14,936 matches
-
are Va față de bunicii din partea tatălui, artiști În felul lor, pentru că realizau din lutul bine prelucrat oale și alte ustensile de uz casnic, cu linii și cu flori, apropiate de actul artistic, capătă o aură aproape de sfințenie, mai ales față de bunică deși autorul repetă pe parcursul romanului expresia "sat cu bunic", afecțiune care Îl va urmări de-a lungul existenței sale. Desele reîntoarceri În timp, În satul cu bunic, eu aș fi spus În satul cu bunici, constituie de fapt perpetua legătură
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
aproape de sfințenie, mai ales față de bunică deși autorul repetă pe parcursul romanului expresia "sat cu bunic", afecțiune care Îl va urmări de-a lungul existenței sale. Desele reîntoarceri În timp, În satul cu bunic, eu aș fi spus În satul cu bunici, constituie de fapt perpetua legătură de Împlinire și purificare, legătura cu matricea. Unele tare căpătate datorită comportamentului unui tată, care deși față de Va are o afecțiune cu totul specială dar care uneori depășește limita unui comportament de afectivitate ca de la
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
și stări emoționale nelăuntrice? Dincolo însă de aceste posibile întrebări, rămâne principala întrebare: cum poate fi considerată „teatru autentic“ o piesă strident-naivă, cu „dialogul textului“ de un umor pueril? Iată un eșantion: „Dodo (apare de la bucătărie și se repede la bunica tocmai când vrea să plece): Unde pleci? Vreau cu tine! Bunica: Bunii [sic!] merge la coafor și, dacă ești cuminte, ți-aduc o ciocolățică. Dodo: Nu vreau ciocolățică, vreau cucurucu, vreau cucurucu!“ Singurul moment de suspense din piesă îl constituie
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
principala întrebare: cum poate fi considerată „teatru autentic“ o piesă strident-naivă, cu „dialogul textului“ de un umor pueril? Iată un eșantion: „Dodo (apare de la bucătărie și se repede la bunica tocmai când vrea să plece): Unde pleci? Vreau cu tine! Bunica: Bunii [sic!] merge la coafor și, dacă ești cuminte, ți-aduc o ciocolățică. Dodo: Nu vreau ciocolățică, vreau cucurucu, vreau cucurucu!“ Singurul moment de suspense din piesă îl constituie acela în care „Buni“ constată că nu mai este smântână în
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
cu ce găti papricașul. Cititorii simt cum le crește tensiunea arterială, dar, cu o clipă înainte de a face un atac cerebral, problema se rezolvă: „Bunicul Severin: Am făcut câteva cumpărături și m-am gândit că vă prind bine. Auzind glasul bunicii în bucătărie, mirat): Da’ ce, bună-ta-i în bucătărie? Buni (monologând supărată): Toate-s vai în casa asta, toate-s cu fundu-n sus. Poftim, drege papricașul dacă n-ai smântână! Severin (scoțând din sacoșă borcanul cu smântână): am cumpărat
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
real / Pot să nu scriu, ripostez furios./ Scrie, urlă acest Torquemada lipicios, / Scrie odată cuvintele pe care le-ai arestat în mine, / Spune-le. Scrie-le. Urlă-le, fă-le ceva / Du le la cinema, lasă-le-n parc cu bunicii. Stau ghemuit, scriu, nu scriu ce vreau, / Creierul meu stă / Precum într-un abator / Vita rezistentă la electrocutare.“ (Sufocare) Finalul poemului are, trebuie să recunoaștem, un remarcabil dramatism. De cele mai multe ori însă textul care rezultă este doar năstrușnic și involuntar
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
nici Zînica să știe prostimea satului despre ce-i vorba. Erau intelectuali, ce naiba, și trebuia să păstreze o anumită conduită. Casa fetii, Zînica, era ușor accesibilă pentru cei care se fereau de a fi văzuți, dar în casă era și bunica Zamfira, o zgripțuroaică extrem de vigilentă. Dinu aproape alerga și a apucat pe cărarea care tăia pădurea de la sud la nord-est. Dorea să nu întîlnească prea multă lume că și așa au cam ieșit vorbe. Într-o poiană înconjurată de cireși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cum se înalță, cum coboară. Copăcel, puiule, copăcel! Pășește peste cochiliile melcilor, peste morminte! Viața este un fel de a vegeta dincolo de fereastră; ești sâmbure într-un măr numără-ți frunzele; ești miez într-o nucă fă umbră în grădina bunicilor; ești nisip într-o burtă de mare sparge timpul de stânci. Pecingine peste trupuri cufundate în apa botezului, viața. Copăcel! Între un cimitir ce știe să legene și unul ce știe să numere, nicio diferență. Pășește, puiule, pășește! Ți-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
povara desfacerii!" spuneau ursitoarele și el a dus-o cât pentru toți desfrunziții din carne, a dus-o fără să o mai facă parte cu nimeni. Viermele a părăsit ochiul și osul, și pielea, și sângele. Viermele, cărare către satul bunicilor. Era vremea când viața, în esență, devine un semn de întrebare. Era timpul când retorica era o interogație a sinelui: Ce-i mai umilitor, Doamne, decât să lași pe cineva să-ți roadă sufletul, să-l molfăie și să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
intimitatea grinzilor și multă patimă. Gustul, vamă a trupului secat de memorie. Mai târziu, mălaiul proaspăt două părți făină de grâu necernută, două de popușoi măcinat toamna, după cules, mălaiul, cea mai delicioasă prăjitură, aburea fiece gând poposit în cătunul bunicilor. Mirosul, poate cea mai răzbătătoare provocare: ieși naibii din putreziciune și adulmecă câmpiile! Ele nu se descompun nici măcar iarna, ele dorm câteva nopți în rădăcini și o iau de la capăt. Ieși și adulmecă primăvara păpădiilor coapte, primăvara melcilor însetați! Cămașa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
nimic mai personal, inspira adânc, respira: Asta este pentru Dumnezeu, doar așa mă va cunoaște pe dinăuntru. Unde nu-și băga Moșul nasul? Nici cu pătura în cap nu era singur, nici în closetul din fundul grădinii, nici în beciul bunicilor. Câte o pagină de revistă xxx, bine ascunsă, îl ademenea de câteva ori pe zi. Revista, o colecție de fete frumoase, goale, lucioase (40, câte una pe fiecare pagină), cumpărată de tată-său prin '82 de la o dugheană din București
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
toate puterile cerești la sinod. (Partidul avea nevoie de un suflu nou.) Anii 80, în Copou, parcă decupați din altă lume, doi copii (un băiat și o fată) repetau fericirile. 10. Despre lagăr auzise câte ceva de la tătuța (dormea la picioarele bunicilor). Noaptea, după ce încuia ușa, deschidea radioul sub pernă. "Aici vocea americii, sunt Mircea Carp și vă transmit știri din lume peste lume și pentru lume." Dumnezău mami lor di ruși! Mi-au ucis băietu pentru un dumicat di pâni, spurcatî
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
desfundă fântânile în vreme de ploaie, cum pasc oile miriștea arsă de soare. Noaptea, de sub streașină, luna lacrimă la rădăcina mușcatelor, stelele se sting în roua ferestrelor, norii, precum barba bunicului, se pieptănă în oglindă. Toate casele au suflet, puiul bunicii: Mămuța toarce ștergar alb după icoană, tătuța călește fierul, candela mușcă din ascuțișul coasei, coasa obosită doarme într-un mănunchi de busuioc. Internatul era precum spitalul de nebuni. Lași sufletul acasă pentru o vreme, vii, te îndopi cu diazepam, uiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
în cer; din cerul plopilor, nori de puf înecăcios acoperea seninul fântânilor; până în rădăcina izvoarelor și mai adânc strănutau pietrele. În oglindă a coborât ceața. Parcă dormea pe prispa de lut, parcă o ploaie până la grindă a acoperit satul; casa bunicilor s-a ridicat deasupra livezii ca o corabie și în casă nu mai era nimeni decât icoana bătrânului ursuz, bătrânului vigilent, bătrânului blând. Parcă dormea. S-a trezit ud. Curgea din fiecare streașină câte un râu, curgea de sub fiecare grindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pentru o noapte, se leapădă ca o cămașă putredă. Dumnezeu' mă-ti, dacă-ți aud gura, îți iau gâtul, ți-e clar, mă? Firul de păianjen cobora ușor ca un leagăn legănel legănat de-o creangă de nuc în grădina bunicilor: "Huța, huța, puiul mamei, huța!" La capătul firului, o muscă abia se mai mișca, aripile-i erau cusute cu o rază de lună, picioarele, încleiate în joc. (Șotronul, mai ușor de sărit în aer decât pe pământ.) Sus este mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
îl aștepta dimineața în șopronul din spatele casei. Tată, vacile vin sătule de la cireadă, le pasc pe zonă până le fac cobză, de ce le mai pui fân în iesle? Era în clasa a șaptea, ceilalți doi frați erau dați în grija bunicilor, mama grav bolnavă, tata la lucru până seara târziu. Petru avea grijă de casă. În acea zi, nu a făcut ultimele două ore, au venit de la sanipid să stropească de purici. Tanti Didina, în șopron, se mișca din toată carnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cu cel puțin 10 de ani. Poate m-ai abandonat printre brazde, printre amăgiri. Fericiți cei săraci cu duhul, că a lor este împărăția cerului." Pe cine amăgești, Stăpâne, cu ipotetica verdeață? Bunicul avea titlul de proprietate semnat de tine. Bunica, mătușa Ileana, moș Gheorghe... au plecat bătrânii satului spre nicăieri. Cine-ți îngăduie, Dumnezeule, să faci obele din singurătățile altora? " Fericiți cei ce plâng că acei se vor mângâia." Am plâns o pătrime din viață fără rost. Dintr-un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cearșaf plin de sânge, pruncul nu scotea un sunet, de parcă voia să convingă că va fi cuminte, că va trăi numai cu aer și că își va purta singur de grijă în lume. Cristian implora viață. Când a găsit-o bunica Lențuca, Eugenia zăcea leșinată în pragul casei ca sub o cruce lângă ghemotocul de viață, nu a lăsat-o inimă să-l arunce pe gârlă sau să-l îngroape sub un copac. Cristian, după 6 luni, nu s-a lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
neumblate, nebântuite nici măcar de lună. Când ploua toată noaptea, apa fântânii era tulbure; bunica-sa aducea o găleată plină cu lichid gălbui; Petru știa răspunsul încă de când avea trei ani. Iar a căzut o stea coaptă în fântână? Iar, puiul bunicii. Atunci o să beau cenușa din pahar până la fund, o să-mi crească aripi bunico! Din pulbere de stea cresc aripi, așa mi-ai spus săptămâna trecută, când un copac plin de stele s-a scuturat în izvor. O să-ți crească, puiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
bunica-sa aducea o găleată plină cu lichid gălbui; Petru știa răspunsul încă de când avea trei ani. Iar a căzut o stea coaptă în fântână? Iar, puiul bunicii. Atunci o să beau cenușa din pahar până la fund, o să-mi crească aripi bunico! Din pulbere de stea cresc aripi, așa mi-ai spus săptămâna trecută, când un copac plin de stele s-a scuturat în izvor. O să-ți crească, puiul bunicii, și vei urca deasupra norilor, vei sădi livadă în cer, vei culege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Atunci o să beau cenușa din pahar până la fund, o să-mi crească aripi bunico! Din pulbere de stea cresc aripi, așa mi-ai spus săptămâna trecută, când un copac plin de stele s-a scuturat în izvor. O să-ți crească, puiul bunicii, și vei urca deasupra norilor, vei sădi livadă în cer, vei culege stele date în pârg și le vei pune în fereastră ca pe gutui, vei săpa fântână în grădina lui Dumnezeu. Fotografia era lipită pe fața neluminată a oglinzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
o ușă. Transparența rupea zăvoarele. La 4 dimineața, luna ploua lumină pe frunzele teiului, milioane de licurici împodobeau clorofila, apoi, prin fereastră, ca o proiecție generoasă a cerului pe obrajii lui Petru, pistrui de lumină. Pulbere de lună printre cearșafuri. Bunico, este adevărat că nu toate stelele tulbură apa fântânilor? Adevărat, puiul bunicii, sunt stele ce umplu izvoarele de lumină. Șterge-ți ochii de licurici, nu plânge! Nefericirea se descompune printre boscheți îndulcită cu iluzii la litru, înveșmântată în piele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
frunzele teiului, milioane de licurici împodobeau clorofila, apoi, prin fereastră, ca o proiecție generoasă a cerului pe obrajii lui Petru, pistrui de lumină. Pulbere de lună printre cearșafuri. Bunico, este adevărat că nu toate stelele tulbură apa fântânilor? Adevărat, puiul bunicii, sunt stele ce umplu izvoarele de lumină. Șterge-ți ochii de licurici, nu plânge! Nefericirea se descompune printre boscheți îndulcită cu iluzii la litru, înveșmântată în piele de arici, îngropată în stâncă, topită în crematoriu, semănată sub brazdă, despicată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
singure, ascultă-te! Obrajii topesc flori de gheață în fereastră vezi, și acum sticla este aburită! Lipeai buzele de ea când erai mic și desenai cercuri. Busuiocul de sub grindă mai cară roua botezului pe frunze, ciupicii din lână, împletiți de bunica, pășesc copăcel prin tindă. Uite lingura din lemn: erai singurul nepoțel pentru care bunicul a cioplit o lingură, ceilalți mâncau cu linguri din aluminiu, se cocleau în laptele cald, a ta era mereu galbenă. Privește, copile, au crescut frunze de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
la fiert: crește, crește și, brusc, dă pe plită. Dacă nu te trezești, riști să rămâi doar cu mirosul, pentru miros, zău, nu se merită aprins focul. Ce îmi recomanzi? Dimineața, pe stomacul gol, o ceașcă de lapte călduț de la bunica, seara același tratament, mâine poate niște mere coapte din livada popii Tatu, poimâine o lingură cu vin și ceva firimituri de pâine cât să-mi țină de toate iluziile? Pentru ce, pentru ce să mut molozul de ici acolo? Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]