată silința, deși era extrem de neplăcut, să meargă pe un singur toc. Nu peste mult timp, se grăbea prin mijlocul unei mulțimi Înarmate cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
cea care a deschis ușa nu era bunica ei, ci mătușa Surpun. Mi-a fost dor de tine, a ciripit ea drăgăstos. Ce-ai făcut toată ziua? Cum a fost ziua de azi? — A fost OK, a răspuns Armanoush cu blândețe, Întrebându-se ce căuta cea mai tânără dintre mătușile ei acolo Într-o seară de marți. Mătușa Surpun locuia În Berkeley, unde predase dintotdeauna, cel puțin de când Armanoush era copil. Venea cu mașina la San Francisco În weekenduri, Însă era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]