2,446 matches
-
ești sigur că o ai. În final, devii funcționar În Algeria și Prometeu, prin același Borel, vrea să Închidă cabaretele și să reformeze moravurile băștinașilor. Dar asta nu contează: orice poet, pentru a fi acceptat, trebuie să fie un poet blestemat 1. Charles Lassaily, acela care proiecta un roman filosofic, Robespierre și Iisus Christos, nu se duce niciodată la culcare fără a profera, pentru propria Îmbărbătare, câteva fervente blesteme. Revolta se Îmbracă În doliu și se face admirată pe scenă. Mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
să mă-nțolească în cearșafuri. —Înțolirea-n cearșafuri suna mai mult a Macbeth, făcui eu. —Numele piesei scoțiene rostit într-un cimitir! Dă-te de trei ori peste cap și trage-i-o vicarului, ne sfătui Hugo. Altfel suntem toți blestemați. Mă ridicai în picioare, ștergându-mă de praf pe fund. Eu m-aș duce înapoi înăuntru, zisei, adăugând cu o nepăsare studiată: deși faza zilei fuse și se duse. Parcă-l vedeam pe Hugo ciulind urechile. —Sam? Îmi miroase a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
aud asta. Se întoarse către mine, vrând în mod clar să schimbe subiectul; dar Helen nu voia să lase totul baltă. — E, hai, zise ea, agitată, mijind-și ochii verzi. Nu e asta totul. Pe bune, cred că Violet e blestemată. Adică, dacă te gândești la tot ce s-a întâmplat - ajunge târziu al repetiții, leșină, ca să nu mai vorbim de Philip - se zice că știe mai multe decât spune. Și acum chestia asta cu Hazel. Sunt sigură că n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ciuli urechea. Prinse niște cuvinte care o cufundară preț de câteva minute într-un coșmar pe care-l credea pe veci uitat: — De la Parada cea Mare, zicea el, n-am mai avut parte nici măcar de un singur an de fericire! „Blestemata aia de Paradă!“ Maică-mea simți că o cuprinde iarăși greața, la fel ca în primele săptămâni de sarcină, iar în mintea ei încețoșată se revăzu fetiță de zece ani, desculță, așezată pe jos în noroi în mijlocul unei ulicioare părăsite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
chiar beregata.“ Mintea ei vagabonda atunci departe de ceremonia aceea a cicumciziei care se desfășura la câțiva pași de ea, departe de glasurile și clinchetele cupelor care-i ajungeau la urechi ciudat de înăbușite, ca prin vis. Se pomeni repetând: „Blestemata aia de Paradă!“ Și oftă, pe jumătate ațipită. * * * — Silma, surioară, tot mai visezi cu ochii deschiși? Vocea seacă a lui Khâli o transformă pe maică-mea într-o fetiță. Îi sări de gât fratelui ei mai mare, acoperindu-i fruntea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
preț bun până la ultimul butuc de viță-de-vie; pentru asta, trebuia să aștepte, căci prea mulți doritori de plecare, grăbiți să se aștearnă la drum, își vindeau ogoarele pe mai nimic, iar cumpărătorii erau în avantaj. — Vreau să-i fac pe blestemații ăștia de rumi să plătească scump, cât mai scump, se justifica el. Astaghfirullah, pe care Hamza îl admirase întotdeauna, voia să-l ferească de a se pomeni în stare de impuritate, tocmai el a cărui lamă purificase jumătate din băieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
vorbe în doi peri și cu strâmbături batjocoritoare. Când trebuie să mă examineze? — Foarte curând. Fii mereu gata. — Sunt sănătoasă. Nu vor găsi nici urmă de pată. — Nu mă îndoiesc că așa este. Totul va fi bine! Părăsind acel loc blestemat, i-am aruncat lui Harun o privire imploratoare: — Crezi că o să iasă de acolo? În loc să-mi răspundă, a continuat să meargă, privind în jos cu un aer îngândurat, vreme de câteva minute. Brusc, rămase nemișcat, își lipi palmele de obraji
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
lor victorie, să scoată din luptă trupele circaziene care le ținuseră piept; de acum trebuia pedepsită toată populația orașului Cairo. Soldații Marelui Turc se răspândiră așadar pe străzi, având poruncă să ucidă tot ce mișcă. Nimeni nu putea părăsi orașul blestemat, deoarece toate străzile erau izolate; nimeni nu-și putea înjgheba un refugiu, deoarece până și cimitirele și moscheile fuseseră transformate în câmpuri de luptă. Oamenii erau siliți să stea pitulați în case, așteptând să treacă uraganul. Se pare că au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
era Roma lui Leon al X-lea, Roma lui Leon Africanul. Am repetat cu glas tare expresiile lui Guicciardini, spre a mi le întipări în memorie: — Oraș trândav..., oraș sfânt..., oraș etern... M-a întrerupt, cu voce deodată copleșită: — Oraș blestemat, de asemenea. În timp ce mă uitam la el, așteptând o explicație, scoase din buzunar o hârtie mototolită. — Tocmai am recopiat aceste câteva rânduri, scrise de Luther papei. Citi cu voce scăzută: — „O, tu, Leon, cel mai nefericit dintre toți, ești așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
germani cuprinși de veselie? Mi se va da crezare dacă voi spune că mânăstirile au fost devastate, călugării despuiați de veșmintele lor și siliți sub amenințarea biciului să calce în picioare crucifixul și să proclame că se închinau lui Satana Blestematul, că manuscrisele vechi din biblioteci au alimentat imense focuri de bucurie în jurul cărora țopăiau soldați beți, că nici un sanctuar, nici un palat, nici o casă n-a scăpat de jaf, că au pierit opt mii de orășeni, mai cu seamă dintre cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
centimetri. Oricât de tare împingea, era blocată. Deodată simți o mână apucându-l de încheietură, trăgându-i brațul înapoi. Apoi respirația tatălui său atingându-i obrazul. Cei doi se luptau, Salam fiind hotărât să deschidă fereastra, ca să arunce ciobul ăla blestemat afară. Scaunul de sub el începu să se clatine; tatăl lui împingea prea tare. Simți cum se rostogolește și cade. Ateriză greoi pe spate. Lăsă să-i scape un țipăt când simți o durere ascuțită la baza spinării. Dar își dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
n-are nici un rost să vă facem să așteptați aici... cine știe cât... Aici n-o să mai plouă cel puțin cinci ani. HAMALUL: Înțelegeți? CASIERUL: V-ați încurcat rău de tot... HAMALUL: V-a dus norul, domnule. O fi fost un nor blestemat. Un nor fantomă... care se formează dintr-o dată, din nimic... și-i duce... îi duce pe călătorii prin ploaie... îi învârte și-i rătăcește... Eu cunosc acest nor, domnule, e un nor blestemat, care ajunge deasupra stației noastre... și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
norul, domnule. O fi fost un nor blestemat. Un nor fantomă... care se formează dintr-o dată, din nimic... și-i duce... îi duce pe călătorii prin ploaie... îi învârte și-i rătăcește... Eu cunosc acest nor, domnule, e un nor blestemat, care ajunge deasupra stației noastre... și se topește brusc. Ați căzut într-o cursă, da... Trebuie să fugiți. CASIERUL: Noi... am considerat că e de datoria noastră... să... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Deprimat și absent; răspunde mecanic și se adâncește tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
am văzut unul pe altul... E îngrozitor ce se întâmplă cu noi... Toți ascund câte ceva, câte o mârșăvie cumplită... altfel n-ar face așa ceva... altfel ar dormi noaptea... în odăile lor... Suntem cu toții blestemați, suntem atât de răi și de blestemați! Își ascunde capul în palme, se chircește.) Dumnezeu e nedrept. Noi, toți, trebuia să fim călători prin ploaie... De aceea ne chinuim așa... De aceea...! Noi am ajuns prea târziu, ne-m născut cu o secundă prea târziu... Asta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
plec, Grubi, cu voi sau fără voi... Să nu mai pomenești niciodată de odaia de sus! Auzi? HAMALUL: Nu, domnule, deși... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Sunteți niște lași, sunteți niște fricoși. Vă e frică să plecați de aici, din cocina asta blestemată, din mocirla asta, din cimitirul ăsta... Toată viața ați visat să călătoriți prin ploaie și acum, când eu v-aș putea învăța... vă e teamă vă e lene... vă moleșiți și vă ia somnul... HAMALUL: Ba nu, domnule. O să plecăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
el asta? HAMALUL: A spus. IOANA: Minte. (Către călător.): De ce minți? Mai bine te-ai duce sus, în odaie și ai încerca să dormi... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu mă duc în odaie! N-am să urc niciodată în odaia asta blestemată! S-a terminat cu odaia asta! IOANA: Ah, mi s-a făcut frig. Acolo, jos, era să mor de frig. Mi-au înghețat genunchii... S-a făcut întuneric și lama cuțitului a început să tremure în mâna mea... Ce-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ochiul... Grubi zice că am ochi de apă... Tu nu simți în ceafă nimic, ori de câte ori îți clipește ochiul? Eu ori de câte ori clipesc, mă doare aici, în ceafă... Parcă mă lovește o picătură de apă, în ceafă... N-am văzut loc mai blestemat decât acesta... S-au amestecat vedeniile între ele, s-au pierdut unele pe altele și acum încearcă să se găsească din nou... Nu ți se pare că undeva, cineva... se târăște prin iarbă? IOANA: Ba da... Se târăște cu coatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
repede la ei.): Unde-i drezina? Ce-ați făcut cu drezina? ȘEFUL GĂRII (Aruncând o privire călătorului.): Încă n-ai plecat? Ah! Ah! M-au ucis! CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Eu? Ce? Unde-ați lăsat drezina? Ce-ați făcut cu ea, blestemaților? IOANA: Tată, ți-e rău? Ți s-a-nvinețit piciorul? ȘEFUL GĂRII: M-am curățat, gata. M-au pus în mormânt, gata. Boul ăsta de Bruno mi-a pus capăt... IOANA: Ce s-a întâmplat, Bruno? CASIERUL (Depunându-l pe ȘEFUL GĂRII
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
subsol. - Doar ei doi, dacă nu-l punem la socoteală pe doctorul Wagner... Am rămas o clipă perplex. - Ei, uite că la asta nu m-am gândit. Așa e, uitasem de Magistru, da, da... Maledeto imbroglio, cum zice italianul. - Încurcătură blestemată, Într-adevăr. Și suntem abia la Început. Mai am două Întrebări. Prima: cum crezi că a fost omorât Fujimori? - Da de unde vrei să știu eu? Nu sunt oracolul din Delphi. Strangulat, otrăvit, Împușcat, lovit cu o cărămidă În cap, asfixiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Înspăimîntător de singur pe ultima insulă a celui mai mare ocean, nimicit prin lovituri de bici de către niște necunoscuți, după ce fusese de mai multe ori distrus de toată lumea și toate astea de-a lungul „nu știu cîtor ani de existență blestemată”. Nu. El, Oberlus, oricine ar fi fost și de oriunde ar fi venit, nu era deloc dispus să se lase tratat ca un cîine vagabond, lovit și răpciugos, fără ca nimeni să Își aducă aminte că trăise și el cîndva pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cel mai des loviturile de bici făgăduite celui rămas În urmă. Asculta orbește de metis, care Începuse să se arate drept un viclean Încurcă-lume și un șmecher ce căuta zi și noapte o formulă de a scăpa din locul acela blestemat sau de a-i veni de hac tiranului, supunîndu-l În prealabil unui martiriu lung, dar pe care teama Îl sufoca atunci cînd se afla În prezența lui Oberlus, golindu-i mintea și făcîndu-l să uite pe dată cele mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pești veniră la suprafața apei, atrași de lumina puternică, iar bătrînul căpitan plînse fără contenire și fără să Încerce să se ascundă, privind neputincios cum vaporul lui dispărea pentru totdeauna, iar echipajul pierea În cea mai Înspăimîntătoare moarte posibilă. - Monstru blestemat! strigă el de mai multe ori. Monstru blestemat! și s-ar fi zis că nu era În stare să-și mai amintească nici un alt cuvînt, ca și cum mintea i s-ar fi Încețoșat, anihilată de impresia pe care i-o producea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
puternică, iar bătrînul căpitan plînse fără contenire și fără să Încerce să se ascundă, privind neputincios cum vaporul lui dispărea pentru totdeauna, iar echipajul pierea În cea mai Înspăimîntătoare moarte posibilă. - Monstru blestemat! strigă el de mai multe ori. Monstru blestemat! și s-ar fi zis că nu era În stare să-și mai amintească nici un alt cuvînt, ca și cum mintea i s-ar fi Încețoșat, anihilată de impresia pe care i-o producea spectacolul la care luase parte. CÎt despre Oberlus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
uimire și indignare: - Fiară adormită! exclamă el. Cine crezi tu că ești, tîmpitule? Dumnezeu? Fiară adormită! repetă. Nu ești altceva decît un asasin murdar... Gunoi uman care poartă pică pentru ceva de care nu e nimeni vinovat În afară de tine Însuți... Blestemat să fiu eu, ce-i drept, dar nu pentru ceea ce am făcut, ci pentru că sînt un bătrîn ofilit și fără putere... Acum nici zece ani te-aș fi strîns de gît cu mîinile mele, fără să-mi pese de artileria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
stînci. Înțelese că sosise clipa și că nu mai exista posibilitatea de a se ascunde. Se rostogoli afară din refugiu, se ridică În picioare, foarte drept, cu picioarele desfăcute și strînse În mînă arma, amenințător: - Aici sînt, fiu de cățea blestemat! urlă el. Vino după mine! Iguana Oberlus se opri, Îl observă cîteva clipe și păru că studiază terenul, căutînd locul cel mai potrivit pentru Înfruntarea care urma să aibă loc. În cele din urmă, luă o hotărîre și se Îndreptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]