4,074 matches
-
e frig! Doctorul reflectă puțin, pipăi cămașa, apoi, părând a ceda, zise: - Cel puțin stai așa, mai la îndemînă, musiu, să-ți facauscultația. Cum vrei să te vindeci dacă nu știi ce ai? Tudorel dovedi, cu condiția asta, mai multă bunăvoință și se așeză în capul oaselor. Doctorul îl ascultă la umeri, în spate, îl puse să respire adânc, apoi îl ascultă în dreptul inimii, cerîndu-i să-și oprească respirația, îl privi în cerul gurii, îi pipăi ganglionii pe la gât și sub
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pronunție. Ea se vâra în toate, intriga politicește și, deși era admisă la curte, afecta o anume opoziție și visa restaurarea dinastiilor domnești române, adică a ei. Nu-i de mirare, deci, că Aurora fu ascultată cu cea mai mare bunăvoință și obținu o adeziune unanimă în consiliul ctitorilor școalei din care făcea parte și madam Pomponescu. Recomandarea se făcu și numirea era iminentă, întrucît școala funcționa, sub direcția provizorie a unei profesoare, numai cu câte o clasă de fiece ciclu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
fac cadou o cravată și l-am pus să aleagă. Îngrozitor! A ales-o pe cea mai bălțată. N-a avut nici timp să se educe. Ascultă cu interes tot ce-i spui, încruntă din G. Călinescu sprâncene ca să priceapă, bunăvoință are, însă - el însuși mi-a spus - între cărți n-ar voi să moară, și arta i se pare o petrecere pentru oamenii efeminați. El zice că sunt destui artiști să se ocupe cu astfel de lucruri, și când va
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
alți vizitatori, printre care nu lipseau Gulimănescu, Hagienuș, Suflețel și Gonzalv Ionescu. Acesta din urmă încercă să strecoare o suplică sub formă de compliment: - Sperăm, domnule ministru, că prin venirea dumnea-voastră se vor încuraja elementele tinere. Pomponescu îl privi cu bunăvoință, însă distrat, evitând a răspunde. . - Dar noi nu trebuie să trăim, domnule Gonzalv? protestăHagienuș. Eu cred că domnul ministru va avea grijă tocmai de noi, ăștia care voim să muncim cât suntem în putere. Ce Dumnezeu, atâta gherontofobie! . - Eh, observă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
S-a depus raportul? Concluziile ar avea interesul lor tehnic pentru arhitecți. - S-a depus, dar domnul ministru de război nu i-a dat niciun curs. Pomponescu nu capitulă. Întrucât vorbind mereu de tradiție și religie căuta întotdeauna să capteze bunăvoința clerului, era vizitat de unii preoți în căutare de promovări. În această direcție își exercită presiunea sa înmănușată: . - Părinte, în proiectele mele de catedrală m-am izbit deunele dificultăți. Nu știu dacă nu există un canon precis, așa cum e cazul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
catedra universitară e un joc asemeni aceluia al speranței practicat de Inchiziție și descris de Villiers de l'Isle-Adam. Cererea consiliului nu însemna mai nimic fără aprobarea ministerului, care și acesta era dependent de hotărârile Consiliului de Miniștri și de bunăvoința ministrului de finanțe. Cum se pregătea o reformă a învățămîntului, rezoluția ministrului fu: "Se va avea în vedere în noua lege a învățămîntului superior". Gonzalv nu fu prea entuziast de această victorie platonică, însă Conțescu îl corectă: G. Călinescu - În
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Luîndu-se drept centru al lumii, madam Pomponescu-mamă agrea sau detesta oamenii după chipul cum se purtau cu ea. Cine îi săruta mâna foarte intimidat și-i bătea în strună, constatând totodată că arăta bine la față, putea fi sigur de bunăvoința ei. Madam Pomponescumamă n-avea nici o compătimire pentru un om despre care s-ar fi spus că e un bărbat plin de valoare, însă nerăsplătit de noroc. Nu toți, era părerea ei, pot fi egali în viață. "Dumnezeu a lăsat
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
influențând în mod general și producând mai puțină acțiune concretă, ușor de observat. Așa cum banii pot fi investiți, politicienii vorbesc despre stocarea capitalului politic, din care să poate "extrage" pe viitor. Desigur, se poate ca până la urmă o astfel de bunăvoință să nu fie onorată, iar reciprocitatea imprecisă este mai puțin tangibilă decât un schimb imediat. Cu toate acestea, efectele indirecte ale atractivității și propagarea influenței pot contribui în mod semnificativ la obținerea unor rezultate favorabile din diverse tranzacții. Altfel, liderii
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
și o scădere a popularității Statelor Unite chiar și în țări prietene ca Indonezia și Iordania.60 În același timp, sondajele de opinie efectuate în Europa indicau faptul că războiul purtat de Statele Unite în Irak a împrăștiat valul de simpatie și bunăvoință care urmase evenimentelor de pe 11 septembrie. Este încă devreme să apreciem dacă avantajele obținute prin puterea dură în urma Războiului din Irak vor depăși în timp pierderile suferite de puterea blândă sau în ce măsură sunt permanente acestea din urmă, însă cert este
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
venită din partea Europei. Figura 2.2 indică modul în care atractivitatea Statelor Unite a variat de-a lungul anilor. Politicile nepopulare reprezintă elementul cel mai schimbător al imaginii de ansamblu și se pare că există mai multă constanță în rezerva de bunăvoință bazată pe cultură și valori. Cu toate acestea, a existat un curent antiamerican, în sensul unei respingeri mai profunde a societății, valorilor și culturii americane. El există de multă vreme ca o umbră asupra imaginii Americii și își are originea
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
bilanțul Turciei în privința drepturilor omului. De aceea și strădania Secretarului Apărării, Donald Rumsfeld, de a delimita "vechea și noua Europă" în timpul războiului din Irak a fost atât de greoaie și lipsită de tact. Deși Statele Unite încă de bucură de multă bunăvoință din partea Europei de Est, atitudine rămasă din vremea Războiului Rece, când Statele Unite s-au opus Uniunii Sovietice, sondajele indică faptul că est-europenii își văd viitorul îndepărtat legat de Uniunea Europeană și nu vor să fie puși să aleagă între Europa și
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
o clasă de mijloc destul de importantă și fără o rezistență organizată îndreptată împotriva ocupației americane. În plus, faptul că Irakul deține petrol este o sabie cu două tăișuri, întrucât prea puține economii bazate pe producția de petrol au întâmpinat cu bunăvoință democrația liberală. Și, după cum s-a văzut în capitolul 2, democratizarea de după al Doilea Război Mondial a durat ani la rând și a fost masiv sprijinită de către puterea blândă americană. Strategia pe termen lung în vederea transformării Irakului și a Orientului
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
un rol similar jucat de puterea blândă americană (și a altor state). Analogia cu Războiul Rece este utilă atunci când se sugerează necesitatea unei strategii de durată, dar aceeași analogie poate induce și în eroare. Puterea blândă depinde de dorința și bunăvoința receptorilor, iar diferențele culturale între Statele Unite și Europa nu erau atât de mari precum cele dintre Statele Unite și Orientul Mijlociu. În felul acesta, Europa s-a arătat sensibilă la resursele de putere blândă americană. Dar pe de altă parte, deosebirile culturale
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
W. Bush le-a exprimat în campania sa din 2000. Nu este nevoie să te delectezi punându-i în dificultate pe aliați, sau cerând unui Secretar al Apărării să-i insulte, în timp ce un Secretar de Stat caută să le câștige bunăvoința. Un editorialist britanic scria în Financial Times: "Am o slăbiciune pentru Donald Rumsfeld. Însă, ca ambasador al valorilor americane atât de admirate în întreaga lume, nici că există vreunul mai nepotrivit."243 Primul Ministru Tony Blair a avut dreptate în
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
inferioară a corpului (în raport cu preponderența pulsurilor pe meridianele de aceeași natură, din regiunea superioară sau inferioară a corpului). În acest mod se pot diagnostica peste 2000 de afecțiuni, când este suficient totuși experiența clinică și un mentor rutinat, dar cu bunăvoință și tenacitate un medic (autodidact) se poate instrui și/sau preciza (info)energetic un diagnostic pus printr-o metodă alopatică, apoi să-l confirme urmând astfel a-l trata pe omul suferind prin termenii medicinei alternative și/sau ai terapiilor
IV. Diagnosticul şi tehnica examinării pacientului în medicina alternativă/alopatică. In: Fitoterapie clinică by Florina Filip ciubotaru () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2097]
-
durată de douăzeci de ani, o angajare surprinzătoare în producția și viitorul întreprinderii, inclusiv în perioade naționale foarte sensibile. În 1992, multinaționala se retrage din această țară pentru a se concentra asupra unor zone mai rentabile, cu toate dovezile de bunăvoință ale noului guvern în favoarea liberalismului economic. Structurile de comunicare instituite între cei doi poli ierarhici ai întreprinderii vor conduce la o soluție stranie, însă bine înrădăcinată în uzajele socio-etice ale populației, pentru "a salva", în fața și împotriva tuturor, o uzină
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
persoane. În principiu, un suflet frumos, un caracter frumos, un comportament frumos se caracterizează printr-o serie de trăsături precum: generozitatea, integritatea, principialitatea, sinceritatea, optimismul, hărnicia, bunătatea, răbdarea, tandrețea, responsabilitatea, consecvența, seriozitatea, candoarea, dărnicia, disponibilitatea, îngăduința, altruismul, sacrificiul de sine, bunăvoința, onestitatea, cinstea, simplitatea, demnitatea, autoexigența, căldura sufletească, discreția, spiritul încurajator, susținător, grijuliu, atent cu problemele celor aflați în criză (existențială), empatic, sensibil. Este, precum știm, tipul de frumusețe persistent în timp. Frumusețea relațiilor interpersonale Este acel tip de frumusețe care
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
conflictului. Aceată etapă cuprinde: căutarea înțeleaptă a locului și a momentului medierii: teren neutru, cameră încăpătoare, care creează senzația de liniște, de securitate față de amestecul altora. b. Motivarea și stabilirea relațiilor între oponenți. Mediatorul își exprimă satisfacția că părțile manifestă bunăvoință. Primele minute sunt extrem de importante. De ele depind atmosfera care se imprimă în continuare (deschidere, încredere, speranță sau încordare, închidere, respingere). Persoanele aflate în conflict "trebuie să simtă că au de-a face cu un om echilibrat, liniștit, ferm, cu
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
o manieră pozitivă, benefică sau, cel puțin, că nu-i vor provoca subiectului daune de niciun fel. Această expectanță izvorăște: a. Din percepția faptului că ceilalți sunt demni de încredere. Această percepție se compune din: • percepția abilității/capacității lor; • percepția bunăvoinței și a integrității lor (celălalt are un set de principii și de valori pe care subiectul le găsește acceptabile). b. Din răspunsurile afective ale individului față de ceilalți. Nivelurile înalte de încredere se asociază cu sentimentele pozitive pentru celălalt, sunt stabile
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
cooperare (deși încearcă să le stimuleze) și facilitează pe cele competitive, promisiunile au meritul (dacă sunt ținute) să extindă cooperarea. Spre deosebire de amenințări, acestea promisiunile nu provoacă (cel puțin la început) rezistența partenerului. Ele se dovedesc "o pârghie importantă în câștigarea bunăvoinței celuilalt și în declanșarea conduitei de concesiune" (Boncu, 2006, p. 97). Însă, precum constatăm, în cele mai multe cazuri în viață sunt preferate amenințările, pentru că sunt mai comode, mai ieftine și dau o imagine mai impunătoare, mai persuasivă. Pentru a face promisiuni
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
că oamenii și univesul nu reprezintă o amenințare; că oamenii sunt demni de încredere, cu excepția celor care se dovedesc nedemni. Se observă faptul că oamenii care, principial, sunt încrezători își fac mult mai ușor prieteni, pentru că își abordează semenii cu bunăvoință, cu deschidere, gândind cele mai bune gânduri despre ei. Din aceleași motive, au tendința să aibă relații profunde și stabile. În schimb, un copil care este agresat, umilit, neglijat, respins în primii săi ani de viață are toate șansele să
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
ne ajute să ne eliberăm de constrângerea schemelor" (2002, p. 270). În acest sens, potențialul unei relații depinde de măsura în care ambii parteneri vor și contribuie la vindecarea rănilor emoționale din trecut ale celuilalt. Astfel, partenerii care manifestă deschidere, bunăvoință și flexibilitate pot lucra împreună la identificarea și dezasamblarea schemelor care pot întuneca sau distruge orice relație. Concret, într-o relație umană, bunăoară, empatia poate avea efecte reparatoare. Când un individ ne explică Bennett- Goleman este prizonierul unei scheme, el
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
nedreptate nu regretă, nu se căiește pentru fapta lui, nu are conștiința că a fost iertat și nu își schimbă atitudinea, atunci reconcilierea devine foarte greu de realizat, dacă nu imposibilă. Oricum, cel care iartă poate oferi darul compasiunii, al bunăvoinței și al iubirii, sperând că cel care a rănit se va schimba, își va cere scuze, va regreta cu adevărat. În iertare, reconcilierea înseamnă că am lăsat problemele în urmă, că a început procesul de recâștigare a încrederii; presupune, totodată
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
reacții inoportune, deplasate. Prin urmare, în astfel de situații speciale, putem avea două tipuri de reacții: adecvate și inadecvate. Specialiștii au observat faptul că reacțiile considerate adecvate sunt alcătuite, în esență, din două tipuri de suport: emoțional (suport necondiționat, înțelegere, bunăvoință, liniște, calm, deschidere, disponibilitate) și informațional (analiză realistă, clarificare și îndrumare cognitivă) (idem, pp. 254-255). Reacțiile considerate inadecvate cuprind, în esență, la rândul lor, lipsa de recunoaștere a experienței și a sentimentelor persoanei aflată în suferință (egocentrism, dedramatizare și umor
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
din 1894 Poveste - imitație (Vatra din 1894) și Mama (Universul din 6 martie 1909). A lăsat în manuscris Abu Hasan și o Poveste neterminată. Caragiale le-a inclus pe amândouă în volumul Abu Hasan din 1915. În ciuda observațiilor lipsite de bunăvoință ale criticilor, satul din Năpasta există literar, așa cum există ca fundal și în O făclie de Paște sau În vreme de război. Însă folclorul rural apare în general puțin la Caragiale, doar prin rezonanțe stilistice sau prin reluare de motive
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]