2,397 matches
-
-lea. După dezastrul de Mohàcs (1526) și preluarea puterii de Ioan Zapolya, fostul voievod al Transilvaniei, Ungaria a devenit o sursă de neînțelegeri militare și diplomatice între Imperiul Otoman și Imperiul Habsburgic, finalizându-se cu transformarea ei în Pașalâcul de la Buda (1540), timp de 150 de ani. Victoria coaliției creștine (1683-1699), încheiată cu pacea de la Karlowitz, a adus modificări esențiale, Ungaria intrând în granițele Imperiului Habsburgic, odată cu Transilvania. Revoluția democratică de la 1848, sub conducerea lui Lajos Kossuth, a dus la redeșteptarea
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
stăpânit aceste locuri până în secolul al IX-lea când s-au stabilit ungurii. Distrugerea Pestei de tătari (1241) a determinat pe regele Bella al IV-lea să repopuleze orașul cu coloniști germani și de alte naționalități și să înființeze orașul Buda pe celălalt mal al Dunării. În 1361, Buda a devenit capitala țării, iar Pesta a rămas doar centru comercial. Ofensiva otomană a sultanului Soliman Magnificul a dus la cucerirea celor două orașe, mai întâi Pesta (1526) și apoi Buda(1541
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
când s-au stabilit ungurii. Distrugerea Pestei de tătari (1241) a determinat pe regele Bella al IV-lea să repopuleze orașul cu coloniști germani și de alte naționalități și să înființeze orașul Buda pe celălalt mal al Dunării. În 1361, Buda a devenit capitala țării, iar Pesta a rămas doar centru comercial. Ofensiva otomană a sultanului Soliman Magnificul a dus la cucerirea celor două orașe, mai întâi Pesta (1526) și apoi Buda(1541). Când au fost eliberate de Liga Creștină, în
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
orașul Buda pe celălalt mal al Dunării. În 1361, Buda a devenit capitala țării, iar Pesta a rămas doar centru comercial. Ofensiva otomană a sultanului Soliman Magnificul a dus la cucerirea celor două orașe, mai întâi Pesta (1526) și apoi Buda(1541). Când au fost eliberate de Liga Creștină, în frunte cu Imperiul Habsburgic (1686), aceste orașe erau în ruine. Poziția strategică pe Dunăre a contribuit la revigorarea lor rapidă la începutul secolului al XIX-lea. După instituirea Dualismului Austro-Ungar, cele
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
de catifea” regimul comunist a fost înlăturat (1989). Cu o populație de peste două milioane de locuitori, Budapesta este astăzi un important centru industrial (siderurgic, construcții de mașini, industrie chimică, industrie ușoară etc.), politic și cultural. Orașul este format din două părți: Buda, situată pe malul vestic al Dunării și Pesta, pe malul estic. Construită pe un teren terasat, Buda deține importante relicve ale fostei ocupații turcești. Colinele Budei sunt dominate de fostul Palat Regal (secolul al XIV-lea) care a cunoscut o
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
astăzi un important centru industrial (siderurgic, construcții de mașini, industrie chimică, industrie ușoară etc.), politic și cultural. Orașul este format din două părți: Buda, situată pe malul vestic al Dunării și Pesta, pe malul estic. Construită pe un teren terasat, Buda deține importante relicve ale fostei ocupații turcești. Colinele Budei sunt dominate de fostul Palat Regal (secolul al XIV-lea) care a cunoscut o mare înflorire sub regele Matei Corvin (1458-1490), a decăzut în timpul ocupației turcești, dar a fost refăcut în
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
dar "preda mnom" „în fața mea”. Pe langă conjuncții primare ("i" „și”, "ili" „sau”, "ako" „dacă” etc.), există și unele care sunt adverbe la origine, de exemplu "kad(a)" „când”: "Kad se vraćaš?" (adverb) „Când te întorci?” vs. "Razgovaraćemo kad se budem vratio" (conjuncție) „Vom sta de vorbă când mă voi fi întors”. Locuțiuni conjuncționale sunt "kao da" „ca si cum”, "zato što" „pentru că”, "zbog toga što" „din cauza că” etc. Particularități de folosire: Particulă este considerată în gramaticile sârbești că o parte de vorbire
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
cea a Banului de Belgrad, dar mai mare decât cea a omologului de Sabăț. La începutul anului 1492 Banul Filip, ajutat de fratele său George îi invinge pe turci care începuseră să invadaze Banatul de Severin. Amândoi vor pleca la Buda, unde avea loc adunarea generală regală, întrunită pentru a lua măsuri de apărare împotriva turcilor. Banul Filip de Severin moare pe drum spre Buda, astfel că fratele său, George, prezintă în luna Aprilie a anului 1493, situația grea în care
Banatul Severinului () [Corola-website/Science/304418_a_305747]
-
George îi invinge pe turci care începuseră să invadaze Banatul de Severin. Amândoi vor pleca la Buda, unde avea loc adunarea generală regală, întrunită pentru a lua măsuri de apărare împotriva turcilor. Banul Filip de Severin moare pe drum spre Buda, astfel că fratele său, George, prezintă în luna Aprilie a anului 1493, situația grea în care se găsea Cetatea și Banatul Severinului. Sultanul Baiazid al II-lea (1481-1512) ordonă pașei din Vidin să asedieze și să cucerească cât mai grabnic
Banatul Severinului () [Corola-website/Science/304418_a_305747]
-
Joseph Alvinczi von Borberek, sau Borbereki Alvinczi József (n. 1 februarie 1735, Vințu de Jos - 25 septembrie 1810, Buda) a fost un feldzeugmeister în armata habsburgică și un feldmareșal al Imperiului Austriac. Etnic maghiar, s-a născut în Transilvania în localitatea Vințu de Jos ("Alvinc" sau "Alwintz"), petrecându-și copilăria pe domeniile contelui Francisc Gyulai înainte de a se alătura
József Alvinczi () [Corola-website/Science/312527_a_313856]
-
nou, suferind o înfrângere finală în Bătălia de la Rivoli pe 14 ianuarie 1797. I s-a acordat apoi poziția de guvernator militar al Ungariei și a fost promovat în gradul de feldmareșal în 1808, murind doi ani mai târziu la Buda.
József Alvinczi () [Corola-website/Science/312527_a_313856]
-
redactată de domnitorul Alexandru Ipsilanti, a modernizat legislația Țării Românești. În 1784, celebrul „Supplex libellus valachorum”, redactat în principal de Ignatie Darabant, arhiepiscop greco-catolic din Oradea, apoi completat de Samuil Micu, Petru Maior, Gheorghe Șincai, Ioan Piuariu-Molnar, Iosif Meheși, Ioan Budai Deleanu, Ioan Para și alții, pentru a fi dus la Viena de Ioan Bob, arhiepiscopul greco-catolic de la Blaj, și de Gherasim Adamovici, arhiepiscopul ortodox de la Alba-Iulia. Prin Nicolae Ursu zis „Horea”, răsculații au prezentat prin acest text revendicări similare cu
Istoria francmasoneriei în România () [Corola-website/Science/312542_a_313871]
-
gramatical, stilistic și etimologic. După "Dicționarul românesc, latinesc și unguresc", în două volume, elaborat „din orânduiala” episcopului Ioan Bob de un autor încă neidentificat și tipărit la Cluj (1822-1823), urmează lucrarea considerată drept început al lexicografiei române moderne, "Lexiconul de la Buda" (1825), dicționar român-latin-maghiar-german. Academia Română și-a înscris în statut elaborarea unui dicționar al limbii române. Prima încercare în acest sens a fost "Dicționarul limbii române" al lui A.T. Laurian și I.C. Massim (3 vol., 1871-1877), lucrare care se caracterizează
Dicționar () [Corola-website/Science/311997_a_313326]
-
Veniamin Costachi 7. Moments et personalités importantes de la litterature roumaine (I). Leș chroniqueurs (Ureche, M. Costin, I. Neculce, C. Cantacuzino), D. Cantemir 8. Moments et personalités importantes de la litterature roumaine (ÎI). “L’Ecole de Transsylvanie” (S. Micu, G. Șincai, I. Budai Deleanu). Vers une nouvelle identité culturelle 9. Moments et personalités importantes de la litterature roumaine (III). La géneration de 1848. L‘Orientation vers l’Occident et modernisation (I. Heliade Rădulescu, M. Kogălniceanu, N. Bălcescu, V. Alecsandri) 10. Moments et personalités importantes
Eugen Munteanu () [Corola-website/Science/311009_a_312338]
-
monumentelor","România literară", "SLAST", "Steaua", "Sinteze", "Viața Românească", "Viața studențeasca", "Vitraliu" etc. și la TVR, Radio București și Iași. Lectură suplimentară Cărțile lui au fost comentate de: Adrian Ălui Gheorghe, Vasile Baghiu, Balazs Imre Jozsef, Nicolae Băciuț, Marlena Braester, Eugen Budau, Constantin Călin, Paul Cernat, Andrei Corbea, Sorin Cunea, Mihai Dascăl, Iulia Deleanu, Mircea A. Diaconu, Al. Dobrescu, Angela Furtună, Dan Bogdan Hanu, Ioan Holban, Carol Isac, Adrian Jicu, Mariana Lazăr, Cristian Livescu, Boris Marian, Vasile Mihăescu, Bogdan Mihai Mihalache, Luiza
Emil Nicolae () [Corola-website/Science/311929_a_313258]
-
numeroase traduceri. Aceste caracteristici, susține Theodorescu ar fi făcut parte din formația educațională standard pe care elevii școlilor o dobândeau la Blaj. Începând din anul 1822, de când era elev al școlii românești din Brașov și până când s-a stabilit la Buda în vara anului 1827, nu se cunoaște nimic din viața lui Lecca. Aceasta este perioada în care Barbu Theodorescu presupune că Lecca ar fi fost elev în școlile de la Blaj. O dată ajuns în capitala ungară, Constantin Lecca a început perioada
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
cu ardoare idealurile Școlii Ardelene, Constantin Lecca a ajuns așadar în orașul de pe Dunăre în anul 1827. Conform planurilor sale, urma să plece la Roma să studieze operele maeștrilor renascentiști și creația lui Rafael. Cum Petru Maior a decedat la Buda în anul 1821, opera sa istorică a fost preluată și continuată de către studenții români de aici. Ideile patriotice ale lui Petru Maior, precum și demonstrarea continuității și latinității poporului român în spațiul transilvănean au fost principalele preocupări ale colaboratorilor revistei "Biblioteca
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
studenții români de aici. Ideile patriotice ale lui Petru Maior, precum și demonstrarea continuității și latinității poporului român în spațiul transilvănean au fost principalele preocupări ale colaboratorilor revistei "Biblioteca românească", în perioada 1829 - 1834, revistă editată de către Damaschin T. Bojincă la Buda. De la Gheorghe Șincai și Petru Maior s-au moștenit ideile progresiste ce l-au animat pe editorul și conducătorul acestei reviste, Zaharia Carcalechi. Zaharia Carcalechi a spus că Lecca s-a descurcat la Buda foarte greu din punct de vedere
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
editată de către Damaschin T. Bojincă la Buda. De la Gheorghe Șincai și Petru Maior s-au moștenit ideile progresiste ce l-au animat pe editorul și conducătorul acestei reviste, Zaharia Carcalechi. Zaharia Carcalechi a spus că Lecca s-a descurcat la Buda foarte greu din punct de vedere financiar, motiv pentru care Carcalechi a publicat un anunț în "Biblioteca românească", pentru ajutorarea tânărului student. Apelul pe care l-a făcut Carcalechi a avut un ecou la Ion Heliade-Rădulescu, care a publicat și
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
a vizitat Viena, deoarece stilul portretisticii sale a fost puternic influențat de școala vieneză. Ca argument pentru această afirmație, Barbu Theodorescu aduce ca exemplu tabloul "Portretul unui tânăr", care este de fapt un autoportret. Concluzia asupra perioadei de studii de la Buda este că, pictorul Lecca și-a format acolo o cultură istorică, și-a format deprinderi manageriale în conducerea unei reviste și a învățat meșteșugul tipografic. În anul 1834, revista "Biblioteca românească" și-a încetat activitatea deoarece majoritatea colaboratorilor săi au
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
a format acolo o cultură istorică, și-a format deprinderi manageriale în conducerea unei reviste și a învățat meșteșugul tipografic. În anul 1834, revista "Biblioteca românească" și-a încetat activitatea deoarece majoritatea colaboratorilor săi au părăsit activitatea publicistică desfășurată la Buda. Așa cum cărturarii formați de către Școala Ardeleană au trecut Carpații și au început reformarea învățământului românesc din Moldova, Oltenia și Muntenia, Damaschin Bojincă a plecat la Iași și Ioan Triffu a fost numit profesor la Cerneți. De la Cerneți, Ioan Triffu s-
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
numit profesor la Cerneți. De la Cerneți, Ioan Triffu s-a mutat la Craiova, acolo unde Constantin Lecca a venit ca profesor de desen și caligrafie la Școala centrală din localitate. Zaharia Carcalechi și-a continuat și el activitatea începută la Buda, dar la București. Obținerea postului de la Craiova de către Constantin Lecca, a fost posibilă ca urmare a reorganizării școlilor românești, datorată Regulamentului organic apărut în anul 1832. Prin acest regulament, posturile școlilor din Craiova și București au fost suplimentate cu câte
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
Sava din București. Acest post de profesor a rămas vacant prin retragerea primului profesor de desen a liceului, Carol Wallenstein de Vella. Plecarea de la Sava a lui Lecca din anul 1859 s-a făcut prin demisie. După plecarea sa de la Buda și din momentul venirii sale la Craiova, Constantin Lecca și-a propus înființarea unei reviste similare "Bibliotecii românești" și a unei tipografii locale. Până în 1833, în Oltenia au ființat tipografii locale aflate în prejma bisericilor mânăstirești din Bistrița și probabil
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
rost de o tipografie pe care a adus-o la Craiova. Proveniența ei nu este cunoscută, dar Barbu Theodorescu presupune că ea ar fi fost procurată cu ajutorul lui Zaharia Carcalechi, cu care Lecca a păstrat legătura de prietenie începută la Buda. Tipografia lui Lecca a fost amplasată pe locul unde astăzi este Biserica Sfântul Ilie din Craiova (ctitorită de familia Otetelișanu) și unde exista o prăvălie a negustorului brașovean Petcu Vasiliu. Tipografia a fost înființată sub tutela Școlii Centrale din Craiova
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
înființarea primei tipografii din Craiova. Practic, acesta prin înființarea respectivei tipografii a făcut la Craiova ceea ce Gheorghe Asachi a realizat la Iași cu "Albina românească", Heliade Rădulescu la București cu "Curierul românesc" și nu în ultimul rînd, Zaharia Carcalechi la Buda cu revista "Biblioteca românească". Revista "Mozaicul" ar fi trebuit să aibă numele "Desfătătorul". A fost publicată ca ediție săptămânală și a apărut pentru prima oară în data de 3 octombrie 1838. Ultimul număr al revistei a fost scos în data
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]