2,653 matches
-
2015 parohia Râușor totaliza 456 de locuitori din care enoriași ortodocși 452. Prima atestare documentară a satului Râușor datează din anul 1473 când voievodul Radu, fiul lui Vlad, donează satul boierului Stoica Nadeș. În Râușor au avut origini multe familii boierești care făceau parte din Scaunul de Judecată al Cetății Făgărașului, numiți și ""boieri assessori"". Printre aceștia amintim de: Coman de Rusor, Costea de Rusor, Comsa de Rossel, care au avut un rol important prin deciziile pe care le-au luat
Râușor, Brașov () [Corola-website/Science/300959_a_302288]
-
oficial, raiaua Brăilei revine la Țara Românească. Precum majoritatea satelor din zonă, satul s-a dezvoltat dintr-o târlă pe care oierii o foloseau în transhumanța lor. Moșia Filiu intră pe la 1840 în posesia uneia dintre cele mai vechi familii boierești muntene, boierii Budișteanu. Pe la mijlocul secolului al XIX - lea este întemeiat și satul care dă numele comunei, Bordei Verde. Momentul exact al înființării localității nu este cunoscut cu exactitate, dar cel mai probabil este vorba de anul 1855. Atestarea oficială a
Comuna Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/300944_a_302273]
-
Viteazul, Barbu Draghinescu, căruia după bătălia de la Neajlov, domnitorul țării i-a dăruit drept răsplată această moșie. Denumirea satului Farcaseni provine de la numele stolnicului Radu Farcasanu, care a avut în proprietate aceasta moșie. Acesta se trage dintr-o veche familie boierească din zona Romanațiului, județul Olt. Strămoșul acestei familii boierul Farcasanu era membru al divanului domnesc al lui Constantin Brâncoveanu. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Gratia se ridică la locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se
Comuna Gratia, Teleorman () [Corola-website/Science/301803_a_303132]
-
de moșie dinspre Pietrișu în secolul al XVIII-lea),boierii frați Dimitrie și Hristodor Lapati (între1795-1851),domnitorul Barbu Știrbey ( în perioada 1859-1869),principele Dimitrie Barbu Știrbey,fiul domnitorului (între anii 1870-1913).În anul 1919 pe proprietatea expropriată care aparținuse familiei boierești Știrbey a luat ființă ferma-model Pietroșani ,condusă de inginerul agronom Marius Constantinescu, transformată apoi în întreprindere agricolă de stat în timpul regimului comunist. Începând din secolul al XVIII-lea și până în anul 1945 a existat la Dunăre o schelă, ceea ce conferea
Comuna Pietroșani, Teleorman () [Corola-website/Science/301821_a_303150]
-
frumoase legende românești consemnată de Ioan Neculce și anume aceea a visului lui Petru Rareș urmată de vestea alegerii sale ca domn al Moldovei. Un focar de cultură medievală în aceasta zonă l-a constituit schitul Vladnic legat de familia boierească celebră a Costăcheștilor și de personalitatea deschizătorilor de drum în școala românească și primul autor de gramatică din Moldova, Gheorghe Săulescu. Ca bunuri de patrimoniu existente încă pe teritoriul comunei semnalăm zona Vladnic importantă pentru mai multe epoci istorice , clădirea
Comuna Albești, Vaslui () [Corola-website/Science/301856_a_303185]
-
iveală o pereche de râșnițe de piatră și monede romane datând din timpul lui Antonius Pius (138-161), ce atestă valoarea istorică a acestor locuri. În această zonă găsim cele mai vechi așezări răzeșești în care a existat o intensă viață boierească ce a dat țării două familii domnitoare: Cantemir și Cuza, așa cum reiese și din lucrarea intitulată “Surate și Izvoade”, uricul tradus din sârbește de prof. Gheorghe Ghibănescu. Din comuna Dimitrie Cantemir mai face parte și satul Urlați, așezare atestată documentar
Grumezoaia, Vaslui () [Corola-website/Science/301887_a_303216]
-
români (97,14%). Pentru 2,86% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (95,75%). Pentru 2,86% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Se trăgea dintr-o veche familie boierească. S-a călugărit în 1784, ajunge ieromonah la Catedrala Mitropolitană de la Iași în 1788, egumen la Sfântul Spiridon din Iași în 1789, episcop de Huși 1792), apoi de Roman în 1796, și Mitropolit al Moldovei la 13 martie 1803. S-
Roșiești, Vaslui () [Corola-website/Science/301915_a_303244]
-
Comună are în componență cinci sate: Pogana, Tomești, Bogesti, Mascurei și Cirjoani. Două dintre acestea, Bogesti și Tomești, sînt atestate documentar din 1448 și, respectiv, 1433. Legat de trecutul comunei, aceste meleaguri, datorită pămînturilor mănoase, au reprezentat un veritabil „centru boieresc“. Izvoarele istorice, dar și memoria localnicilor mai în vîrstă, amintesc de familii de boieri care au deținut moșii imense. Trei dintre familiile cele mai semnificative de boieri sînt Sturdza, Docan și Ivanciu. Numai aceștia au deținut adevărate latifundii, de ordinul
Comuna Pogana, Vaslui () [Corola-website/Science/301906_a_303235]
-
Școlile): Din anul 1948 și până în anul 1950, de la Școala Bănești au fost transferate clasele V-VII la Școala Stamate. Tot la Stamate, urmau cursurile elevii satelor Bănești, Cotu Dobei, Fântânele. În anul 1950, elevii școlii învață în clădirea conacului boieresc, un local spațios, amenajat în curtea fostului proprietar al moșiei Bănești, baronul Jean Kapri. Din acest an, Școala Bănești devine școala de centru, unde învață elevi din clasele V - VIII din toate satele comunei. În anul 1972 în satul Bănești
Bănești, Suceava () [Corola-website/Science/301929_a_303258]
-
care au fost date acestei episcopii încă de bunicul său, Alexandru cel Bun(1400-1432) cel mai probabil în anul 1417. În secolul al XVII-lea satul Calafindești era proprietate a familiei boierului Ciogolea Pătrașco. Ulterior, aceasta ajunge proprietate a familiilor boierești Palade, Sturza și Neculce. În secolul al XIX-lea o mare parte a terenurilor agricole ajung în posesia armenilor Kapri (Michael, Albina și Emanuel Kapri). În perioada habsburgica comună Calafindești a făcut parte din districtul Siret, iar din anul 1925
Comuna Calafindești, Suceava () [Corola-website/Science/301937_a_303266]
-
unele victorii ale moldovenilor împotriva dușmanilor tradiționali ai țării. De altfel, portarul Șendrea a căzut eroic într-o astfel de bătălie, de astă dată împotriva oștirilor muntene, la Râmnicu Sărat, în ziua de 8 iulie 1481. Cele mai vechi biserici boierești din Moldova sunt cele din Lujeni, ctitorite de marele cneaz lituanian Tudor Vitold, cumnatul lui Alexandru cel Bun (în nordul Bucovinei) și Dolheștii Mari. Biserică Sfântă Cuvioasa Parascheva în forma actuală este o insolita sinteză între două epoci îndepărtate în
Dolheștii Mari, Suceava () [Corola-website/Science/301947_a_303276]
-
Iar pe Ileana s-o lăsați / Curată și luminată, / Cum din cer a fost lăsată.”” O monografie a satului Dolheștii Mari a fost scrisă Petru Sandovici. La 100 de metri de biserică, lângă școală veche, se găsesc ruinele fostei curți boierești a familiei Șendrea, mărturie a vechimii așezării. De asemenea, în dreapta bisericii se gaseste mormântul preotului Neculai Manoliu, care a slujit satului aproape 40 de ani. Acesta provine dintr-o veche familie de preoți. Gheorghe Manoliu (tatăl său, îngropat în același
Dolheștii Mari, Suceava () [Corola-website/Science/301947_a_303276]
-
decembrie 1689 de la Aftănase Călugărul, preot în Bănești, arată că prin intermediul sau a cumpărat Gheorghe Șeptilici unele pământuri, al căror hotar trecea pe din sus de Hilișeni (Chilișeni). Satele Bănești și Fântânele au aparținut o lungă perioadă, potrivit documentelor, familiei boierești Canano (Cănănău). După ce timp de 10 ani (1864-1874) s-a numit comună rurală Bănești, începând din 1874 comună poartă denumirea de Fântânele. Principalul obiectiv turistic din această comună este Biserică de lemn din Bănești. Conform recensământului efectuat în 2011, populația
Comuna Fântânele, Suceava () [Corola-website/Science/301952_a_303281]
-
marelui pan Drăgoi), la sfârșitul secolului al XV-lea, sau la începutul secolului al XVI-lea, în 1512, fiind înmormântat în biserica ctitorită de el. Au rămas necercetate arheologic necropola din jurul bisericii dispărute și locul unde s-au aflat curțile boierești. O reluare a săpăturilor arheologice va aduce date suplimentare referitoare la istoria satului Drăgoiești, a istoriei noastre în general. Piesele arheologice ar putea constitui colecțiile unui muzeu al satului Drăgoiești. Prima mențiune a satului Drăgoiești datează din 3 decembrie 1462
Comuna Drăgoiești, Suceava () [Corola-website/Science/301950_a_303279]
-
de domnul Alexandru cel Bun. Pan Drăgoi este un personaj important în timpul lui Ștefan cel Mare, face parte din sfatul domnesc, satele sale Drăgoiești, Lucăcești, Botești și Căcăceni (azi dispărut)constituiau domeniul său. Drăgoiești era locul unde își avea curtea boierească și biserica de piatră, satul se afla în locul pe unde trecea un vechi drum comercial, care lega Suceava, capitala Moldovei, cu Baia și cu Bistrița din Ardeal. În anul 1498, septembrie 24, aceste sate sunt date de Ștefan cel Mare
Comuna Drăgoiești, Suceava () [Corola-website/Science/301950_a_303279]
-
km de municipiul Fălticeni. Prima sa atestare documentare datează dintr-un uric din 1365 al domnitorului Bogdan I al Moldovei (1359-1365), prin care satul Lămășeni este dat boierului Rotopan. În secolele următoare, satul a fost pe rând sat răzeșesc, sat boieresc, sat domnesc și sat mănăstiresc. Conform Cronicii parohiale redactate de preotul Petru Rusu, în timpul domniei lui Ștefan cel Mare (1457-1504) a fost construită o biserică de lemn în imediata apropiere a actualei biserici de lemn.
Lămășeni, Suceava () [Corola-website/Science/301965_a_303294]
-
se numește și enoria această Măriței.”" Cronica mai precizează și modul cum a fost mutată populația din vechea sa vatră în actuala: "„După ce baronul Cârstea prefăcu locurile pământului...și le-a împărțit pământ și pentru aceasta trebuiau oamenii să facă boierescul”". La sfârșitul secolului al XVIII-lea, a fost construită o biserică de lemn pe terenul familiei Tarnoviețchi din Dărmănești. Sătenii din Mărițeia Mare au fost arondați noii biserici. Mărițeia Mare se numește în prezent Măriței și reprezintă reședința comunei Dărmănești
Măriței, Suceava () [Corola-website/Science/301971_a_303300]
-
determinat formarea uni localități ce a purtat o lungă perioadă numele de Poiana Răftivanului. Ulterior, aici s-a stabilit boierul Manu Sterea, care în anii de după cel de-al doilea război mondial, a fost obligat să lase în paragină, conacul boieresc și moșia din Poiana Răftivanului și să plece în lumea largă.
Poiana (Dolhasca), Suceava () [Corola-website/Science/301985_a_303314]
-
cursul Oltului, fiind atestată în prima jumătate a secolului al XVI-lea. Vechea denumire a localității este de origine latina, runcus (se citește runcu) desemnând un loc despădurit. De-a lungul perioadei medievale, satul Runcu a trecut de la o familie boierească la alta, ajungând, în cele din urmă, în timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu, în proprietatea Mânăstirii Hurez. Aproape de podul construit la sfârșitul secolului al XIX-lea, se află un izvor cu apă potabilă, una dintre puținele surse de apă pentru locuitorii
Runcu Mare, Olt () [Corola-website/Science/302012_a_303341]
-
Bechet—Cernavodă), rezervație forestieră, reprezentând o veche pădure de salcâmi, apreciată pentru conținutul lemnos și pentru dimensiunile arborilor. Pădurea are o vechime de peste 100 de ani și se întinde pe o suprafață de 8 - 10 ha. Pădurea Ciurumela sau Grădina Boierească, așa cum au mai denumit-o localnicii, este situată în partea de sud-vest a Olteniei, în județul Dolj, în aria majoră a luncii fluviului Dunărea, între com. Poiana Mare, sat. Tunarii Vechi și com. Piscu Vechi, la distanța de 20 Km
Comuna Poiana Mare, Dolj () [Corola-website/Science/300413_a_301742]
-
Panaghia și se realizează împrejmuirea școlii din Sălcuța. În perioada 1962-1965 s-a realizat electificarea satelor Panaghia și Sălcuța și inclusiv a celor 2 școli oferind astfel condiții mai bune de studiu elevilor. Deși funcționează în clădirea unui vechi conac boieresc construit în 1880 de boierul Constantin Prejbeanu, în perioada 2002-2003 Școală Sălcuța a fost reabilitata prin Programul de reparații capitale finanțat de Bancă Mondială. De asemenea și școala cu clasele I-IV Panaghia a fost reabilitata prin același program. În
Panaghia, Dolj () [Corola-website/Science/300411_a_301740]
-
Frații Buzești: Stroe stolnicul, Preda postelnicul și Radu clucerul (arătați cu dregătoria din sfatul domnesc al lui Mihai). Sunt fii lui Radu al lui Buzea fost mare armaș al lui Mihnea Turcitul, și nepoții unui Vlad Banul. Aparțin vechii familii boierești și stăpâneau una dintre cele mai averi din Țara Românească - zeci de sate, moștenite de la strămoși «din zilele altor domni bătrâni dedemult, de la așezarea țării și câștigate cu dreaptă și credincioasă slujbă și vărsare de sânge» - cum citim în hrisovul
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
satul mânăstiresc Bistreț avea 217 familii și peste o mie de locuitori. Boureni avea 97 de familii iar Cioroiul 62, asta ca să amintim doar satele de moșneni, pentru că celelalte erau de clăcași, plasa Balta mai având 15 sate mânăstirești, 13 boierești, 2 ale spitalului Brâncovenesc și unul mixt. Pe atunci populația din zonele de câmpie, cu teren mai fertil, era mult mai rară, majoritatea locuitorilor preferând poienele din codrii nesfârșiți care acopereau Oltenia până către a doua jumătate a secolului al
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]
-
multă vreme în urmă, sunt atestate documentar toate așezările din zonă, începând cu anul 1480 (Polovragi și Baia de Fier), apoi Racovița (1502) și Cernadia (1587). Documentele respective arată aceste sate, până atunci libere, devin cu timpul proprietate feudală (domnească, boierească și apoi mânăstirească). Comuna Polovragi este cunoscută ca centru etnografic și istoric. Din punct de vedere al ocupațiilor tradiționale, Polovragiul este cunoscut ca zonă de practicare a pomiculturii, creșterea animalelor, artă populară tradițională (cusături - țesături, sculptură în lemn, cioplitură în
Comuna Polovragi, Gorj () [Corola-website/Science/300466_a_301795]
-
o așezare din Epoca Bronzului și una medievală, iar celălalt în nord-vest, cuprinzând o așezare din secolul al III-lea e.n. și una medievală. Celelalte două monumente istorice sunt clasificate ca monumente de arhitectură, ambele în satul Domnești ansamblul curții boierești Ciorogârleanu-Ipsilanti, datând din secolele al XVII-lea-al XIX-lea, cu fosta curte boierească și biserica „Cuvioasa Paraschiva”; și biserica „Izvorul Tămăduirii”, ridicată în 1817.
Comuna Domnești, Ilfov () [Corola-website/Science/300498_a_301827]