2,586 matches
-
el Învinge: este ales În cea mai Înaltă și prestigioasă funcție În stat, cu condiția, Însă, să-și abjure ideile „avântate și revoluționare ale tinereții!”. Ca președinte al unei țări ce vrea să regăsească drumul spre o normalitate democrată și burgheză, trebuie nu numai să accepte, ci și să „militeze” pentru capitalism, ba, penibil pentru un ateu „științific”, trebuie să-și facă cruce când, asistat de un sobor Înalt de preoți, ascultă recules Sfânta Liturghie! Astfel, „sărmanul Iliescu” și-a pierdut
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Tineretul de azi, din lumea Întreagă - vorbesc de Occident și de statele americane, mai ales! -, nu mai are idealuri de felul celor pe care le aveau și le urmăreau cu pasiune generațiile trecute de tineri, cele care au făcut revoluțiile burgheze sau cele care s-au amăgit cu „visul” de a dărâma uriașul „edificiu” al capitalismului În numele unui „progres social”. Dar... istoria umanității urmează ea, oare, cum cred și au crezut foarte mulți istorici și filosofi, o spirală ascendentă, după principiul
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
convențiilor sociale, poate chiar și umane, nesocotirea acelor reguli și „frâne” pe care orice societate civilizată le impune membrilor ei. A da liber frâu instinctelor, sexualității celei mai debordante și ingenioase, Într-un fel de „comuniune” umană dincolo de normele „rigide burgheze sau bisericești”, o Îmbăiere Într-o frenezie a trupului și „fluidelor” sale În care se dizolvă toate sau aproape toate valorile acceptate, conservate și respectate „În afară”, În lumea socială, ordonată, tradițională și producătoare neostenit a acelui bun-simț care, din
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Îndoială, În lupta dură cu „marile platforme economice și financiare”, America de Nord, Sud-Estul asiatic sau China. Ni se pare, nouă, Românilor, că „avansăm-reculând”, adică ne Îndreptăm spre un viitor pe care bunicii noștri l-au trăit deja - societatea românească liberală și burgheză dintre războaie. Cu avantajele, dar și cu limitele ei - vezi corupția sau centralismul excesiv, pe care le descoperim abia acum, deși sunt tare mai vechi! Viitorul e mai confuz ca niciodată, deși, o spun mereu, România se află pe drumul
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
pertinență. O proză abisală, cu adevărat, deoarece personajele acestui vast tablou epic sunt creaturi umane vii, universale, și nu cum s-a tot spus până la saturație, figuri ale aristocrației degenerescente. Așa cum și Înaintașul lui Proust, Balzac, nu „descrie doar lumea burgheză” și problemele ei, ci omul, ființa umană, socială, fiziologică și psihologică, temporală și a-temporală, iar mai presus de acestea Îndrăznește un tablou, „un catalog” tipologic complet al epocii sale, concurând istoria și științele, făcând dintr-o specie „dubioasă”, la
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
spirite fine, bucureștene” prin judecățile sale provinciale, probabil juste În esența lor, dar exprimate prea brutal și În forme absolut ne-canonice, Matei, deși ne vedeam extrem de des și petreceam Împreună sute de ore - legați și de originea noastră socială burgheză care, În anii aceia, ne „stigmatiza” evident! -, păstra față de mine și de autorul care eram o distanță precaută, critică și uneori biciuitor ironică. Dar, prin toamna lui ’61, s-a Întâmplat un mic miracol, o „schimbare la față” a prietenului
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
iau de unde e posibil, orice numai nu cumințenia și previzibilitatea, torsul molcom și adormitor al vieții bătrânilor și adulților „lași”. Sau, cum o decretau tinerii fasciști italieni cu o vorbă rămasă celebră, vivere pericolosamente!; să negi „drumurile și firea, prudența burgheză, așezată”, să provoci, chiar În timpuri de pace, un război sau altul, să „răstorni” acea ordine și așezare pe care ai găsit-o În societate când te-ai născut și de „erorile” sau chiar de „injustiția” căreia te-ai convins
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
regretă vremurile dictaturii și uită că, dincolo de abuzurile, selecția mereu anti-valorică, presiunea poliției de orice fel, ca și enormele lipsuri, noi, Românii, sub dictatură - sub dictaturi, deoarece au fost două, cea dejistă, care a distrus și mutilat țărănimea și clasa burgheză, și cea ceaușistă, care a creat amestecul barbar de populații și ne-a izolat Încă o dată de valorile europene, mințind și manipulând cu propriile noastre valori istorice -, am fost furați de ceea ce este poate În primul rând emblema omului: demnitatea
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
La 1867 este creată Societatea Academică, devenită În 1879 Academia Română. La 1866, Constituția României este imitată după Constituția belgiană din 1833. Performanță remarcabilă: România era o țară agrară, de tip rural-patriarhal, Belgia, dimpotrivă, una dintre cele mai industrializate și mai burgheze țări ale continentului. Românii puteau să aleagă una sau alta dintre Constituții. Au ales-o pe cea mai avansată și mai liberală dintre toate! Oare nu era prea mult, nu se făcea totul prea repede și prea superficial? Nu apărea
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
amprenta specifică „Ceaușescu“.<endnote id="7"/> În 1971 s-a declanșat „mica revoluție culturală“, În stil românesc. Ceaușescu a proclamat atunci sfârșitul destinderii ideologice. Pe „frontul“ ideologic nu aveau să se mai facă concesii. Nu se mai admiteau devieri, influențe burgheze... Firava liberalizare românească, Începută În 1964, Își Încheia existența. Libertatea de exprimare și de mișcare a oamenilor (inclusiv și Îndeosebi călătoriile În străinătate) avea să fie tot mai Îngrădită, an de an, până În 1989. După câțiva ani de „disciplinare“ a
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Clasicii literaturii universale“ (tot aici s-a publicat — pentru prima dată În România — și teatrul complet al lui Shakespeare). „Clasicii“ au fost manipulați cu abilitate de responsabilii comuniști ai culturii. Era ceea ce se numea literatura „critic-realistă“. Ei criticau aspru societatea burgheză, și asta era foarte bine! În schimb, nu se traducea aproape nimic din literatura occidentală contemporană. Cât ar fi fost de critică, ea nu putea să critice decât o societate care, evident, arăta mult mai bine decât societatea comunistă. Cititorul
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
aproape nimic din literatura occidentală contemporană. Cât ar fi fost de critică, ea nu putea să critice decât o societate care, evident, arăta mult mai bine decât societatea comunistă. Cititorul român trebuia să rămână cu impresia că așa este societatea burgheză — și mai bună nu poate fi —, după cum a descris-o Dickens pe la 1840! Schimbare de direcție În 1964: cultura rusească Încetează să mai fie superioară celorlalte, limba rusă Își pierde monopolul, fiind retrogradată În sistemul liceal ca simplă limbă la
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
începutul secolului al XX-lea („ciudat amestec de Tarkovski și Fellini”, îmi spune Vasile). Mă simt în pielea unui personaj invitat să participe într-o zi de duminică, alături de alți concetățeni respectabili, la un eveniment în afara orașului, amestec de mondenitate burgheză și exuberanță democratică, un „meeting” din acelea funambulești, imortalizate pentru uzul posterității de primii cameramani. Publicul, care ne vede proiectați pe ecranul de cinema, ne consideră, cu siguranță, o populație din filmele mute: avem senzația că vorbim, în realitate gurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
prin care pot ieși. VASILE GÂRNEȚ: O recepție, în baza unor invitații speciale, seara, la sediul Daimler-Chrysler. Lux și miros de parfum scump în niște săli cu oglinzi, cristale, tablouri și fotolii scumpe. Ne simțim ușor stingheriți în această atmosferă burgheză. Estonianul Peeter Sauter, îmbrăcat, ca de obicei, în tricou negru („răbdător la intemperii”) și șort, îmi spune că se simte ca un barbar printre porțelanuri. Abia l-a lăsat să intre serviciul de pază. Îl întâlnesc aici pe Ulrich Janetzki
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
cu un Joyce, iar criticii de „autoritate” precum Crohmălniceanu, Tertulian sau Paul Georgescu, ce în intimitate confesau în șoaptă interesul lor față de „modalitățile moderne apusene”, în scris și în ședințe publice, la U. Scriitorilor, se arătau „necruțători cu arta putredă, burgheză, ruptă de clasa muncitoare etc.”.Ă Materialismul istoric era flamura „victorioasă” sub care mărșăluiau nu numai criticii și ideologii oficiali ai comunismului românesc, dar și vârfurile intelectualității din Vest, un Picasso, Aragon, J.P. Sartre și chiar Hemingway, amic cu frații
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
am ales, după cum o spuneam, ba, ca o formă de provocare subtilă pe care mulți au înțeles-o, chiar și cei din aparatul de stat, am ales „clișeul” romanului realist-socialist denaturându-i perfect conținutul, inoculând prozei ample, oficiale, „virusul” „artei burgheze”, pentru a vorbi în termeni staliniști. Prin primele mele trei romane, publicate în trombă an după an, Francisca, În absența stăpânilor și Animale bolnave, am reușit, cred eu, să zdruncin tipul de roman comunist, realist-socialist, dând un semnal pentru un
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
unde dispăruseră, înghițite de statul înfumurat, lacom și incompetent, nu numai marile și mijlociile fabrici, dar și micile întreprinderi de zece sau douăzeci de muncitori, ateliere etc., ca și mii de imobile dintre care multe aparțineau unor inși neînstăriți, simpli burgheji, simpli cetățeni. Iată prima mare eroare a comuniștilor români - în comparație cu tovarășii lor din nord, unguri, cehi, est-germani sau poloneji care, aplicând aceeași politică a etatizării forțate, s-au oprit la o anumită limită, neconfiscând mii și mii de imobile pe
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
mai ales a acelor ani teribili, când, pentru firi ca a mea și a altor câtorva, toate criteriile erau răsturnate, pervertite cu un cinism aprins, „revoluționar”, când „istoria” ne evacuase, ne „dăduseră afară”, pe mine și pe acei din clasa burgheză sau chiaburească ce se încăpățânau să creadă, să se convingă și să accepte „bunul-simț”. Noul „bun-simț”, învingător și gălăgios, și, într-adevăr, fapt uitat azi de mulți comentatori, în primul deceniu al „orânduirii comuniste”, șefi, ștabi de diferite niveluri, dar
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
anilor șaizeci erau ridicoli, pur și simplu, cei ce credeau în „esteticul pur” în anii în care critica oficială și „maeștrii critici” ai momentului, care înnodau și deznodau destine literare - și nu numai, unii autori stigmatizați ca aplecați spre „arta burgheză, idealistă” deveneau ușor ținte ale securității statului! -, cereau impetuos o „artă angajată, militantă”, răspunsul nostru nu putea fi decât „esteticul pur”, și nu ca o formă de recluziune, de evazionism, cum pare unora din România, de acum și de atunci
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
i se arătau, probabil, viziuni particulare la care avea un singular acces - noi suntem perdanții de la început, trebuie să fim lucizi de asta. În orice caz, comuniștii, care au toate pârghiile în mână și predică o ură neîmpăcată față de „clasele burgheze”, nu ne vor lăsa pe noi să ocupăm locurile principale de poeți sau romancieri, ci, după cum o și declară, vor „promova”, adică vor împinge progeniturile lor, se vede asta cu ochiul liber la triajul dur care se face la înscrierea
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
sovietic, de fapt diferențiindu-se - aici polonezii au fost ca totdeauna în istorie, cei mai expresivi, mai radicali! -, unii dintre criticii și teoreticienii care au bătut monedă forte pe realismul socialist ilustrându-se în atacurile furibunde la adresa personalităților și artei „burgheze, occidentale”, s-au pomenit „depășiți” de omul politic ce, spre surpriza tuturor, nu mai aplica atât de vehement criteriile dure staliniste în promovarea indivizilor și valorilor. Și astfel, un Cezar Baltag sau un Nichita Stănescu, ca și alții câțiva din
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Americaă, alții rămânând în țară, într-un fel de underground cultural, l-au împins în umbra memoriei pe Dej și clica sa de criminali care au aplicat modelul cel mai drastic bolșevic în România, față de proprietate, de țăran, de clasa burgheză, constructoarea României moderne, eliminând drastic elita țării, alungând-o sau maltratând-o, asasinând-o, și l-au „stilizat” pe Ceaușescu ca „mare inchizitor, mare sanghinar” încât până azi, în Europa, dar și în țară, în ochii generațiilor mai tinere, criminalul
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
cei care făceam și visam o „altă literatură” decât gunoaiele realist-comuniste importate ca o modă tiranică de la sovietici, vituperând cu vocea sa subțire unde clocotea indignarea de moment contra „acelor scriitori care se lasă atrași de farmecele otrăvite ale literaturii burgheze, occidentale, uitând de comandamentele partidului și ale vremii noastre care ne arată adevărata cale de urmat în cultură, servirea clasei muncitoare și forțelor noului, a zidirii noii societăți etc. etc.!”Ă. Nu i-am ascuns nici lui planul meu și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
am trăit noi - o parte dintre noi, cei ce refuzam încă de pe băncile școlii un drum cuminte, înțelept calculat de pedagogii și părinții noștri! -, oare aceste „idealuri” burgheze vor mai „funcționa” în viitorul social al României, al Europei?! Dar... numai burgheze?! E adevărat că pentru noi, fiii secolului XX, cariera însemna reușita socială, materială, administrativă; burgheză, încă o dată. Dar la sfârșitul Evului Mediu, epocă atât de tulbure, dar și extrem de fertilă pentru „ce avea să urmeze”, carieră, pentru tineri, însemna fuga
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și avansare tehnologică și civilizatorie formidabilă a burgheziei. Și, cu toate acestea, munca a devenit tot mai mult, pe măsură ce ea, burghezia, mică, mijlocie și mare, câștiga pozițiile dominante în societate, un termen depreciat. Iar noi, fiii și moștenitorii reflexelor ideatice burgheze, trebuie să facem un efort intelectual pentru a înțelege una din maximele „ciudate” ale lui Goethe: „munca este singura compensație a acestei existențe”! Am spus „ciudate” deoarece, în acest caz, trebuie dată imediat explicația că, în cazul autorului lui Faust
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]