2,555 matches
-
și purtate de vânt, au ajuns oriunde era puțină apă. Libertate deplină, dar... Guvernau de unele singure. Iar guvernarea uzează. Pentru ele asta Însemna inhibiția prin produșii reducători care, sintetizați În exces, saturau micile bălți. Și au Început să-și blesteme libertatea, amintindu-și de vechea sclavie din ocean, precum după evadarea din Egipt, evreii În deșert... Dar fără să ia măsuri; nici nu puteau de altfel. Salvarea le-a venit din partea foștilor stăpâni, heterotrofele, Îmblânziți Între timp. Nu animalele s
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
În direcția lui, căutând să scape la lărgimea casei ori serviciului. Dar se Împiedică de „depuneri“, de unii care stau, nefiresc, În șuvoi: cerșetorii. Pe marginea ori În mijlocul trotuarului, nu contează unde, te silesc a-i ocoli ori a-i blestema când ți-ai pierdut firul gândurilor la lamentațiile căzute din senin. - Credeai, Cristi, că dacă plătești taxe locale pentru Întreținerea străzii ai scăpat? Trebuie să te mai scobești În buzunare dar, crede-mă, inutil: dacă Într’o conductă o investiție
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
așa verde și acru cum e, singura mea avere În afară de viață, ca să-mi cedeze cele câteva minute la Radio. Ce, numai pisica are voie acolo? Și, astfel, cu soarta pecetluită, dar Înainte de a-mi pierde și ultima frunză, să vă blestem pentru găselnița voastră cu economia de piață. N’aveți decât s’o Încercați pe propria-vă piele, nu pe scoarța mea, chiar - sau mai ales - dacă aveți același cod genetic cu mine. Făceți-o cu televizoarele, calculatoarele, mașinile, potcoavele dacă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Deh! „Clientul nostru, stăpânul nostru“, trebuie satisfăcut. Lucru pe care-l plătim noi, cei aflați În plus... un plus, culmea, planificat, pentru care ne-ați trezit la viață, dar pentru chin și moarte. N’ar fi fost mai - și vă blestem din nou prin asta - creștinește să mă fi vândut pe când Încă nu eram, cerând cumpărătorului - pe care oricum l’aș fi răsplătit cu merișorul meu - să spună ce vrea și să aibă răbdarea de a mă aștepta? Dacă tot planificați
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
se vrăjea, unde se colinda în sărbătorile solstițiului de iarnă. [...] Vatra casei a reprezentat la toate popoarele indo-europene spațiul sacru din casă [...]. Pe vatra casei nășteau ușor femeile care nu puteau naște pe pământ. Pe vatră se jurau sau se blestemau gospodarii între ei. Pe vatră, de Anul Nou, se invocau strămoșii și moșii pentru apărarea moșiei, gospodăriei, casei, de năprasne, potop, cutremure, trăznete. Pe vatră se îmbăiau cu ierburi tămăduitoare sau întăritoare copiii slăbănogi. Din sfârâitul și săritul bobilor azvârliți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
în mormânt: Văd vise-ntrupate gonind după vise,/ Pân' dau în morminte ce-așteaptă deschise 289; starea poetului devine un lamento pe marginea sorții omenirii: Și nu știu gândirea-mi în ce să o stâng:/ Să râd ca nebunii? Să-i blestem? Să-i plâng?290 În Strigoii, durerea este atât de acută, încât nici plânsul nu-i mai poate da lui Arald o eliberare: El ar răcni ca leii dar vai! Nu poate plânge 291. Plânsul este prin definiție apanaj al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
câini; Cine știe mâini, unde vom fi... Vântul și ploaia sunt toată viața noastră. Țigan pribeag, sărman țigan Ești urmărit de-același nenoroc; În lumea asta n-ai și tu un loc Tu nu ești lumii drag, țigan pribeag. Ești blestemat țigan să rătăcești Să n-ai în lume parte nici să iubești; Într-un loc te-ai oprit c-ai aflat dragostea Într-o zi ești gonit, și iar pleci fără ea. Țigan pribeag, sărman țigan Ești urmărit de-același
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
din soare se aprinde Și-ți avea în revărsare Un potop nou de cuvinte. Voi români din lumea-ntreagă Nu dați limba românească, Pe nici o limbă străină Că e limba strămoșească. Că de îți vei uita limba Țara te va blestema ; Învață să joci, să cânți Române în limba ta. Mitică Nu mă-ntrebați al cui mai sunt Al cui mai sunt pe-acest pământ Al cui mai sunt pe-acest pământ Părinții mei zac în mormânt. La Mărășești tăticul meu
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
invocat un singur motiv: "pe Vasile, omul meu, n-am cu cine-l înlocui... Și numai dacă m-aș gândi la altul, el s-ar învârti acolo, în cimitirul acela, necunoscut de la Viena... Și s-ar supăra... Și m-ar blestema de nu mi-aș afla odihnă nici pe lumea cealaltă!"... ÎNTÂLNIRE CU SADOVEANU lui Vasile Gh. Popa 1956. Început de octombrie. Auriu. Liniștit. Cald. Munții Neamțului par încremeniți sub desmierdările toamnei. Soarele urcă spre cumpăna bolții, cercetându-și pe furiș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
mai devreme că omnibuzul avea și ceva întârziere, vreun sfert de oră. Am dat jos geamantanele din portbagajul mașinii, le-am așezat lângă șirul de bagaje ale celorlalți. Și, în sfârșit, am scos din buzunarul din interiorul hainei, portofelul. Acest blestemat de portofel, pe care-l burdușisem la plecare și pentru care îl privisem cu atâta suspiciune pe el, acest om bun, care ne poftise în mașină, ne oferise o excursie plăcută și ne povestise o mare parte din viața lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
cotele obligatori’... Dacă mai pui la socoteală și săceta de anu’ trecut, te’ntrebi, pe bună dreptate, de unde să mai dai și cote... ha ?.. de unde ?.. Bărbații au început a fugi la oraș, să lucre în fabrici..!” Bătrânul povestea, povestea.. și blestema, în timp ce fața tânărului, împăroșată, a nepotului său, crispată și frământată de gânduri, era gata să izbucnească de mânie, cu mâna încleștatată pe arma automată de la piept. După o vreme, bătrânul se trase mai aproape, și-l întrebă în șoaptă... „ Da
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
îmbrânci pe bătrânică cu patul armei în șanț, vărsându-i cofița... De astă dată, ochii lui Baltă scăpărară ca fulgerul. Bătrânica se ridică... se înălță de șale, strigând după el: „ - Să nu te dai, Gheorghiță, mamă... să nu te dai!”, blestemându-i pe cei fără Dumnezeu și Cruce... „Bată-vă Dumnezău, să vă bată de păgâni..!”. „ - Lasă, lasă, tușă Ilinca... nu te mânia!.. o să le plătească Dumnezeu, pentru faptele lor !”, murmură Baltă, cătând în urmă, către bătrână. Vestea că Baltă a
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
făcut din tine, Gheorghiță, mămăicămamă... ce-o făcut, ticăloșii ?!”, o altă bătrânică izbucni în bocete, pe marginea șanțului. „.. Să se scoale , lelea Anghelina, din raclă și să te vadă... mămăică-mamă !.. Nu i-ar primi pământu’ de păcătoși.. să deie Dumnezău !”. Blestema și bocea bătrâna, cu atâta jale în suflet și-n glas, dar și cu ură.. cu neputință de înfățișat în cuvinte. Cuvintele sunt prea sărace... Vorbele n-au puterea faptei.. Abia în clipa aceea, Baltă înțelese crudul adevar... ăuitul câinelui
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
sau prin Împingere cu sulița sau prăjina pe fundul apei, și bărcile primitive, monoxile, prin scobire sau arderea interiorului unui trunchi de copac. Noua luntre, prevăzută cu amulete, se lansează În cadrul unei ceremonii, chemându-se spiritele străbunilor și rostindu-se blesteme Împotriva spiritelor rele sau oamenilor care ar căuta s-o vatăme. Un alt tip de ambarcațiune se confecționează din două-trei sau chiar mai multe bucăți de scoarță, are fundul plat și laturile Înclinate, fiind cusute cu ajutorul unor sfori vegetale, acoperite
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
să-mi imaginez sentimentul de tristețe dar și de ușurare care i-a cuprins pe acei oameni murdari și costelivi, abia trăgându-și sufletul după o călătorie plină de neajunsuri și enorme riscuri, plutind opt luni Între apă și cer, blestemându-și soarta spre un țărm complet necunoscut, de unde știau că nu se vor mai Întoarce vreodată. Deși 26 ianuarie 1788 rămâne data ancorării flotei În Botanic Bay, din cauza condițiilor neprielnice noua colonie va fi fondată la 7 februarie 1788, pe
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
ce amintesc de vremurile tribale când sfatul bătrânilor aplana conflictele comunității. Dacă formele mai simple, coercitive, precum aruncarea cu sulița la o anumită distanță stabilită sau ochirea cu ouă „vrăjite” (dacă acesta se Înșiruie pe hainele adversarului, Înseamnă că este blestemat și chiar poate muri) nu dă rezultatul scontat, se continuă cu alte procedee mai complicate, În fața Întregii comunități, când se confruntă În luptă susținători ai celor două tabere adverse, până la apariția victimelor. Aflăm cu stupoare că populația ifugao consumă carne
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
Și geruri cât cuprinde. Eu pot să vă spun și despre soț. El e din Botoșani, a făcut liceul până la evacuare, dar au pus mâna pe ei și i-au dus la muncă. A fost și la Edineț, l-am blestemat noi destul - mii de oameni au murit acolo, majoritatea au murit. La Edineț și la Atachi. Soțul doamnei Schenker: În fiecare an ne dau concediu două săptămâni. Ei, compară unde am fost eu și unde a fost el. A fost
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
în care sufletele noastre sunt egale, / ce schimbă peșteri în culcușuri calde și dă prilej să zboare-agale/ albinele în gura larg deschisă a aprigului leu?/ O, vocea care zice: să ne culcăm și să ne slobozim în chinul greu/sunt blestemat să n-o pot asculta în nopți de convulsii bântuite/în care port în ochi aprinse flăcări și-n gură spume otrăvite.../ o beznă uriașă, descinsă brusc din cosmosul haotic/himerică mă-nlănțuiește în negrele genuni, despotic/și-ncovoiat sub monstruoasa
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
cu buzunarele sparte și cu datorii externe, de nici nu-ți vine să pronunți suma. Mă gândesc cu îngrijorare că acuși se vor topi zăpezile, vor începe ploile și inundațiile. Iar jandarmii, iar armata, iar „pompele Sulfinei”, iar plâns și blesteme ca să se trezească compasiunea și mila, iar bani, și sinistratul stă și râde. De ce nu li se cere autorizația de construcție că doar nimeni nu i-a aprobat să-și facă casa în zona inundabilă sau în albia râului Arbore
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
Întâlnesc cu prim-rabinul fraților noștri evrei. Vreau să-l Îmbrățișez. Vreau să-i sărut mâinile și poalele veșmântului. Vreau să-mi cer iertare În numele fiului meu și să-i prezint condoleanțele mele pentru cei uciși. ș...ț Vom fi blestemați dacă nu facem pace cu ei“. Alt context, alte povești, altă imaginație. Sunt pe deplin conștient de imperfecțiunile democrației indiene, Începând cu sistemul despotic al castelor. Cu toate acestea, este un lucru miraculos și un minunat izvor de stabilitate În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
ne pregătim cu toată seriozitatea, având în vedere că generațiile care ne vor urma, vor trăi din jertfele pe care le vom da. Ele vor recunoaște Mișcarea Legionară așa cum o vom lăsa noi. Sau ne vor urma sau ne vor blestema. Gândul acesta, că trebuie în mod imperios să ne pregătim pentru jertfa supremă, îi capacita toate puterile. Nu scăpa nici o ocazie să ni-l pună în fața sufletului. Aceasta era ultima și cea mai mare datorie de conștiință, care reflecta jurământul
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
asupritor al oamenilor (începuse campania de trecere forțată la colhoz) s-a repezit la el, i-a rupt nasturii și epoleții, i-a dat două palme de i-a sărit cascheta, i-a călcat-o în picioare și l-a blestemat: „Să te duci din casa mea, blestema; în fundul iadului, să nu te mai văd!”. Acum tânărul plângea de ți se rupea inima. Ce era să fac, se căia bietul Mânzală care abia împlinea 20 de ani, am luat cascheta, am
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
forțată la colhoz) s-a repezit la el, i-a rupt nasturii și epoleții, i-a dat două palme de i-a sărit cascheta, i-a călcat-o în picioare și l-a blestemat: „Să te duci din casa mea, blestema; în fundul iadului, să nu te mai văd!”. Acum tânărul plângea de ți se rupea inima. Ce era să fac, se căia bietul Mânzală care abia împlinea 20 de ani, am luat cascheta, am îndreptat-o cât am putut, mi-am
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
geamătul furtunii, sărută-i țării lacrimile sfinte! Și sus, pe Crucea crâncenă, pe care stă Neamul nostru-nsângerat, Tu scrie, Iisuse, un aprins inel de soare, ca semn al Învierii ce-o să vie. Și spune morților din lut să nu blesteme, ci sub trifoi, sub dâmburi, sub secară, s-aștepte pașii Tăi călcând prin țară și semnul munților ce vor aprinde steme. Și spune morților de sub troițe sfinte că va veni cândva o dimineață când Neamu-ntreg va fulgera la viață, cuminecat
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Fă din fiecare rană o cădelniță spre cer. Și din fiece dezastru și crepuscul stins în piept, Doamne, fă lăstun albastru și fă zâmbet înțelept! Cântec pentru liniștea sufletului de Radu Gyr N-ai dezmierda, de n-ai știi să blestemi. Surâd numai acei care suspină. Azi n-ai iubi, de n-ar fi fost să gemi, de n-ai fi plâns, n-ai duce-n ochi lumină. Și dacă singur rana nu-ți legai, cu mâna ta n-ai unge
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]