2,481 matches
-
Grădinii Botanice a Univesității din București, prof. dr. Emilian Topa, prof. dr. Eugen Ghișa, prof. dr. Onoriu Rațiu, dr. Felician Micle și dr. Ioan Gherghely. Pe baza recomandărilor și referatelor întocmite, profesorul Vasile Fati elaborează memoriul de înființare a Grădinii Botanice. Memoriul a fost aprobat de Ministerul Învățământului cu nr. 128805 din 1968. Astfel a luat nastere cea mai nouă grădină botanică din țară. Primul director a fost prof. Vasile Fati, profesor de științe naturale al Liceului din Jibou. Grădina botanică
Grădina Botanică a Institutului de Cercetări Biologice din Jibou () [Corola-website/Science/303089_a_304418]
-
și dr. Ioan Gherghely. Pe baza recomandărilor și referatelor întocmite, profesorul Vasile Fati elaborează memoriul de înființare a Grădinii Botanice. Memoriul a fost aprobat de Ministerul Învățământului cu nr. 128805 din 1968. Astfel a luat nastere cea mai nouă grădină botanică din țară. Primul director a fost prof. Vasile Fati, profesor de științe naturale al Liceului din Jibou. Grădina botanică din Jibou dispune de un bogat fond dendrologic de plante exotice ("Aralia racemosa", "Tecoma radicans", "Berberis canadensis", Cupressus sempervirens, "Juglans nigra
Grădina Botanică a Institutului de Cercetări Biologice din Jibou () [Corola-website/Science/303089_a_304418]
-
Botanice. Memoriul a fost aprobat de Ministerul Învățământului cu nr. 128805 din 1968. Astfel a luat nastere cea mai nouă grădină botanică din țară. Primul director a fost prof. Vasile Fati, profesor de științe naturale al Liceului din Jibou. Grădina botanică din Jibou dispune de un bogat fond dendrologic de plante exotice ("Aralia racemosa", "Tecoma radicans", "Berberis canadensis", Cupressus sempervirens, "Juglans nigra", "Syringa wilsonii", etc. Plantația de bază a sectorului dendrologic datează din anul 1781 și conține numeroase și valoroase specii
Grădina Botanică a Institutului de Cercetări Biologice din Jibou () [Corola-website/Science/303089_a_304418]
-
de un bogat fond dendrologic de plante exotice ("Aralia racemosa", "Tecoma radicans", "Berberis canadensis", Cupressus sempervirens, "Juglans nigra", "Syringa wilsonii", etc. Plantația de bază a sectorului dendrologic datează din anul 1781 și conține numeroase și valoroase specii exotice lemnoase. Serele botanice adăpostesc colecții variate și valoroase de plante tropicale, subtropicale și mediteraneene, plantele fiind grupate sistematic sau ecologic. Grădina mai dispune de un pavilion înalt pentru colecția de palmieri și de un acvariu pentru colecții de plante tropicale, de un sector
Grădina Botanică a Institutului de Cercetări Biologice din Jibou () [Corola-website/Science/303089_a_304418]
-
mai dispune de un pavilion înalt pentru colecția de palmieri și de un acvariu pentru colecții de plante tropicale, de un sector de plante utile, de un imens sector de plante ornamentale, de ierbar și piese de muzeu. Anual Grădina Botanică publică un catalog de semințe (Index Seminum). Acesta este distribuit la peste 450 de grădini botanice din întreaga lume și la diferite institute de cercetări botanice. Desigur, numărul de taxoni existent în colecții este mai mare ca cel prezentat în
Grădina Botanică a Institutului de Cercetări Biologice din Jibou () [Corola-website/Science/303089_a_304418]
-
de plante tropicale, de un sector de plante utile, de un imens sector de plante ornamentale, de ierbar și piese de muzeu. Anual Grădina Botanică publică un catalog de semințe (Index Seminum). Acesta este distribuit la peste 450 de grădini botanice din întreaga lume și la diferite institute de cercetări botanice. Desigur, numărul de taxoni existent în colecții este mai mare ca cel prezentat în catalog.
Grădina Botanică a Institutului de Cercetări Biologice din Jibou () [Corola-website/Science/303089_a_304418]
-
un imens sector de plante ornamentale, de ierbar și piese de muzeu. Anual Grădina Botanică publică un catalog de semințe (Index Seminum). Acesta este distribuit la peste 450 de grădini botanice din întreaga lume și la diferite institute de cercetări botanice. Desigur, numărul de taxoni existent în colecții este mai mare ca cel prezentat în catalog.
Grădina Botanică a Institutului de Cercetări Biologice din Jibou () [Corola-website/Science/303089_a_304418]
-
care are loc în fotosinteză, respirație și fotorespirație, este mult îngreunat. Totuși, și alți factori nonstomatici intervin în reducerea fotosintezei sub influența deficitului și stresului de apă. Deși speciile de plante care cresc în ținuturile aride aparțin mai multor familii botanice, ele capătă mai mult sau mai puțin același aspect. Astfel datorită apei insuficiente, o parte din plantele din deșerturi și-au pierdut frunzele, care s-au transformat în spini pentru a împiedica transpirația, asimilația clorofiliană fiind preluată de către tulpinile verzi
Fotosinteză () [Corola-website/Science/303166_a_304495]
-
60.000 de spectatori în cele două zile de festival. Orașul Tulsa administrează 130 de parcuri răspândite pe 2428 ha. Cel mai însemnat, Parcul Woodward, situat în Midtown Tulsa, se întinde pe 18,2 ha și este dublat de grădina botanică din Tulsa. Aceasta este caracterizată de Tulsa Municipal Rose Garden și se mândrește cu peste 6000 de trandafiri din 250 de soiuri. De-a lungul fluviului Arkansas, un sistem liniar de parcuri străbate mai mult de 16 km de țărm
Tulsa, Oklahoma () [Corola-website/Science/302219_a_303548]
-
la Oceanul Pacific. Râul mai mic, Ballona Creek se varsă în Golful Santa Monica la Playa del Ray. Zona Los Angeles este foarte bogată în plante native, datorită diversității în habitat, incluzând plaje, zone umede și munți. Cel mai întâlnit element botanic este tufișul de coastă, ce acoperă părțile de coastă. Printre plantele native se numără: California poppy, matilija poppy, toyon, Stejarul Coast Live și Giant Wildrye. Multe dintre aceste specii native, precum floarea de soare Los Angeles, au devenit atât de
Los Angeles () [Corola-website/Science/302282_a_303611]
-
într-un carnet un fel de plan. În 1950, jurnalul meu a căpătat un aspect nou ca dimensiune și colorit al imaginilor și, în 1951, mi-am învins în fine bâlbâiala și am scris în trei zile Sinuciderea din Grădina Botanică și, în 1952, în două luni, Didactica Nova. Pentru a ajunge la Didactica mi-au trebuit așadar zece ani, după care am început pregătirile pentru Matei (primele încercări pentru el în 1950 și 1951): în 1953, am încercat să-mi
Matei Iliescu (roman) () [Corola-website/Science/302347_a_303676]
-
când am scris-o în 1952, au fost imposibile, ca și când cartea le-ar fi respins". Cititorul participă împreună cu naratorul la descoperirea acestor noi spații textuale, lăsându-se conduși de necesitățile de compoziție. A doua proză este altceva. Sinuciderea din Grădina Botanică este construită pe principiul mișcării, si nu al reprezentării imagistice statice. Ritmul compozițional se alcătuiește din salturi, vizibile pe două niveluri: macrotextual și microtextual. La nivel macro, textul, montat pe clasica tehnică a manuscrisului găsit, sare dintr-un compartiment în
Matei Iliescu (roman) () [Corola-website/Science/302347_a_303676]
-
de ritm, unde vocea nu mai este a personajului narator, ci a personajului-editor, care destructurează poetica întregului text. Se iese din text si se intra în rama lui. Ritm nu mai există, timpul e mort, se anunță sinuciderea din Grădina Botanică, a naratorului. Cititorului i se dă impresia unei lumi create artificial, a unei existențe pur textuale. Vocea editorului se revoltă împotriva receptării în cheie realistă: „protestez împotriva oricărei încercări de a lua în serios afirmațiile autorului"9. Ultima parte, Alte
Matei Iliescu (roman) () [Corola-website/Science/302347_a_303676]
-
de l'Académie royale des sciences" din 1728. "Memoires" ale Academiei Franceze conțin mai departe articole semnate de Jussieu despre anatomia umană, zoologia, paleontologia și mineralogia. Faimosul om de știință elvețian Albrecht von Haller (1708-1777) a enumerat douăzeci de lucrări botanice, ale lui Jussieu (printre care "Descriptio et icon Coffeæ" din 1713 are valoare istorică) în volumul 2 al operei sale "Bibliotheca botanica qua scripta ad rem herbariam facienta a rerum initiis recensentur" din 1772. În ultimii ani ai vieții sale
Antoine de Jussieu () [Corola-website/Science/302386_a_303715]
-
zoologia, paleontologia și mineralogia. Faimosul om de știință elvețian Albrecht von Haller (1708-1777) a enumerat douăzeci de lucrări botanice, ale lui Jussieu (printre care "Descriptio et icon Coffeæ" din 1713 are valoare istorică) în volumul 2 al operei sale "Bibliotheca botanica qua scripta ad rem herbariam facienta a rerum initiis recensentur" din 1772. În ultimii ani ai vieții sale s-a retras din științe, practicând, deja slăbit, dar totuși cu mult zel ca medic pentru săracii orășeni și țăranii cu mare
Antoine de Jussieu () [Corola-website/Science/302386_a_303715]
-
conform cererea cunoscutului botanist Sébastien Vaillant (n. 26 mai 1669 - d. 20 mai 1722), iar după moartea savantului a fost numit succesorul acestuia în calitate de profesor și demonstrator asistent la "Jardin du Roi" la Versailles, dar a întreprins de asemenea excursii botanice în regiunea din jurul Parisului. În anul 1725, Jussieu a publicat o ediție revizuită și lărgită a lucrării lui Joseph Pitton de Tournefort, Histoire des plantes des environs de Paris. Datorită acestei publicații a fost numit membru în Academia Franceză de
Bernard de Jussieu () [Corola-website/Science/302385_a_303714]
-
a despărțit balenele de încrengătură peștilor ("pisces") și a așezat-o în rândul clasei mamiferelor ("mammalia"). În domeniul zoologiei, Jussieu a propus crearea de familii, cum ar fi clasele de viermi (Vermes) sau de crustacee (Crustacea). Bustul lui în grădina botanică din Lyon]] În 1758, Ludovic al XV-lea al Franței l-a numit pe Jussieu director al grădinii regale de la Trianon lângă Paris, unde toate plantele cultivate în Franța urmau să fie crescute. Realizarea lui cea mai mare a fost
Bernard de Jussieu () [Corola-website/Science/302385_a_303714]
-
în alte câteva lucrări europene despre istoria naturală. Botanistul Robert Brown a fost primul care a scris o descriere științifică a Koalei în 1814, bazată pe o femelă capturată lângă Muntele Kembla în regiunea Illawarra din New South Wales. Ilustratorul botanic i-a desenat craniul, gâtul, picioarele și labele. Dar lucrarea lui Robert Brown a rămas nepublicată și nebăgată în seamă, pentru că observațiile și notele sale au rămas în posesia lui până la moartea sa, când au fost preluate de Muzeul de
Koala () [Corola-website/Science/302351_a_303680]
-
urmat de Parcul Expoziției (circa 5 hectare), acesta din urmă fiind situat la aproximativ 500 de metri distanță de-a lungul bulevardului Carol I (direcție nord-nord-vest, spre Stadionul Emil Alexandrescu). La circa 1 km nord-vest de parc se află Grădina Botanică din Iași, cea mai veche instituție de acest tip din țară. Arhitectura parcului este tratată în stil mixt, cuprinzând un parter central cu plecare dinspre intrarea principală și descărcare perpendiculară în piațeta centrală a parcului, unde se găsesc Obeliscul cu
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]
-
Arborii toromiro din aceste grădini își au originea în semințele culese de către exploratorul Thor Heyerdhal în anii 60 ai secolului trecut. În prezent se derulează un proiect de reîmpădurire a insulei cu toromiro plecând chiar de la acești arbori din grădinile botanice pomenite. Odată ce palmierii și toromiro au dispărut, ploile și-au redus mult volumul ca urmare a reducerii umezelii din sol și din aer. După ce insula a fost folosită ca să hrănească mii de oi timp de aproape o sută de ani
Insula Paștelui () [Corola-website/Science/302679_a_304008]
-
a necesitat și mai necesită încă, o muncă enormă. De asemenea, în ograda Mănăstirii și în teritoriul adiacent a fost amenajat un parc dendrologic de orară frumusețe. Lucrările s-au desfășurat sub îndrumarea Academicianului Alexandru Ciubotaru, fost director al Grădinii Botanice din Chișinău. Astfel, în Mănăstire au fost sădiți arbori și arbuști, unii de specii rare, care frumos se îmbină cu ahitectura sfintului lăcaș. Astăzi Mănăstirea Curchi și-a schimbat total aspectul față de acum cățiva ani, dar nu este numai un
Mănăstirea Curchi () [Corola-website/Science/302742_a_304071]
-
din sud-estul Chinei. Este denumit popular „patru-bani”, „arborele templier japonez”, „caisa argintie”. După ce în Europa a fost introdus în 1730, în Olanda, acum se cultivă și în alte țări atât pentru aspectul său ornamental (în parcuri, pe alei, în grădini botanice) cât și în scop terapeutic. Deoarece această adevărată "fosilă vie" a devenit în ultimii ani una din cele mai importante plante medicinale, a început să fie introdusă în culturi extinse, pentru a-i fi recoltate frunzele. Arborii, cu înălțimea de
Arborele pagodelor () [Corola-website/Science/302852_a_304181]
-
din" Tilio-Acerion "pe versani abrupți, grohotișuri și ravene"; și ultimul de tip "Tufărișuri subcontinentale peri-panonice". În 1595, pe Tâmpa au fost plantați fagi și brazi, lucru care s-a repetat după fiecare incendiu serios iscat pe acest munte. Toate studiile botanice efectuate în zona, au reflectat bogăția și varietatea de specii și familii, susținând necesitatea protejării și ocrotirii acestei zone. Printre elementele arboricole semnalate în arealul rezervației se află specii de: molid ("Picea abies"), larice ("Larix decidua"), pin ("Pinus l."), stejar
Tâmpa () [Corola-website/Science/303239_a_304568]
-
este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip geologic și botanic, situată în județul Alba, pe teritoriul administrativ al comunei Bucium. De asemenea este unul dintre cele mai importante puncte de atracție turistică ale județului Alba, fiind considerat "Cel mai frumos vârf al Munților Apuseni". În vara anului 2013, milioane de
Detunata Goală () [Corola-website/Science/303286_a_304615]
-
care corelate cu cele fitopaleontologice, trebuie să stabilească descendența grupelor de dicotiledonate și monocotiledonate. Dintre caracterele vechi (primare) pot fî enumerate următoarele: Caractere derivate (tinere) pot fi considerate: Cuprinde cca. 170000 specii lemnoase și erbacee, cuprinse în cca. 320 familii botanice și sunt răspândite pe toată planeta, constituind componentele de bază ale principalelor ecosisteme. Grupează angiospermele cel mai puțin evoluate, care au derivat din Bennettitales (grup de gimnosperme fosile), la care a apărut floarea bisexuată. Plantele din această unitate taxonomică au
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]