2,232 matches
-
solitară și în grupuri, preferând soluri acide și ierboase, la margine de drum, pe câmpii povârnite și prin parcuri, dar de asemenea prin luminișuri în păduri de foioase sau mixte. Perioada favorită de dezvoltare o are din iunie până în octombrie. Buretele cerbului fals este asemenea de otrăvitor ca Scleroderma citrinum (buretele cerbilor). Mâncat în doze mai mari, arată deja 30-45 minute după ingerare prime simptome, presiune și durere ușoară în stomac, mai târziu urmate de vărsături, transpirații, dureri abdominale în combinație
Buretele cerbilor fals () [Corola-website/Science/336344_a_337673]
-
margine de drum, pe câmpii povârnite și prin parcuri, dar de asemenea prin luminișuri în păduri de foioase sau mixte. Perioada favorită de dezvoltare o are din iunie până în octombrie. Buretele cerbului fals este asemenea de otrăvitor ca Scleroderma citrinum (buretele cerbilor). Mâncat în doze mai mari, arată deja 30-45 minute după ingerare prime simptome, presiune și durere ușoară în stomac, mai târziu urmate de vărsături, transpirații, dureri abdominale în combinație cu balonări, slăbiciune, scăderea tensiunii arteriale, amețeli și chiar colaps
Buretele cerbilor fals () [Corola-website/Science/336344_a_337673]
-
doze mai mari, arată deja 30-45 minute după ingerare prime simptome, presiune și durere ușoară în stomac, mai târziu urmate de vărsături, transpirații, dureri abdominale în combinație cu balonări, slăbiciune, scăderea tensiunii arteriale, amețeli și chiar colaps. Consumat cu alcool, buretele provoacă o reacție de incompatibilitate, așa numitul sindrom coprinian (în plus la simptomele descrise mai sus, presiune intracraniană, senzație de căldură, vasodilatație, puls scăzut, respirație greoaie). În cazul unei suspiciuni premature, se dă 20-40 g de cărbune medicinal (la copii
Buretele cerbilor fals () [Corola-website/Science/336344_a_337673]
-
în păduri de conifere, mai rar în cele foioase sub fagi, crescând solitar sau în grupuri mici, de la deal la munte, dar preferat în zonele montane mai călduroase de exemplu ale Munții Carpaților, din (iunie) iulie până septembrie (octombrie). Acest burete a fost descris deseori. Prima menționare a fost acea a lui Jacob Christian Schäffer în volumul 4 al operei sale "Fungorum qui in Bavaria et Palatinatu circa Ratisbonam nascuntur Icones" din 1774, sub denumirea "Boletus olivaceus". În anul 1801, Christian
Hrib frumos () [Corola-website/Science/336379_a_337708]
-
al Patrimoniului Natural” (tot Franța). Se pare, că discuția încă nu este terminată. După ce taxonul "Calocalopus" nu apare nici în cărți reprezentative micologice de descriere, pe pagina aceasta specia este denumită în momentul de față sub numele dat de Persoon. Buretele se decolorează cu acid lactic galben, cu anilină roz-violet apoi maro, cu fenol maro, cu Hidroxid de potasiu ușor ocru în pălărie și brun-galbui în picior, cu metol aproape negru și cu tinctură de Guaiacum după câteva minute albastru. Hribul
Hrib frumos () [Corola-website/Science/336379_a_337708]
-
fără tonuri roșiatice). Se înțelege de singur, că hribul frumos nu este comestibil. Este neapărat de menționat, că amărăciunea ciupercii nu se constată imediat după degustare. Din păcate se găsesc deseori exemplare călcate în picioare sau rupte. În diverse regiuni buretele a devenit deja foarte rar. Nu distrugeți această ciupercă frumoasă, mult mai mult acceptați valoarea ei ecologică pentru arbori și pădure!
Hrib frumos () [Corola-website/Science/336379_a_337708]
-
Lactarius lignyotus (Elias Magnus Fries, 1855), sin. Lactifluus lignyotus (Otto Kuntze, 1891), denumit în popor lăptucă neagră, este o specie de ciuperci "basidiomicete" comestibilă în familia " Russulaceae" și de genul "Lactarius". Acest burete coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). În România, Basarabia și Bucovina de Nord crește solitar, dar și în grupuri mici, în păduri de conifere montane aproape numai sub molizi bătrâni, cu drag printre afine, din iulie
Lăptucă neagră () [Corola-website/Science/336392_a_337721]
-
un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). În România, Basarabia și Bucovina de Nord crește solitar, dar și în grupuri mici, în păduri de conifere montane aproape numai sub molizi bătrâni, cu drag printre afine, din iulie până octombrie. Buretele nu se dezvoltă în câmpie. Buretele se decolorează cu acid azoticîncet roșu-maroniu, cu anilină purpuriu-violet apoi purpuriu-negricios, cu fenol roșiatic, cu sulfat de fier slab gri-verzui și cu tinctură de Guaiacum incet gri-verzui. Superficial văzut, Lăptuca neagră poate fi confundată
Lăptucă neagră () [Corola-website/Science/336392_a_337721]
-
rădăcinile arborilor). În România, Basarabia și Bucovina de Nord crește solitar, dar și în grupuri mici, în păduri de conifere montane aproape numai sub molizi bătrâni, cu drag printre afine, din iulie până octombrie. Buretele nu se dezvoltă în câmpie. Buretele se decolorează cu acid azoticîncet roșu-maroniu, cu anilină purpuriu-violet apoi purpuriu-negricios, cu fenol roșiatic, cu sulfat de fier slab gri-verzui și cu tinctură de Guaiacum incet gri-verzui. Superficial văzut, Lăptuca neagră poate fi confundată cu câteva alte specii, cum ar
Lăptucă neagră () [Corola-website/Science/336392_a_337721]
-
este din bună dreptate pe Lista Roșie, în multe țări, mai ales în landurile germane (dar încă nu în România), deoarece partenerul său micoriza, molidul vechi, devine mereu mai rar din cauza tăierii din ce în ce mai timpurie a arborilor datorit silviculturii moderne. Astfel buretele își pierde pur și simplu mijloacele de existență. El ar trebui să fie cruțat și cules foarte rezervat, respectiv numai în regiuni unde apare frecvent și în cantități respectabile.
Lăptucă neagră () [Corola-website/Science/336392_a_337721]
-
în sus ca la bâlciuri; caii cu botul în fân, cu urechile pleoștite în țârâiala ploii. Oameni legând a doua oară boccelele desfăcute. Pasări cârâind, cotcodăcind, gâgâind, măcăind în cuști. Înjurături și femei bocindu-se. Peste toate: stoarcerea neistovită din bureții norilor. Niciodată nu se văzuseră strânși laolaltă oameni din lumi atât de pestrițe: țărani și târgoveți, soldați de toate armele, răniți și sănătoși, ciobani cu glugile acoperind ochii, femei și haine popești; chipuri întunecate, obraze îndobitocite, ochi goi cătând la
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
încrengătura Basidiomycota, familia Tricholomataceae și genul Tricholoma este o ciupercă absolut necomestibilă și chiar posibil ușor otrăvitoare. Această specie este numită în popor gălbeniță sau cavaler sulfuros. Ea coabitează, fiind un simbiont micoriza, formând prin urmare micorize pe rădăcinile arborilor. Buretele se dezvoltă pe terenuri nisipoase, intercalate cu ceva argilă, în regiuni mai călduroase și pe soluri calcaroase, omniprezent în regiunile din România, Basarabia și Bucovina de Nord, crescând în păduri foioase mai ales sub fagi și stejari, dar de asemenea
Gălbeniță () [Corola-website/Science/336550_a_337879]
-
pe soluri calcaroase, omniprezent în regiunile din România, Basarabia și Bucovina de Nord, crescând în păduri foioase mai ales sub fagi și stejari, dar de asemenea în cele de conifere sub pini, brazi și molizi, din august până în noiembrie (decembrie). Buretele se decolorează cu Hidroxid de potasiu maro și cu sulfat de fier verde. În primul moment, gălbenița poate fi confundată cu "Hypholoma capnoides" (comestibil, saprofit, crescând pe bușteni în smoc, lamele albicioase până gri-violete, picior albicios, miros și gust plăcut
Gălbeniță () [Corola-website/Science/336550_a_337879]
-
Kuehneromyces mutabilis" (comestibil). Această ciupercă este din cauza mirosului precum gustului ei complet necomestibilă. Ea a fost identificată ciupercă ușor otrăvitoare, pentru că provoacă, ingerată în porții mai mari sau crudă, probleme gastrointestinale. Pe de altă parte, singur adăugarea de foarte puțini bureți acestui soi la o mâncare ar distruge gustul și mirosul acesteia. În Pleistocen, această specie frumușică a fost aparentă mult mai frecvent decât în prezent, mai departe se registrează o scădere a populației din anii 1970. Din păcate se găsesc
Gălbeniță () [Corola-website/Science/336550_a_337879]
-
România, Basarabia și Bucovina de Nord, se dezvoltă pe teren nisipos preferat în păduri (și montane) de conifere mai ales sub pini printre afini, dar de asemenea în acele foioase, acolo în primul rând sub mesteceni, din iunie până în noiembrie. Buretele se decolorează cu Hidroxid de potasiu galben-auriu până ruginiu și cu tinctură de Guaiacum albastru. Ciuperca poate numai fi confundată cu alte soiuri comestibile, în primul rând cu "Gyroporus castaneus", dar de asemenea cu "Boletus pulverulentus", "Boletus subtomentosus", "Suillus bovinus
Hrib albastru () [Corola-website/Science/336558_a_337887]
-
rând cu "Gyroporus castaneus", dar de asemenea cu "Boletus pulverulentus", "Boletus subtomentosus", "Suillus bovinus","Suillus collinitus", "Suillus mediterraneensis" sin. "Boletus leptopus", "Suillus variegatus" sin. "Boletus variegatus", "Xerocomellus chrysenteron" sau chiar cu exemplare de culoare mai deschisă a lui "Xerocomus badius". Bureții proaspeți pot fi pregătiți ca ciulama, cel mai bine împreună cu alte ciuperci de pădure sau adăugați la un sos de carne de vită sau vânat. În afară de aceasta, ei pot fi tăiați felii și congelați. De asemenea este posibilă, după tăierea
Hrib albastru () [Corola-website/Science/336558_a_337887]
-
din încrengătura "Basidiomycota", în familia "Tricholomataceae" și de genul "Tricholoma" este o ciupercă comestibilă. Această specie este numită în popor ciuperca șoarecelui sau ciupercă de culoarea pământului. Ea coabitează, fiind un simbiont micoriza, formând prin urmare micorize pe rădăcinile arborilor. Buretele se dezvoltă pe soluri nisipoase în România, Basarabia și Bucovina de Nord în păduri foioase cu preferință sub mesteceni, dar de asemenea în cele de conifere prin luminișuri sub molizi, brazi și pini, la margini de pădure și de drum
Ciuperca șoarecelui () [Corola-website/Science/336566_a_337895]
-
brazi și pini, la margini de pădure și de drum, prin tufișuri, crescând în grupuri mari precum cercuri de vrăjitoare, nu rar în mase, din iunie până în decembrie, dar și iarna privesc din zăpadă, dacă nu este ger prea crâncen. Buretele se decolorează cu formaldehidă albastru-verzui și cu tinctură de Guaiacum roșu. Acest burete poate fi confundat ușor cu soiuri comestibile și gustoase, ca de exemplu cu "Tricholoma argyraceum" sin. "Tricholoma scalpturatum", "Tricholoma atrosquamosum" sin. "squarrulosum", "Tricholoma cingulatum", "Tricholoma imbricatum", "Tricholoma
Ciuperca șoarecelui () [Corola-website/Science/336566_a_337895]
-
în grupuri mari precum cercuri de vrăjitoare, nu rar în mase, din iunie până în decembrie, dar și iarna privesc din zăpadă, dacă nu este ger prea crâncen. Buretele se decolorează cu formaldehidă albastru-verzui și cu tinctură de Guaiacum roșu. Acest burete poate fi confundat ușor cu soiuri comestibile și gustoase, ca de exemplu cu "Tricholoma argyraceum" sin. "Tricholoma scalpturatum", "Tricholoma atrosquamosum" sin. "squarrulosum", "Tricholoma cingulatum", "Tricholoma imbricatum", "Tricholoma orirubens" sau "Tricholoma portentosum". Dar ciuperca șoarecelui poate fi confundată de asemenea cu
Ciuperca șoarecelui () [Corola-website/Science/336566_a_337895]
-
virgatum" (foarte iute și amar). Semnificativ pentru "Tricholoma terreum" este că nu are miros de făină. Acest soi este cules cu mare drag, pricinuit nu numai calităților lui gastronomice ci de asemenea datorită faptului, că este atât de mult găsit. Buretele poate fi preparat ca de exemplu Agaricus campestris (ciuperca de bălegar), dar cel mai bine place prăjit. El joacă un rol important și în bucătăria franceză ("Le Petit Gris"), unde este vândut la piață. În anul 2014, câțiva scientiști chinezi
Ciuperca șoarecelui () [Corola-website/Science/336566_a_337895]
-
implicată în publicații, pictând ilustrații pentru cărți, sprijinită de fiica lor Clemence. Micologul a fost decorat cu Ordinul de Cavaler al Legiunii de Onoare. Strada din Alençon amintește de cunoscutul savant. Gillet a denumit mai multe genuri și specii de bureți, ca de exemplu:
Claude Casimir Gillet () [Corola-website/Science/336574_a_337903]
-
El se poate găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord în păduri de foioase precum de conifere, prin luminișuri ierboase, grădini, livezi sau parcuri, de la câmpie până la munte, din septembrie până în noiembrie (decembrie), dar câteodată și devreme în primăvară. Buretele se decolorează cu fenol maro, cu imediat violet pal și cu tinctură de Guaiacum gri închis. "Lepista nuda" poate fi confundată ușor cu alte specii de colorit similar, ca de exemplu cu "Clitocybe nebularis", (limitat comestibilă, pălărie albicioasă, cenușie sau
Nicorete vânăt () [Corola-website/Science/336598_a_337927]
-
fripte și apoi conservate în ulei sau oțet. Lepista nuda conține zahărul specific trehaloză, suportat de marea majoritate a oamenilor, care însă poate produce la acumulare și induce probleme digestive la indivizii sensibili (în special dacă ciuperca este consumată crudă). Buretele conține de asemenea "manitol", care poate determina foarte rar creșterea presiunii osmotice în intestin.
Nicorete vânăt () [Corola-website/Science/336598_a_337927]
-
dar de asemenea în grupuri, pe sol acid și relativ uscat numai sub mesteceni, dezvoltându-se ubicuitar, în precum la marginea pădurilor de foioase, prin grădini și parcuri, mereu acolo, unde se află și gazda lui, din iulie până în octombrie. Buretele se decolorează cu fenol maro, cu Hidroxid de potasiu după 20 de minute deschis gri-verzui, cu sulfat de fier ușor roz-gălbui, cu tinctură de Guaiacum imediat gri-verzui și cistoidele cu albastru. Fapt este, că în diverse regiuni ciuperca se folosește
Râșcov de mesteacăn () [Corola-website/Science/336624_a_337953]
-
consum (de exemplu Rusia, Norvegia). Pentru a evita o otrăvire, părușeii se țin 6-8 ore în apă, se scurg, se opăresc, apoi se gătesc. Pentru iarna se conservă in oțet, deci prin acest procedeu și-au pierdut fiecare gust de burete. Dar de asemenea fapt este, și acesta este mult mai important, că anual se intoxică oameni cu această ciupercă destul de grav. Râșcovul de mesteacăn conține mai multe toxine. În primul rând provoacă sindromul resinoidian, adică iritații ale mucoasei aparatului digestiv
Râșcov de mesteacăn () [Corola-website/Science/336624_a_337953]